04 Recomandarea nr. 7 din 1981

Recomandarea nr.  7 din 1981 privind mijloacele de facilitare a accesului la justiţie

(adoptată de Comitetul Miniştrilor în 14 mai 1981, la a 68-a reuniune a delegaţilor miniştrilor)

Comitetul Miniştrilor, conform art. 15.b din Statutul Consiliului Europei,

Considerând că dreptul de acces la justiţie şi la un proces echitabil, garantat prin articolul 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, constituie o caracteristică esenţială a oricărei societăţi democratice;

Având în vedere faptul că procedura judiciară este deseori atât de complexă, îndelungată şi costisitoare încât persoanele particulare – şi mai ales persoanele defavorizate economic sau social – se confruntă cu dificultăţi serioase în exercitarea drepturilor lor în cadrul statelor membre;

Considerând că un sistem eficient de asistenţă judiciară şi de consultanţă juridică, de felul celui prevăzut de Rezoluţia (78) 8 a Comitetului Miniştrilor, poate contribui în mare măsură la eliminarea acestor obstacole;

Considerând, de asemenea, că este de dorit să fie luate toate măsurile necesare pentru simplificarea procedurii oricând este posibil, în vederea facilitării accesului persoanelor particulare la instanţe, asigurându-se în acelaşi timp că justiţia este făcută;

Considerând că este de dorit, în vederea facilitării accesului la justiţie, simplificarea documentelor folosite în cadrul procedurilor;

Recomandă guvernelor statelor membre luarea sau, după caz, consolidarea tuturor măsurilor pe care le consideră necesare pentru a asigura punerea treptată în practică a principiilor enunţate în anexa prezentei recomandări;

Anexă la Recomandarea nr. (81) 7

Principii

Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a informa publicul referitor la mijloacele aflate la dispoziţia unei persoane pentru realizarea drepturilor sale în justiţie şi pentru asigurarea unor proceduri simple, rapide şi necostisitoare în materie civilă, comercială, administrativă, de dreptul muncii sau fiscală. În acest scop, statele membre ar trebui să ţină cont mai ales de principiile enunţate în cele ce urmează:

AInformarea publicului

1.         Este necesară luarea unor măsuri adecvate pentru informarea publicului referitor la amplasarea şi competenţele instanţelor, precum şi asupra modului de iniţiere a unei acţiuni în instanţă sau de apărare în cadrul unei astfel de acţiuni.

2.         Trebuie să poată fi obţinute informaţii generale fie de la instanţe, fie de la orice serviciu sau organism competent, cu privire la:

- formalităţile de procedură, sub rezerva că aceste informaţii nu implică consultanţă juridică pe fondul speţei;

- modul şi termenul de exercitare a unei căi de atac, precum şi regulile de procedură ce trebuie respectate şi documentele necesare în acest scop;

- mijloacele prin care poate fi executată o decizie şi, dacă este posibil, cheltuielile de executare.

B – Simplificarea

3.         Trebuie luate măsuri pentru facilitarea sau, după caz, încurajarea concilierii părţilor sau a soluţionării conflictelor pe cale amiabilă înainte de demararea procedurii judiciare sau pe parcursul unei proceduri deja iniţiate.

4.         Nicio parte nu trebuie să fie împiedicată să apeleze la serviciile unui avocat. Trebuie evitată obligarea unei părţi de a apela la serviciile mai multor avocaţi pentru un singur litigiu, dacă o asemenea pluralitate a serviciilor nu este neapărat necesară. Dacă, dată fiind natura speţei, ar fi oportun, în vederea facilitării accesului persoanelor particulare la justiţie, să li se permită să îşi prezinte singure cauza în instanţă, apelarea la un avocat nu ar trebui să fie obligatorie.

5.         Statele trebuie să ia măsuri pentru ca prezentarea tuturor actelor de procedură să fie simplă, limbajul folosit să fie pe înţelesul publicului şi hotărârilor judecătoreşti să fie pe înţelesul părţilor.

6.         Dacă una dintre părţi nu cunoaşte destul de bine limba folosită în instanţă, statele trebuie să acorde o atenţie deosebită problemelor de interpretare şi de traducere, şi să se asigure că persoanele defavorizate economic nu sunt dezavantajate în ceea ce priveşte accesul la justiţie sau desfăşurarea procesului din pricina imposibilităţii lor de a vorbi sau de a înţelege limba folosită de instanţă.

7.         Trebuie luate măsuri pentru ca numărul experţilor desemnaţi în aceeaşi cauză de către instanţă, din oficiu sau la cererea părţilor, să fie cât mai mic posibil.

C – Accelerarea

8.         Trebuie făcute toate eforturile pentru a reduce la minimum timpul necesar pentru obţinerea unei hotărâri judecătoreşti. În acest sens, trebuie luate măsuri pentru eliminarea procedurilor învechite care nu au utilitate practică, pentru ca instanţele să dispună de personal suficient şi să funcţioneze într-o manieră eficientă şi pentru adoptarea de mecanisme care să permită instanţei să urmărească derularea procedurii încă de la început.

9.         Trebuie luate măsuri în ceea ce priveşte creanţele necontestate sau garantate asupra sumelor de bani, pentru ca în acest gen de cauze hotărârea definitivă să se pronunţe rapid, fără formalităţi, înfăţişări în faţa instanţei sau cheltuieli superflue.

10.       Pentru a preveni exercitarea dreptului de apel într-o manieră abuzivă sau în scopul tergiversării, trebuie acordată o atenţie specială posibilităţii de executare provizorie a hotărârilor susceptibile de a fi apelate, precum şi a dobânzilor aplicabile sumei statuate prin hotărâre înainte de executare.

D – Costul justiţiei

11.       Introducerea unei acţiuni în instanţă nu poate fi condiţionată de plata efectuată către stat de una din părţi a unei sume nejustificat de mare în raport cu speţa dedusă judecăţii.

12.       În măsura în care cheltuielile de procedură constituie un obstacol evident pentru accesul la justiţie, dacă este posibil ele trebuie reduse sau eliminate. Sistemul cheltuielilor de procedură trebuie examinat în vederea simplificării sale.

13.       O atenţie deosebită trebuie acordată problemei onorariilor avocaţilor şi ale experţilor în măsura în care acestea constituie un obstacol pentru accesul la justiţie. Trebuie asigurată o anumită formă de control asupra valorii acestor onorarii.

14.       Cu excepţia unor circumstanţe speciale, în principiu partea care câştigă trebuie să obţină de la partea care pierde decontarea cheltuielilor sale, inclusiv a onorariilor avocatului, pe care le-a suportat în mod justificat în legătură cu procedura.

E – Procedurile speciale

15.       Pentru litigiile privitoare la creanţe de importanţă minoră, trebuie instituită o procedură care să permită părţilor să recurgă la justiţie fără a trebui să suporte cheltuieli disproporţionate în raport cu suma care face obiectul litigiului. În acest scop, se pot prevedea formulare simple, evitarea înfăţişărilor inutile şi limitarea căilor de atac.

16.       Statele trebuie să se asigure că procedurile în materia dreptului familiei sunt simple, rapide, puţin costisitoare şi respectă natura personală a litigiilor în această materie. În măsura posibilului, dezbaterile pentru acestea ar trebui să nu fie publice.