03 Rezoluţia 8 din 1978

REZOLUŢIA  (78) 8

A COMITETULUI MINIŞTRILOR CĂTRE STATELE MEMBRE

PRIVIND ASISTENŢA JUDICIARĂ ŞI CONSULTANŢA JURIDICĂ

(adoptată de Comitetul Miniştrilor în 2 mart. 1978, la a 248-a reuniune a delegaţilor miniştrilor)

Comitetul Miniştrilor,

Considerând că dreptul de acces la justiţie şi la un proces echitabil, aşa cum este garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului[1], constituie o caracteristică esenţială a oricărei societăţi democratice;

Considerând că, în consecinţă, este important de a lua toate măsurile necesare în scopul eliminării obstacolelor economice care împiedică accesul la justiţie şi că existenţa unor sisteme de asistenţă judiciară corespunzătoare va contribui la realizarea acestui scop, în mod particular pentru persoanele cu venituri reduse[2];

Considerând că acordarea asistenţei judiciare nu ar trebui să fie considerată ca un act de caritate făcut persoanelor cu venituri reduse, ci ca o obligaţie a comunităţii în ansamblu;

Considerând că facilitarea accesului la consultanţă juridică, pe lângă asistenţa judiciară a persoanelor cu venituri reduse, este de natură să contribuie în mod egal la eliminarea obstacolelor privind accesul la justiţie;

Recomandă guvernelor statelor membre să ia sau să consolideze, după caz, toate măsurile pe care le consideră necesare pentru a implementa în mod progresiv principiile enunţate în anexa prezentei rezoluţii;

Invită guvernele statelor membre să-l informeze periodic pe Secretarul General al Consiliul Europei asupra măsurilor luate pentru a da curs recomandărilor conţinute în prezenta rezoluţie.

Anexă la Rezoluţia (78) 8

 

Partea I - Asistenţa judiciară[3]

Nimeni nu trebuie să fie împiedicat de obstacole cu caracter economic să îşi susţină dreptul sau să îşi apere drepturile sale în faţa tuturor jurisdicţiilor de natură civilă, comercială, administrativă, de dreptul muncii sau fiscală. În acest sens, orice persoană trebuie să aibă dreptul la asistenţa judiciară necesară. Pentru a aprecia dacă această asistenţă este necesară sau nu, trebuie să se ţină cont:
  1. de resursele financiare şi obligaţiile celui interesat;
  2. de costul aproximativ al procedurii.
Asistenţa judiciară trebuie să fie acordată chiar dacă cel interesat poate să suporte o parte a cheltuielilor pentru procedură. În acest caz, asistenţa judiciară poate consta într-o contribuţie financiară a persoanei asistate a cărei plată să nu genereze anumite privaţiuni pentru aceasta.
Asistenţa judiciară trebuie să acopere toate cheltuielile judiciare suportate în mod necesar pentru persoana asistată în revendicarea sau apărarea drepturilor sale, referitoare mai ales la remunerarea personalului auxiliar justiţiei, obligaţiile fiscale, costurile expertizelor, indemnizaţia martorilor sau cheltuielile pentru traducere.

Acordarea asistenţei judiciare trebuie să antreneze scutirea de cauţiuni sau depozite constituite pentru a garanta plata cheltuielilor.

  1. Asistenţa judiciară trebuie să poată fi obţinută de o parte în cursul procedurii dacă intervine vreo  schimbare în resursele sau posibilităţile sale financiare sau dacă are loc un  alt eveniment care presupune asistenţă judiciară obligatorie.
  1. Asistenţa judiciară trebuie întotdeauna să presupună concursul unei persoane calificate pentru a exercita o profesie juridică conform reglementarilor statului interesat, nu doar atunci când sistemul naţional de asistenţă judiciară implică un asemenea concurs, dar şi:
  2. atunci când reprezentarea părţilor în faţa unei jurisdicţii a statului interesat trebuie, în mod obligatoriu, să fie asigurată de o asemenea persoană conform legii acelui stat;
  3. atunci când autoritatea competentă pentru a decide asupra cererii de asistenţă judiciară constată că aceasta este necesară, ţinând cont de circumstanţele proprii fiecărei cauze.

Persoana asistată trebuie, pe cât posibil, să fie liberă în a alege persoana calificată care o va asista. Persoana astfel desemnată trebuie să primească o remuneraţie corespunzătoare în schimbul prestaţiei efectuate.

6.Pentru a aprecia dacă asistenţa judiciară trebuie să fie acordată, autorităţile pot:

  1. să examineze dacă, ţinând cont de circumstanţele proprii fiecărei cauze, este convenabilă iniţierea unei acţiuni sau apărării într-o acţiune;
  2. să ţină cont de natura procedurii şi, dacă este necesar, să nu acorde asistenţă pentru alte cheltuieli decât cele ocazionate de asistenţa persoanei calificate la care se referă principiul 5.
Sistemul de asistenţă judiciară trebuie să prevadă posibilitatea unei reexaminări a deciziei de a refuza acordarea asistenţei judiciare.
Responsabilitatea finanţării asistenţei judiciare trebuie să fie asumată de către stat.
Condiţiile de acordare a asistenţei judiciare trebuie să poată fi revăzute în special datorită creşterii costurilor de trai.
Sistemul de asistenţă judiciară trebuie să prevadă acordarea asistenţei judiciare după principiile enunţate în prezenta rezoluţie pentru toate procedurile privind  recunoaşterea sau  executarea într-un stat a unei decizii luate de autorităţile altui stat.
Statul trebuie să ia măsurile necesare pentru a aduce modalităţile sistemului de asistenţă judiciară la cunoştinţa publicului şi a celor interesaţi, mai ales a acelor organisme ale statului ai căror reclamanţi sunt susceptibili de a le cere ajutorul.

 

Partea a II-a - Consultanţa  juridică[4]

Statul trebuie să vegheze ca persoanele cu venituri reduse să poată obţine consultanţa juridică necesară asupra oricărei probleme susceptibile să le afecteze drepturile sau interesele privind materiile arătate la principiul 1.
Consultanţa juridică trebuie să fie acordată ori gratuit, ori prin plata parţială de către persoana care cere consultanţa, în raport de resursele sale.
Statul trebuie să se asigure că informaţiile privind modalităţile de acordare a consultanţei juridice sunt accesibile publicului şi acelor organisme cărora se pot adresa persoanele ce au nevoie de consultanţă juridică.
Statul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca informaţiile asupra  legislaţiei să fie puse la dispoziţia organismelor de consultanţă juridică.
Statul trebuie să acorde o atenţie particulară cu privire la nevoia consultării juridice atunci când o procedură ar putea să fie declanşată într-un alt stat.
 


[1] România a ratificat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Roma, 4 nov. 1950) prin Legea nr. 30 din 1984, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1984.

[2] Expresia utilizată de varianta oficială din limba franceză semnifică “persoane defavorizare din punct de vedere economic” (n.ns, CD).

[3] A se vedea nota 10 (n.ns, CD).

[4] Expresia utilizată în limba engleză este „legal advice(n.ns, CD).