05 Recomandarea nr. 5 din 1984

Recomandarea nr. 5 din 1984 privind principiile de procedură civilă menite  să îmbunătăţească funcţionarea justiţiei

(adoptată de Comitetul Miniştrilor la 28 febr. 1984, la a 367-a reuniune a delegaţilor miniştrilor)

Comitetul de Miniştri, în baza articolului 15.b din Statutul Consiliului Europei,

Având în vedere că dreptul la justiţie garantat de articolul 6 de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului este o componentă esenţială pentru orice societate democratică;

Având in vedere că implementarea măsurilor şi principiilor expuse în Rezoluţiile (76) 5 şi (78) 8 asupra asistenţei judiciare, precum şi în Recomandarea nr. (81) 7 privind mijloacele de facilitare a accesului la justiţie, ar înlesni procesul de exercitare a dreptului la justiţie a cetăţenilor;

Având în vedere, de asemenea, că unele reguli ale procedurii civile utilizate în statele membre pot constitui obstacole pentru o justiţie efectivă  întrucât, în primul rând, acestea nu mai servesc nevoilor societăţii moderne şi, în al doilea rând, pot fi deturnate pentru a produce abuzuri sau întârzieri;

Având în vedere că procedura civilă ar trebui simplificată, făcută mai flexibilă şi mai operativă, menţinându-se în acelaşi timp garanţiile asigurate justiţiabililor de către regulile tradiţionale ale procedurii, precum şi calitatea justiţiei necesară unei societăţi democratice;

Având în vedere că, pentru a se atinge aceste obiective, este necesar ca părţile să aibă la dispoziţie  proceduri mai simple, mai rapide şi să fie protejate contra tacticilor abuzive şi de amânare, în special prin recunoaşterea în favoarea judecătorului a unor puteri de a orienta procedurile cât mai eficient;

Luând în considerare discuţiile purtate şi rezoluţiile adoptate de către miniştrii de justiţie europeni în cadrul celei de-a 12-a Conferinţe, organizată în mai 1980 la Luxemburg,

Recomandă ca guvernele statelor membre să adopte sau, după caz, să întărească toate măsurile pe care acestea le consideră necesare pentru a îmbunătăţi procedura civilă, având ca model principiile expuse în anexa acestei recomandări.

Anexa la Recomandarea nr. (84) 5

Principiile procedurii civile menite să îmbunătăţească funcţionarea justiţiei

Principiul 1

1.         În mod normal, procedurile trebuie să constea în nu mai mult de două înfăţişări: prima fiind o înfăţişare preliminară de natură preparatorie, iar a doua cea în care sunt administrate probele, se pun concluzii şi, în măsura în care este posibil, se ia hotărârea. Judecătorul trebuie să se asigure că toate actele celei de-a doua înfăţişări sunt îndeplinite la timp, neadmiţându-se amânări decât în cazul apariţiei a noi probe sau alte circumstanţe extraordinare sau importante.

2.         Trebuie aplicate sancţiuni atunci când una din parţi, eventual după ce i s-a pus în vedere, nu a îndeplinit un act procedural în termenul limită impus de lege sau de judecător, deşi fusese anunţată în acest sens. În funcţie de circumstanţe, astfel de sancţiuni pot consta în decăderea din dreptul de a mai îndeplini actul procedural, plata unor daune-interese, cheltuieli, amenzi sau chiar radierea de pe rol a cazului.

3.         Instanţa trebuie să aibă posibilitatea de a cita martorii şi de a aplica sancţiuni (amenzi, daune-interese etc.) în cazul absenţei nejustificate a acestora. Când un martor absentează, judecătorul este cel care decide  dacă procesul continuă fără această mărturie. Pentru a facilita depunerea mărturiilor, trebuie să existe posibilitatea de a apela la mijloace tehnice moderne, precum telefoane sau sisteme audio-video, în funcţie de caz.

4. În cazul în care un expert desemnat de instanţă nu-şi prezintă raportul sau întârzie depunerea lui fără să ofere o justificare, trebuie aplicate sancţiuni adecvate. Acestea pot fi: reducerea onorariului, plata unor daune-interese sau cheltuieli precum şi măsuri disciplinare aplicate, în funcţie de caz, de către instanţa sau o organizaţie profesională.

Principiul 2

1.         În cazul în care una din părţi declanşează proceduri vădit nefondate, instanţa ar trebui să aibă posibilitatea de a se judeca cauza într-o procedură sumară sau, după caz, să impună o amendă acestei părţi sau să o oblige la plata unor despăgubiri către cealaltă parte.

2.         În cazul în care una din părţi, încălcând regula loialităţii la care este ţinută în derularea procesului, utilizează mijloace sau acte de procedură cu scopul clar de a întârzia procesul, judecătorul ar trebui să aibă posibilitatea fie să se pronunţe imediat pe fond, fie să impună sancţiuni precum decăderi[1], plata unor amenzi sau a unor daune-interese; în cazuri particulare, avocatul poate fi constrâns la plata cheltuielilor de judecată.

3.         Asociaţiile profesionale de avocaţi trebuie îndemnate să prevadă sancţiuni disciplinare în cazurile în care un membru al acestora se comporta în maniera descrisă în paragrafele anterioare.

Principiul 3

În timpul înfăţişării preliminare şi, dacă e posibil, pe tot parcursul procesului, judecătorul trebuie să aibă un rol activ în desfăşurarea rapidă a tuturor procedurilor, respectând drepturile parţilor, inclusiv dreptul la tratament egal. În mod special, acesta trebuie să aibă puterea de a le ordona din oficiu părţilor să aducă orice clarificare este necesară sau să se prezinte în persoană, puterea de a invoca chestiuni de drept, de a solicita probe cel puţin in cazurile unde fondul litigiului nu este la dispoziţia părţilor, de a conduce administrarea probelor, de a exclude acei martori ale căror mărturii ar fi irelevante pentru caz, de a limita numărul de martori chemaţi pentru aceleaşi fapte atunci când acest număr este excesiv. Aceste puteri trebuie exercitate fără a se depăşi obiectul acţiunii.

Principiul 4

Judecătorul trebuie să aibă, cel puţin în prima instanţă, puterea de a decide, în funcţie de natura cazului, dacă se vor folosi proceduri scrise sau orale, ori o combinaţie între cele două, cu excepţia cazurilor expres menţionate în lege.

Principiul 5

Dacă legea nu prevede altfel, cererile, excepţiile sau apărările şi, în principiu, mijloacele de probă trebuie prezentate pe cât posibil în primele faze ale procesului sau, eventual, înainte de etapa preliminară, unde aceasta există. De obicei, la apel judecătorul nu mai acceptă fapte care nu au fost prezentate în prima instanţă, exceptând cazurile în care:

a. acestea nu au fost cunoscute în prima instanţă;

b. persoana care prezintă noile probe nu a fost parte în prima instanţă;

c. există un motiv excepţional pentru care acestea ar trebui admise.

Principiul 6

Hotărârea trebuie luată la încheierea dezbaterilor sau cât mai repede după aceea. Ea trebuie să fie cât mai concisă posibil. Trebuie să se fondeze pe lege, dar trebuie să rezolve, într-o maniera certă, explicit sau implicit, toate cererile invocate de părţi.

Principiul 7

Trebuie luate măsuri pentru a descuraja utilizarea abuzivă a căilor de atac.

Principiul 8

1.         Trebuie instituie adiţional unele reguli sau un ansamblu de reguli speciale pentru a accelera soluţionarea litigiilor:

a. în cazuri urgente;

b. dacă dreptul care nu este contestat sau creanţa este certă şi lichidă, ori dacă obiectul litigiului este de o valoare redusă;

c. în domeniul accidentelor rutiere, litigiilor de muncă, chestiuni între proprietar şi chiriaş, precum şi în anumite chestiuni privind dreptul familiei, în special cele legate de stabilirea sau modificarea pensiei de întreţinere.

2.         Pot fi utilizate în acest sens una sau mai multe dintre următoarele măsuri: forme simplificate ale cererilor introductive la instanţă; suprimarea înfăţişărilor ori stabilirea unei singure înfăţişări sau, dacă este necesar, a unei înfăţişări preliminare preparatorii; proceduri exclusiv scrise sau, după caz, exclusiv orale; interzicerea sau limitarea în folosirea anumite excepţii sau apărări; reguli mai flexibile în ceea ce priveşte probele[2]; interzicerea amânărilor sau acordarea unor amânări de scurtă durată; numirea de către instanţă a unui expert judiciar; stabilit fie din oficiu, fie la cererea părţilor, de preferinţă la începutul procesului; rol activ al judecătorului în conducerea cazului, şi în procesul de căutare şi administrare a probelor.

3.         Aceste reguli sau ansamblu de reguli speciale pot fi, în funcţie de situaţie, obligatorii, facultative la cerere pentru oricare dintre parţi sau stabilite prin acordul comun al părţilor.

Principiul 9

Autorităţilor judiciare trebuie să li se pună la dispoziţie cele mai moderne mijloace tehnice pentru a-şi îndeplini atribuţiile în condiţii de maximă eficacitate, în special facilitând accesul la diferite surse de legislaţie şi accelerând administrarea justiţiei.


[1] În varianta în limba engleză, sancţiunea constă în „a declara procedura nulă” (n.ns, CD)

[2] Traducerea expresiei utilizată de varianta din limba franceză este  „administrarea liberă a probelor” (n.ns, CD).