11 INSTITUTUL NAŢIONAL AL MAGISTRATURII

raport-justitie
1 01 REZUMAT
2 02 JUSTIFICARE
3 03 CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII
4 04 MINISTERUL JUSTIŢIEI ŞI REFORMA SISTEMULUI JUDICIAR
5 05 PROFESIA DE AVOCAT
6 06 DREPTURILE OMULUI ÎN ROMÂNIA
7 07 RELAŢIILE DINTRE PROFESIILE JURIDICE
8 08 INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI
9 09 CURTEA CONSTITUŢIONALĂ ŞI AVOCATUL POPORULUI
10 10 CELELALTE PROFESII JURIDICE
11 11 INSTITUTUL NAŢIONAL AL MAGISTRATURII
12 12 INVĂŢĂMÂNTUL JURIDIC

- examene organizate şi formarea iniţială -

  La 14 ani de la absolvirea primei promoţii, Institutul Naţional al Magistraturii (INM) tinde să se transforme într-un punct de referinţă al sistemului juridic, şi asta atât pentru că ocupă un rol central în procesul de recrutare al magistraţilor, cât şi pentru modelul pe care îl oferă sub aspectul unei bune organizări a activităţii bazate pe competenţă şi pe fixarea unor obiective clar definite urmate de eforturi pentru îndeplinirea  acestora.

Înălţând pe temelia aşezată de echipa care a asigurat în perioada 1997 – 2000 în principal dotarea materială a institutului, conducerea actuală a INM (formată din magistraţi tineri şi competenţi, sprijiniţi de un consiliu ştiinţific şi in corp profesoral de elită) construieşte structuri educaţionale care să asigure, în egală măsură, atât pregătirea iniţială a magistraţilor – finalizată cu examenul care permite numirea în funcţia de judecător sau procuror – cât şi pregătirea continuă a celor care deja îşi desfăşoară activitatea în instanţe şi parchete.

Acest colectiv este unul din puţinele din sistem care, într-un raport de activitate, nu se laudă singur pentru măreţele rezultate obţinute, ci face o analiză a situaţiei existente, a carenţelor şi a măsurilor care se impun, pe termen scurt şi pe termen lung, în egală măsură [1].

Valoarea activităţii Institutului este reflectată, în primul rând, de valoarea noii generaţii de judecători şi procurori, existând o unanimitate de păreri în ceea ce priveşte competenţa acestora, păreri exprimate de colegii cu experienţă şi vechime din sistem.

Pornind de la acest context favorabil, se impun a fi subliniate unele aspecte negative care se răsfrâng asupra activităţii INM, şi care au fost percepute în mod obiectiv sau subiectiv dar care, în egală măsură, pot fi supuse dezbaterii şi care ar trebui să constituie, inclusiv pentru INM, teme de reflecţie.

  

I. ORGANIZAREA EXAMENELOR DE ADMITERE, PRECUM ŞI A CELOR DE PROMOVARE A MAGISTRAŢILOR ÎN FUNCŢII DE EXECUŢIE SAU DE CONDUCERE

O primă şi mare problemă o reprezintă examenele organizate de Institut, aici fiind vorba atât de cele care vizează admiterea în INM – sau direct pe post - , cât şi cele de promovare în funcţii de execuţie sau de numire în funcţii de conducere – acestea din urmă organizate împreună cu CSM.

Cea mai mare nemulţumire a candidaţilor a fost determinată de modul în care au fost punctate problemele practice, deşi toată lumea este de acord că acestea trebuie să deţină ponderea  în contextul examenului, deoarece este evidentă tendinţa de a aprecia la candidat cu prioritate capacitatea de interpretare a legii şi de analiză a stării de fapt în detrimentul capacităţii de memorare.

Din păcate, la mai multe examene, baremul a prevăzut posibilitatea notării unei singure variante de rezolvare a probei practice, deşi aceasta permitea mai multe variante (menţiunea obligativităţii notării tuturor variantelor fiind cuprinsă în Regulamentul din 1 martie 2006 aprobat de CSM privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire în funcţiile de judecător şi procuror fără concurs, publicat în Monitorul Oficial nr. 230 din 14 martie 2006) ceea ce a determinat depunctarea candidaţilor. Ulterior, s-a introdus posibilitatea de a contesta baremul, iar practica a dovedit că astfel de contestaţii au fost admise (examenul de promovare din sesiunea mai – iunie 2006[2]), ceea ce ridică însă semne de întrebare asupra modului în care comisiile de elaborare a subiectelor redactează şi baremul de corectare.

De altfel, acesta a fost şi motivul pentru care CSM, prin Hotărârea Plenului nr.439/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.  560 din 28 iunie 2006, a eliminat pentru examenul de admitere proba practică: a se vedea, în acest sens, punctul de vedere al INM privind această modificare a regulamentului[3], punct de vedere susţinut şi de SoJust [4]. Problema este că acesta a fost un exemplu concret de necorelare a CSM cu activitatea INM deoarece, în urma nemulţumirilor exprimate de candidaţi, Institutul a făcut demersuri pentru rezolvarea problemei, iar în momentul în care a rezolvat-o, CSM a apreciat că singura posibilitate de remediere o reprezintă eliminarea probei. SoJust consideră această măsură neavenită, în condiţiile în care tot prin Regulamentul aprobat la 1 martie 2006 CSM solicita ca la elaborarea subiectelor de concurs să se urmărească evidenţierea operaţiilor gândirii – analiza, sinteza, generalizarea – în trăsături ale procesului de gândire – flexibilitate, gândire critică. Este greu de crezut că prin eliminarea probei practice aceste calităţi vor fi subliniate cu uşurinţă de personalitatea candidaţilor.

Ceea ce s-ar putea să fie însă o reală problemă este aceea a comisiilor – de elaborare a subiectelor, de corectare a lucrărilor şi de rezolvare a contestaţiilor (deci trei comisii diferite) -, a căror componenţă este decisă de CSM, teoretic la propunerea INM. Am constatat însă că numirea acestor comisii este decisă printr-o procedură lipsită de orice transparenţă, deoarece pentru fiecare membru al unei comisii se solicită trei propuneri, iar alegerea făcută de CSM este relativ arbitrară. Au fost situaţii, şi nu puţine, în care INM a propus o lista de magistraţi pentru formarea comisiilor iar CSM, fără o discuţie critică pe baza unor criterii clare, a schimbat propunerile şi a numit alţi magistraţi. Probabil şi acest aspect a dus la grave carenţe ale activităţii comisiilor, formate de multe ori pe baza  coteriilor personale ale membrilor CSM.

Pe de altă parte, componenţa comisiei numite de CSM pentru fiecare concurs în parte nu este făcută publică. Astfel, cererile de informaţii publice, formulate de unii candidaţi, cu privire la componenţa unei anume comisii, au primit, din partea CSM, un răspuns în total dezacord cu prevederile Legii 544/2001, si anume: ”numele membrilor comisiei constituie date secrete pâna la finalizarea sesiunii respective de examen, moment din care devin  informaţii publice”. Pe de altă parte, se eludează dispoziţiile regulamentare cu privire la situaţiile de incompatibilitate a membrilor comisiei, candidaţii neavând posibilitatea de a identifica si sesiza CSM, în timp util, cu privire la existenţa unor asemenea cazuri.

Pe de altă parte, mai ales în cazul examenelor de promovare, pregătirea profesională a celor care corectează trebuie să fie cel puţin egală cu cea a candidaţilor, ori simpla calitate de judecător la curtea de apel nu instituie o prezumţie absolută în acest sens, de multe ori judecători de la secţia penală sau procurori corectând lucrări de dreptul familiei sau drept internaţional privat pentru simplul motiv că şi-au manifestat opţiunea în acest sens.

În vara anului 2006 s-a solicitat curţilor de apel centralizarea unor fişe de înscriere pentru judecătorii care îşi manifestă disponibilitatea de a face parte din astfel de comisii, cu menţiunea – se spunea în adresa CSM – că procesul de selectare a acestora în comisiile de examene se va face respectându-se principiul unei totale transparenţe.[5] Apreciem că dacă se urmăreşte o reală transparenţă a acestor numiri, s-ar impune şi o discuţie – chiar şi de principiu – a acestor fişe şi de asociaţiile magistraţilor care pot prezenta un punct de vedere mult mai real decât cel care reiese din simpla lectură a acestor fişe.

În cazul examenelor de promovare in funcţii de conducere a apărut o situaţie specială deoarece legea recomandă selecţia, ca membri ai comisiei de examinare, a judecătorilor care au urmat cursuri de management judiciar. In condiţiile în care asemenea cursuri au fost  şi sunt organizate de INM exclusiv pentru preşedinţii  instanţelor, fără a li se testa în vreun fel participanţilor cunoştinţele dobândite, ne exprimăm rezerva faţă de competenţa acestor persoane de a examina candidaţii la concurs. Se impune a remarca, în acest sens, faptul că la toate celelalte discipline de drept cunoştinţele teoretice ale corectorilor au fost testate cu ocazia multiplelor examene profesionale pe care le presupune cariera de magistrat (examen de semnătură, examenul de capacitate, examene de promovare), domeniul managementului judiciar nefacând parte din probele de testare la niciun asemenea concurs.

Nu lipsite de relevanţă sunt problemele organizatorice apărute cu ocazia unor astfel de examene. Astfel, pentru a lua ca exemplu examenul organizat în perioada 12-21 noiembrie 2005 pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, au fost semnalate următoarele disfuncţionalităţi :

  a. Regulamentul adoptat contravenea Legii 303/2004 , adăugând la lege, în următoarele situaţii:

a1. art.4 alin.4 din Regulament prevedea condiţia funcţionării cel puţin un an la instanţa sau parchetul inferioare celor pentru care se candidează. O atare condiţie restrictivă nu este, însă, prevăzută de Legea 303/2004;

În urma sesizării candidaţilor, CSM a modificat Regulamentul, abrogând această condiţie, abia la data de 28 septembrie 2005 (HCSM 401/28.09.2005), ulterior încheierii perioadei de înscriere la concurs (23 septembrie 2005). Consecinţa evidentă a acestei modificări a fost prejudicierea candidaţilor care nu s-au putut înscrie la examen  până la data limită fixată, întrucât nu îndeplineau, la acel moment, condiţia ulterior abrogată.

a2. art. 15 din Regulament stabilea o nouă condiţie restrictivă neprevăzută de Legea 303/2004, reglementând obligativitatea obţinerii mediei generale de cel puţin 7 la fiecare materie; 

a3. art.18 alin.2 din Regulament a introdus o dispoziţie discriminatorie în sensul acordării priorităţii, la medii egale, candidaţilor cunoscători ai limbii acelei minorităţi, deşi, chiar şi în acele localităţi unde minoritatea naţională are o pondere de  cel puţin 50% din numărul locuitorilor, limba oficială este limba română. În opinia SoJust este o prevedere inechitabilă (de menţionat că această dispoziţie este preluată însă din lege), din moment ce dispoziţiile constituţionale (art. 128) prevăd că procedura se desfăşoară în limba română, iar părţilor din proces, care nu cunosc limba română, li se asigură dreptul de a lua cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului, de a vorbi şi pune concluzii în instanţă prin interpret. O astfel de reglementare excede cadrului constituţional prevăzut de art. 6 alin. 1, în mod evident fiind încălcat principiul egalităţii de şanse pentru candidaţii care nu sunt cunoscători ai limbii minorităţii.

b.Procedura de desfăşurare a concursului a fost modificată în timpul acestuia:

- modificarea condiţiilor de înscriere ulterior datei limită fixate (Hot. CSM 401/28.09.2005);

- la data de 23 septembrie 2005 ( în ultima zi de înscriere) CSM a emis precizări în sensul că este avută în vedere numai promovarea efectivă, nu şi cea pe loc, iar candidaţii au obligaţia de a opta pentru una din specializări;

- la data de 10 octombrie 2005, prin Hot. 396/28.09.2005[6],  CSM a modificat tematica afişată, în sensul înlăturării din tematică a unor cauze din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi a unor “note” referitoare la această jurisprudenţă şi probleme de drept comunitar avute în vedere la selecţia jurisprudenţei, acestea nefiind traduse în limba română (Precizarea cu privire la tematica – 10 octombrie 2005)

c. Nereguli cu privire la tematică, bibliografie şi subiecte:

- au existat contradicţii între bibliografie şi tematică: spre exemplu, la Dreptul familiei, în bibliografie era menţionată Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, fără ca un asemenea subiect să fie inclus în tematică;

-  unele dintre subiectele date la examen au vizat teme înlăturate din tematică prin Hot.CSM 396/2005; spre exemplu: Raportul dintre dreptul comunitar şi dreptul intern. Preeminenţa. Efect direct;

- unele dintre subiectele date puteau fi tratate exclusiv prin copierea textelor din coduri (acestea fiind la dispoziţia concurenţilor), obţinându-se astfel punctajul maxim; spre exemplu, speţa la procedura civilă, referitoare la instituţia îndreptării erorii materiale, putea fi soluţionată prin copierea art. 281 C. proc. civ.; de asemenea, subiectul teoretic la drept procesual civil –motivele de casare în recurs – putea fi tratat prin simpla copiere a motivelor din Codul de procedură civilă;

  d. Nereguli legate de organizarea examenului:

- în ziua fixată pentru susţinerea probei scrise, după extragerea subiectelor, multiplicarea acestora a durat circa 40- 45 minute, perioadă în care candidaţii au avut posibilitatea de a ieşi din sala de examen şi de a avea convorbiri telefonice, împrejurări de natură a crea suspiciuni cu privire la păstrarea secretului subiectelor extrase;

  e. Nereguli legate de calendarul concursului:

- potrivit calendarului adoptat de CSM, soluţionarea contestaţiilor urma să aibă loc pe data de 20.11.2005, iar afişarea rezultatelor finale, pe data de 21.11.2005; în realitate, soluţionarea contestaţiilor s-a încheiat abia la data de 23.11.2005 (cu 3 zile mai târziu decât data fixată), iar clasamentul final a fost realizat abia la data de 24.11.2005.

  În ceea ce priveşte examenul sau concursul pentru funcţii de conducere la curţile de apel si tribunale, organizat in perioada 25 septembrie – 9 octombrie 2005, au fost constatate următoarele deficienţe:  

a. Modificarea calendarului concursului/examenului a avut loc cu o săptămână înainte de data stabilită iniţial pentru începerea perioadei de concurs.             Astfel, calendarul iniţial stabilit de CSM consta în:

-    24-25 septembrie – testarea psihologică;

-    28-29 septembrie – susţinerea proiectului;

-    2 octombrie - testarea scrisă la management.

La data de 23 septembrie 2005, în timpul concursului, CSM a modificat acest calendar, după cum urmează:

-          24-25 septembrie  - testarea psihologică;

-          3-8 octombrie – susţinerea proiectului;

-          9 octombrie – proba scrisă management.

O atare modificare, cu o zi înainte de începerea primei probe a concursului, denotă superficialitatea manifestată în organizarea concursului, calendarul iniţial neprevăzând, detaliat pe zile, timpii necesari pentru soluţionarea contestaţiilor ori pentru afişarea rezultatelor.

De altfel, acest calendar a fost stabilit de CSM în mod arbitrar, fără o fundamentare temeinică prealabilă. În condiţiile în care testarea psihologică era o probă eliminatorie, firesc ar fi fost ca aceasta probă să aibă loc cu mult timp înainte de susţinerea celorlalte două probe, iar obligaţia de a depune proiect managerial să revină numai celor care au promovat testarea psihologică. Mai mult, in condiţiile în care candidaţii respinşi la testarea psihologică nu au avut posibilitatea de a susţine proiectul, este inexplicabil refuzul CSM de a elibera acelor candidaţi proiectele depuse în original.

În sfârşit, trebuie menţionat şi faptul că, în condiţiile în care legea nu prevede caracterul eliminatoriu al probei privind testarea psihologică, regulamentul adoptat de CSM (art.11) şi întreaga procedură de organizare a concursului sunt nelegale, adăugând la lege. 

b. Nereguli legate de testarea psihologică

Lipsa totală de transparenţă în organizarea testării psihologice, a evaluării capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea  şi a rezistenţei la stres, au rezultat din următoarele aspecte:

- nu au fost făcute publice criteriile de selecţie a testelor specifice propuse de către specialiştii CSM;

- nu au fost comunicate candidaţilor criteriile de evaluare a testării psihologice, punctajul minim ce trebuia obţinut pentru promovarea testării;

- lipsa baremului de evaluare a răspunsurilor candidaţilor la testele psihologice

- lipsa de transparenţă privind componenţa comisiei de examinare şi modul de desemnare a membrilor comisiei, pentru a putea fi verificate eventualele incompatibilităţi ori îndeplinirea condiţiei prevăzute de lege privind absolvirea unor cursuri de management

- nu se cunoaşte cine a interpretat iniţial răspunsurile candidaţilor la testarea psihologică şi, respectiv, cine a soluţionat contestaţiile, legea prevăzând că aceeaşi comisie nu putea soluţiona şi contestaţiile;

- deficienţe grave sub aspect organizatoric: nesecretizarea testelor prin îndoirea colţului negru ori prin ştampilarea acestora în sala de testare, împrejurare de natură a conduce la suspiciuni cu privire la corectitudinea şi obiectivitatea testării; supravegherea necorespunzătoare a candidaţilor în timpul efectuării testării;

- arbitrariul soluţionării contestaţiilor, în condiţiile în care recorectarea lucrării nu s-a făcut în prezenţa candidatului respins, cu explicarea criteriilor ce nu au fost îndeplinite de către acesta;

- refuzul CSM de a elibera xerocopii ale testărilor psihologice, la cererea candidaţilor respinşi pe loc sau la sfârşitul zilei de examen, acestea fiind eliberate doar după câteva zile şi mult prea multe insistenţe;

  c. Nereguli legate de susţinerea proiectului managerial

-          lipsa de consideraţie la adresa candidaţilor, prin organizarea probei de susţinere a proiectului managerial începând cu orele 12.00 şi terminarea acesteia, zilnic, în jurul orelor 24.00. În tot acest interval, candidaţilor nu li s-au oferit condiţii minime, fiind nevoiţi să aştepte ore în şir pe coridoare

-          nerespectarea listei de ordine afişată, de natură a conduce la suspiciuni privind corectitudinea examinării;

-          nerespectarea intervalului de examinare stabilit de CSM în cadrul tematicii – 15 minute pentru susţinerea proiectului şi 15 minute pentru răspunsuri la întrebările comisiei – unii candidaţi nu au fost lăsaţi să prezinte proiectul, fiind chestionaţi de comisie timp de 50 de minute);

-         nota obţinută la această probă orală nu a fost comunicată;

-          nu s-au afişat criteriile în funcţie de care s-a făcut notarea proiectelor;

-          rezultatul acestei probe nu a putut fi contestat, regulamentul neprevăzând o atare posibilitate, ceea ce a putut da naştere arbitrariului;

  d. Nereguli privind testul de management

- necorelarea tematicii cu bibliografia indicată;

- doar 2 din cele 8 subiecte ale testului au avut legătură cu bibliografia dată;

- în cadrul contestaţiilor, lucrările nu au fost resigilate şi nici nu au fost recorectate, contrar art.17 alin.2 si 3 din Regulament; o atare situaţie rezultă din faptul menţinerii notei iniţiale, situaţie imposibilă, întrucât recorectarea urma a se face de către ceilalţi 4 membri ai comisiei; media aritmetică a celor 4 note nu putea coincide cu nota iniţială obţinută ca medie aritmetică a notelor primilor 3 membri ai comisiei;

- nu au fost afişate notele rezultate în urma recorectării lucrărilor, încălcându-se art.17 alin.3 din Regulament

e. Nereguli legate de tematică şi bibliografie:  

- Lucrările menţionate în bibliografie nu au fost accesibile, neputând fi achiziţionate din orice librărie, ci numai de la Editura Economică din Bucureşti, ceea ce face dificilă cumpărarea lor de candidaţii din alte localităţi. 

- Lucrarea intitulată “Managementul schimbării organizaţionale” – Burduş E., Căprărescu Gh., Androniceanu A., Miles M., nu se găseşte pe piaţă în ediţia din 2000, astfel cum este menţionată în bibliografie. Accesibilă este numai ediţia revizuită din 2003, iar capitolele de cele două ediţii diferă. De altfel, la sediul instanţelor a fost trimisă ediţia 2003, fără a fi modificată bibliografia prezentată pe site-ul CSM. La punctul 1). din tematică este indicată o temă – “metode şi tehnici de management” , ce nu se regăseşte în bibliografia dată. Astfel, această temă constituie capitolul IX din  lucrarea “Managementul schimbării organizaţionale”, capitol ce nu a fost inclus în bibliografie. 

În urma sesizării CSM de către un candidat, cu o săptămână înainte de începerea perioadei de examen sau concurs, deci, în timpul concursului, a fost modificată bibliografia, în sensul înlocuirii capitolului XII, intitulat “Schimbarea culturii organizaţionale”, cu capitolul IX, intitulat “Metode şi tehnici manageriale” (site CSM 20 septembrie 2005– Anunţ privind bibliografia recomandată). 

- Nu se cunosc criteriile avute în vedere de către comisia de examinare la stabilirea bibliografiei, manualele înscrise în listă nefiind uzuale nici la facultatea de profil din cadrul ASE ori facil accesibile candidaţilor.

- Tematica dată nu îşi găseşte corespondent în bibliografie. Astfel, teme precum  “Particularităţile managementului judiciar”, “Managementul resurselor umane“ (gestiunea carierei şi evaluarea performanţelor diferitelor categorii de personal) ori “Comunicarea în raporturile cu publicul” nu sunt tratate de nici unul din autorii indicaţi, situaţie în care candidaţii au “libertatea” de a-şi stabili singuri bibliografia şi, pe cale de consecinţă, nu beneficiază de egalitate de tratament în faţa comisiei de examinare.

- Lucrarea intitulată “Justiţie, judecător, management”- Ioan Avram Dunăreanu nu răspunde cerinţelor din tematică, necuprinzând cunoştinţe referitoare la: organizarea activităţii administrativ-judiciare a instanţelor; coordonarea activităţii instanţelor judecătoreşti arondate şi evaluarea eficienţei  activităţii compartimentelor instanţelor judecătoreşti. O simplă lectură a lucrării menţionate poate conduce la această concluzie. În plus, cartea nu constituie un îndreptar pentru candidaţi cu privire la managementul judiciar, ci opinia autorului cu privire la evoluţia sistemului judiciar din România.

- Nu în ultimul rând, se impune a se sublinia faptul că deşi legea prevede verificarea candidaţilor declaraţi reuşiţi pe funcţii de conducere la CNSAS ( art. 48 alin.12 din Legea 303/2004) înainte de numirea efectivă, nu s-a făcut o asemenea verificare la nici un concurs.

   

Parte dintre neregulile enunţate au fost ulterior rezolvate de către CSM prin modificarea Regulamentului de concurs, dar exclusiv ca urmare a nemulţumirilor exprimate public de candidaţi. Rămâne, in acest context, deosebit de gravă problema arbitrariului în notarea candidaţilor la proiectele  manageriale, neexistând criterii clare de evaluare şi, respectiv, de departajare între candidaţi, după cum nu există nici posibilitatea contestării rezultatului obţinut.

Într-un limbaj specific comunicării organizaţionale, nu se realizează feedback-ul, candidatul depunctat nefiind informat cu privire la deficienţele lucrării susţinute. O atare împrejurare, coroborată cu imposibilitatea contestării rezultatului obţinut, este de natură a produce nemulţumiri şi, nu in ultimul rând, suspiciuni cu privire la obiectivitatea membrilor comisiei.

Ca urmare a numeroaselor contestaţii formulate de candidaţi, CSM a modificat Regulamentul, adoptând Hotărârea nr.607/2005, astfel încât concursul organizat perioada 4 - 26 martie 2006 s-a desfăşurat sub auspiciile acestuia. Modificările operate de CSM încearcă să înlăture imperfecţiunile în organizarea si desfăşurarea concursului, cu scopul asigurării unei transparenţe a acestei proceduri si a protejării reputaţiei magistraţilor candidaţi. Noul regulament reglementează procedura de soluţionare a contestaţiilor la rezultatele obţinute la testarea psihologică şi, respectiv, la testul de management, stabilind competenţa expresă a comisiei de examinare. Deosebit de importantă este şi introducerea posibilităţii, pentru CSM, de a invalida total sau parţial, rezultatele concursului, în situaţia constatării nerespectării dispoziţiilor legale sau a existenţei dovezii săvârşirii unei fraude (art.19 alin.2).

În pofida acestor modificări normative, concursul organizat in perioada 4-26 martie 2006 s-a aflat tot sub semnul amatorismului sau, şi mai grav, al lipsei dorinţei de a organiza un concurs obiectiv si transparent.

Astfel, au fost semnalate, de către candidaţi, numeroase încălcări ale Legii nr. 303/ 2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (art. 48 alin. 4, 5 si 6), ale Regulamentului de organizare a concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin HCSM nr. 283 / 2005 şi modificat prin HCSM nr. 607 / 2005 (art. 4 lit.b, art. 31, art.8 alin.2,  art.12 alin.1 si 2, art. 14 alin.1si art.15 ) şi ale Metodologiei de organizare şi desfăşurare a concursului/examenului de către Institutul National al Magistraturii (art. 12 alin.1 lit.a, art. 20 alin.4, art. 22 alin.2 si 3, art.32 alin.1, 2, 6 si 7, art. 33 alin.1).[7]

În esenţă, cele mai grave nereguli constatate cu ocazia desfăşurării acestui concurs s-au referit la:

- arbitrariul testării psihologice a candidaţilor: deşi setul de teste psihologice a fost acelaşi ca şi la primele doua concursuri, unii candidaţi care trecuseră testul la primul concurs, au fost totuşi respinşi la cel prezent sau, invers, candidaţi respinşi iniţial, au promovat testul ulterior, fără a li se oferi o explicaţie logică pentru aceasta situaţie;

- susţinerea proiectelor s-a realizat, în data de 21 martie 2006, în faţa comisiei de examinare incomplete, respectiv în prezenţa a 6 membri din totalul de 7, iar în alte zile de concurs, în cazul audierii unor candidaţi, unii membri ai comisiei au părăsit în repetate rânduri sala de examen. Prin urmare, notele acordate la proiect nu reprezintă media notelor date de fiecare  membru al comisiei, neacordându-se un tratament egal tuturor candidaţilor; unii candidaţi nu au avut posibilitatea prezentării proiectului în faţa comisiei de examinare, fiind supuşi întrebărilor timp de 20 până la 45 de minute; inexistenţa unor criteriile de evaluare avute în vedere de către comisie, a unui punctaj orientativ de evaluare, consemnat pe borderourile individuale ale membrilor comisiei de examinare, care să poată justifica rezultatele obţinute, şi, respectiv, inexistenţa unor criterii de evaluare diferenţiate, în funcţie de nivelul instanţei – judecătorii, tribunale, curţi de apel – luând în considerare faptul că atribuţiile specifice funcţiilor de conducere sunt semnificativ diferite de la o instanţă la alta.

- etapa testării scrise la management, comunicare si resurse umane cuprinde nereguli cu privire la modul de stabilire, de către comisie, a tematicii si bibliografiei, respectiv a subiectelor , în sensul că tematica a fost copiată de la primul concurs organizat în octombrie 2005, iar bibliografia a fost schimbată radical, omiţându-se, însă, corelarea tematicii cu bibliografia, situaţie în care capitole întregi din tematică nu se regăseau in bibliografie; bibliografia cuprinde lucrări de specialitate ce nu au nici o legătură cu specificul sistemului judiciar – serviciu public, cum ar fi: „ Managementul firmei”; subiectele de concurs nu au fost în concordanţă cu tematica si bibliografia aprobate si publicate de CSM si INM. Astfel, subiectele nu se regăsesc în tematică – subiectele 1A (competenţele managerilor) si 1B (cultura organizaţională) sau în bibliografie – subiectele 3A (bariere în comunicarea interpersonală si organizaţională), 3B (aforismul „Neînţelegerile reprezintă cea mai des întâlnită formă a comunicării”), 3C (aplicarea principiilor comunicării în şedinţele de colegiu) . 

Singura neregulă apreciată de CSM ca afectând legalitatea concursului a fost cea referitoare la constituirea comisiei de examinare, ceea ce a condus la invalidarea parţială a concursului, dar şi în acest caz, nu pentru toate funcţiile cu privire la care candidaţii au fost audiaţi de o comisie incompletă, ci numai cu privire la funcţia unde existau mai mulţi candidaţi – preşedinte al Tribunalului Prahova.

Printr-o consecvenţă demnă de apreciat, CSM procedează din nou la modificarea Regulamentului de concurs, dând caracter de reglementare normativă tuturor neregulilor semnalate de candidaţi, dar apreciate de acelaşi CSM ca nesemnificative sub aspectul legalităţii concursului. Astfel, prin Hotărârea nr. 320/2006, CSM transpune în Regulament, prevederile Metodologiei INM, principalele modificări referindu-se la:

- introducerea unor cazuri de incompatibilitate a membrilor comisiilor de examinare;

- reglementarea atribuţiilor fiecărei comisii de organizare, examinare;

- testarea psihologică constă într-un test scris şi un interviu în faţa unei comisii formate din 2 psihologi; este înlăturat caracterul eliminatoriu al acestei probe;

- înregistrarea audio a susţinerii proiectului managerial;

- testarea cunoştinţelor de management constă într-un test grilă;

- posibilitatea contestării baremului de notare stabilit de comisia de examinare.

  Noul concurs organizat in perioada iunie – iulie 2006 relevă, în pofida acestor modificări, aceleaşi nereguli sau nereguli noi, şi anume:

- subiectivismul întregii etape de susţinere a proiectelor manageriale:  inexistenţa unor criterii de evaluare, a unui punctaj orientativ de evaluare, consemnat pe borderourile individuale ale membrilor comisiei de examinare, care să poată justifica rezultatele obţinute, şi, respectiv, inexistenţa unor criterii de evaluare diferenţiate, în funcţie de nivelul instanţei; lipsa oricărui feed-back cu privire la rezultatele obţinute de candidaţi; nerespectarea intervalului de susţinere a proiectului, unii candidaţi fiind audiaţi 20 de minute, iar alţii timp de 1 oră; imposibilitatea contestării rezultatului obţinut;

-          existenţa, în cadrul testului grilă de management, a unor subiecte din afara tematicii şi bibliografiei, cum ar fi: subiectul nr. 4, referitor la criteriile ce stau la baza promovării managerilor (acest subiect este tratat în lucrarea « Fundamentele managementului organizaţiei » - Eugen Burdus, Gheorghita Caprarescu, în Capitolul 3 – « Manageri, întreprinzători şi leaderi », Secţiunea 3.6 – « Evaluarea, perfecţionarea si promovarea managerilor – pag. 112, ce nu a fost inclusă în bibliografie) ; subiectul nr.48, referitor la comportamentul etic al unei organizaţii este tratat în lucrarea „Managerii şi managementul resurselor umane” – Ovidiu Nicolescu, în Capitolul 7 „Etica managerial-intreprenorială”, Secţiunea 7.3 „Codurile etice ale firmelor”, Subsecţiunea 7.3.1. „Evaluarea comportamentului etic al firmelor” – pag. 117 nefiind inclusă în tematica si bibliografia de concurs; neacordarea punctajului aferent fiecărui răspuns parţial, ce corespunde baremului, în situaţia în care răspunsul corect cuprindea două variante, iar candidatul a ales corect o singură variantă.

  CONCLUZII

Din analiza acestor probleme, SoJust trage următoarele concluzii, cu menţiunea că aceste îmbunătăţiri ale organizării examenelor au fost utile doar pentru cei care au participat la următoarele examene, de fiecare dată CSM-ul validând rezultatele examenului cu o rapiditate ieşită din comun, în ciuda faptului că existau chiar pe rolul instanţelor judecătoreşti litigii care vizau aceste rezultate.

1. Prima dintre acestea este că INM nu reuşeşte să impună membrilor comisiilor de elaborare a subiectelor şi de corectare a lucrărilor o metodologie specifică acestei activităţi. Este de neînţeles care a fost exact atitudinea INM faţă de aceste concursuri şi examene care au provocat permanente nemulţumiri în rândul candidaţilor, şi nici care au fost propunerile concrete înaintate CSM pentru înlăturarea acestor disfuncţionalităţi, în condiţiile în care beneficiază de un larg colectiv de cadre universitare şi de specialişti în pedagogie. Un exemplu simplu şi concret îl constituie şi faptul că subiectele sunt astfel formulate încât nu pot fi epuizate în timpul acordat decât dacă se scrie neîntrerupt timp de 4 ore – ceea ce este fizic imposibil –, în cazul examenului de promovare în funcţii de execuţie, ca să nu mai aducem în discuţie diferenţele mari apărute între note anterior şi ulterior admiterii contestaţiilor, care sunt o dovadă că membrii comisiilor nu cunosc modul în care subiectele pot fi formulate, şi nici modul în care se corectează.

2. O a doua concluzie este aceea că multe din problemele cu care apare confruntat INM-ul, de fapt nu aparţin Institutului, ci unei slabe comunicări între INM şi CSM, fiecare dintre cele două entităţi având impresia că cealaltă se ocupă de problemele organizatorice. S-ar impune o mai bună corelare a competenţelor celor doi organizatori ai acestor concursuri şi examene, şi în mod obligatoriu o deschidere mai mare a acestora pentru soluţionarea imediată a problemelor apărute în astfel de cazuri, inclusiv prin asumarea anulării concursului sau examenelor, dacă se impune.

3. Este inacceptabil ca nimeni să nu fie răspunzător pentru inadvertenţele apărute, deşi acestea au creat mai mult decât un simplu disconfort participanţilor. Într-un mod cu totul surprinzător, dar în acelaşi timp comun în mediul judiciar, după gravele deficienţe constatate, aşa cum ele au fost prezentate mai sus, CSM nu a găsit răspunzător pe nimeni, deşi risipa de timp şi de bani a fost una uriaşă.

   

II. FORMAREA INIŢIALĂ  A MAGISTRAŢILOR

O a două temă ce poate fi pusă în discuţie  este  legată de principala activitate pe care o desfăşoară Institutul Naţional al Magistraturii, şi anume aceea de a asigura formarea iniţială a magistraţilor.

În cursul anului 2006 Institutul a formulat mai multe propuneri care au fost înaintate CSM spre aprobare, printre care şi cea de a reduce media de intrare la 5, de la 7 cât este în prezent, această propunere nefiind aprobată. Argumentele care au fundamentat această propunere au vizat faptul că auditorii trebuie să-şi finalizeze studiile cu un examen de o mare complexitate, că după un an trebuie să promoveze examenul de definitivat – de asemenea extrem de dificil – astfel încât valoarea acestora este filtrată de mai multe ori, iar scăderea mediei de admitere la 5 ar permite ocuparea locurilor pe care le oferă Institutul şi care, în anii anteriori, nu au fost completate.

Teoretic, argumentele sunt reale. În mod practic, se constată însă că auditorii au tendinţa să considere că momentul admiterii Institutului corespunde cu cel al intrării în magistratură. Se remarcă cu uşurinţă o relaxare a acestora după reuşita la examen, existând o cutumă aproape legiferată în sensul că odată intraţi, absolvirea este garantată, ba chiar cu medii de peste 9. Aceasta este justificarea pentru care se simte o oarecare rezistenţă a auditorilor faţă de segmente pe care le analizează exclusiv prin prisma pericolului de a le reduce media: limbile străine – obligatorii pentru un magistrat care trebuie sa citească doctrină, jurisprudenţă şi care trebuie să comunice direct cu colegii din ţările Uniunii Europene, informatica – indispensabilă în secolul XXI şi proiectele extracurriculare.

Deseori, auditorii de justiţie reproşează o lipsă de omogenitate a grupului de formatori sub aspectul notării, ceea ce ar determina o inegalitate de şanse. Problema este reală, dar sub acest aspect Institutul a luat măsuri, prin Hotărârea Consiliului Ştiinţific din 7 februarie 2006 stabilind  următoarele reguli cu privire la evaluarea continuă a auditorilor de justiţie:

-    ponderea lucrărilor scrise în stabilirea notei de la evaluarea continuă va fi de 50%;

-    lucrările scrise vor fi notate întotdeauna pe baza unui barem detaliat;

-    lucrările scrise vor fi corectate întotdeauna de două persoane, titularul de catedră şi un alt formator din cadrul catedrei, acelaşi pentru o anumită lucrare;

-    înainte de comunicarea notelor către auditori, titularii de disciplină vor verifica acordarea în mod unitar a acestora, între grupe, ei având dreptul de a recorecta lucrările care au stat la baza notei la criteriul probe scrise;

-    se revine asupra hotărârii Consiliului ştiinţific nr. 10 din data de 20 septembrie 2005 în sensul că formatorii nu au obligaţia de a respecta procentele indicate la acordarea notelor, dar performanţa formatorilor va fi evaluată inclusiv prin prisma notelor acordate prin:

- comparare cu notele primite de auditori la evaluarea finală;

- calcularea procentului de dispersie faţă de curba distribuţiei normale calculată prin raportare la Sistemul European de Transfer şi Acumulare a Creditelor, astfel:

- note de 10 – cel mult 10%;

- note între 9 şi 10 – până la 25%;

- note între 8 şi 9 – până la 30%;

- note între 7 şi 8 – până la 25%;

- note mai mici de 7 – până la 10%.

Este cert faptul că INM mai are multe de făcut pentru a-şi îmbunătăţi performanţele – inclusiv de a-şi mări fondul de carte, chiar şi prin achiziţionarea unor lucrări valoroase publicate în perioada interbelică – dar ceea ce este vizibil la o primă vedere este faptul că îşi valorifică propria experienţă, corectând greşeli din mers şi prezintă o viziune pe termen scurt şi mediu a ceea ce trebuie să însemne recrutarea şi formarea iniţială a magistraţilor.

Nu în ultimul rând, se poate cere INM o mai strânsă colaborare cu asociaţiile magistraţilor, în condiţiile în care instanţele şi parchetele sunt beneficiarii direcţi ai activităţii acestuia,  absolvenţii Institutului urmând a fi numiţi, după absolvire, judecători şi procurori. Deşi în cadrul Consiliului ştiinţific este prezent un membru din partea asociaţiilor de magistraţilor dar care nu a fost agreat de toate acestea, persoana respectivă nu are nici un fel de comunicare cu cei pe care ar trebui să îi reprezinte: de la numire şi până în prezent nu a comunicat care sunt obiectivele pe care şi le-a asumat sau care sunt acţiunile sale concrete desfăşurate în cadrul consiliului, nici în ceea ce priveşte formarea iniţială şi nici în ceea ce priveşte formarea continuă a magistraţilor.



[1] A se vedea în acest sens Raportul privind activitatea INM pe anul 2005 la www.inm-lex.ro/index

[4] A se vedea, în acest sens, www.sojust.ro  

[5] Menţionăm că adresa a fost comunicată în 7 august 2006, iar termenul de centralizare a formularelor era 1 septembrie, adică exact în perioada în care judecătorii au fost în concediu.