01 INFRACŢIUNI PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ

Secţiunea 1. Dreptul la libertate

 

Alături de dreptul la viaţă, la integritatea corporală şi sănătate, un drept fundamental al persoanei este dreptul la libertate. În măsura în care omul este liber, el se poate bucura pe deplin de toate celelalte drepturi cât îi sunt inerente.

Prin dreptul la libertate înţelegem dreptul de a valorifica în practică toate însuşirile, atributele, interesele şi dorinţele legitime şi raţionale ale omului, singura limită fiind aceea a legii, a normei care impune respectul datorat aceluiaşi drept recunoscut semenilor săi.

Dreptul la libertate, care este garantat fiecărei persoane, prezintă mai multe aspecte: dreptul la libertate fizică (libertatea de mişcare), dreptul la libertatea morală (libertatea psihică), dreptul la inviolabilitatea domiciliului, dreptul la inviolabilitatea corespondenţei, dreptul la liberă exprimare, dreptul la libertatea gândirii, dreptul la libertatea opiniilor şi a credinţelor religioase etc.

Fiind în acelaşi timp o valoare socială şi un atribut esenţial al persoanei, dreptul la libertate este ocrotit sub toate aspectele sale şi prin intermediul normelor de drept penal. În legislaţia românească actuală, faptele care constituie infracţiuni contra libertăţii persoanei sunt prevăzute în capitolul II din Titlul II, intitulat „Infracţiuni contra persoanei” a Codului Penal – parte specială.

 

Secţiunea 2. Libertatea sexuală

 

Pe lângă aspectele amintite mai sus, libertatea individuală include şi libertatea sexuală, adică posibilitatea persoanei, indiferent de sex, de a lua hotărâri în domeniul vieţii sexuale fără temerea că i s-ar putea produce vreun rău.

Faptele de încălcare a libertăţii sexuale sau de exercitare abuzivă a acesteia sunt incluse într-o categorie distinctă de infracţiuni, în capitolul al III-lea al Titlului II din partea specială a Codului Penal. Astfel, în actuala reglementare, sunt infracţiuni privitoare la viaţa sexuală: violul, actul sexual cu un minor, seducţia, perversiunea sexuală,  corupţia sexuală, incestul şi hărţuirea sexuală (art. 197 – 2031 C.pen).

Violul ocupă primul loc printre infracţiunile privitoare la viaţa sexuală şi trebuie privit ca infracţiunea caracteristică pentru acest grup de infracţiuni, el constituind cea mai gravă formă de încălcare a relaţiilor sociale şi a valorilor etico–morale a căror ocrotire constituie scopul incriminării şi sancţionării infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală.

Obiectul prezentei lucrări îl constituie o analiză critică a variantelor de incriminare pe care le-a cunoscut infracţiunea de viol de-a lungul timpului, atât în legislaţia României, cât şi în cea a altor ţări, având în vedere actele normative şi literatura juridică publicată până la data de 5 iulie 2002.

 



[1] F. Ieraru, „Inviolabilitatea persoanelor, atribut esenţial al dreptului la libertate, asigurat şi garantat de Constituţia RSR”, în RRD nr. 2/1967.