06 RECOMANDAREA NR. (86) 12 PRIVIND MASURILE DE PREVENIRE ŞI REDUCERE A ÎNCĂRCĂTURII INSTANŢELOR

(adoptată de Comitetul Miniştrilor în 16 sept. 1986, la a 399-a reuniune a delegaţilor miniştrilor)

Comitetul Miniştrilor, în baza articolului 15. b din Statutul Consiliului Europei,

Luând în considerare, pe de-o parte, creşterea numărului de cauze în faţa instanţelor, care poate avea ca efect afecta dreptul justiţiabililor de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 par.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;

Luând în considerare, pe de altă parte, numărul ridicat de sarcini nejurisdicţionale încredinţate judecătorilor, număr care, în unele state, are tendinţa de a creşte;

Convins de interesul de a limita numărul activităţilor nejurisdicţionale încredinţate judecătorilor precum şi încărcătura excesivă a instanţelor, în scopul de a îmbunătăţi funcţionarea justiţiei;

Convins, în egală măsură, de interesul de a asigura în permanenţă o repartizare echilibrată a cauzelor între jurisdicţii şi de a utiliza cât mai bine resursele umane de care acestea dispun;

Invită guvernele statelor membre, în afară de a pune la dispoziţia sistemului judiciar resursele necesare pentru a putea face faţă într-un mod eficient creşterii numărului cauzelor şi a sarcinilor nejurisdicţionale, să reflecteze asupra oportunităţii de a urma, în politica lor judiciară, unul sau mai multe din obiectivele următoare:

I.          Să încurajeze, în cazurile potrivite, rezolvarea pe cale amiabilă a diferendelor fie în afara sistemului judiciar, fie înainte sau în timpul procedurii judiciare.

În acest scop, ar putea fi luate în considerare măsurile următoare:

  1. să prevadă, cu avantaje potrivite, proceduri de conciliere care, prealabil sau la începutul procedurii judiciare, ar avea drept scop rezolvarea litigiului;
  2. să încredinţeze judecătorilor, printre sarcinile lor principale, obligaţia de a căuta o soluţionare amiabilă a litigiului între părţi în toate cauzele în care este posibil, fie la începutul procedurii, fie în orice alt stadiu potrivit al acesteia;
  3. să consacre ca o obligaţie deontologică a avocaţilor sau să invite organele competente să le recunoască avocaţilor posibilitatea concilierii cu partea adversă înainte de a recurge la calea judiciară, ca şi în toate stadiile potrivite ale procedurii judiciare.

II.         Să evite creşterea volumului de sarcini nejurisdicţionale încredinţate judecătorilor şi să le diminueze progresiv, încredinţându-le altor persoane sau organe.

Anexa prezentei recomandări conţine exemple de sarcini prevăzute deja de anumite state şi de care judecătorul ar putea fi scutit ţinând cont de circumstanţele particulare ale fiecărei ţări.

III.        Să prevadă pentru cauzele mai puţin importante sau pentru anumite materii, organe care, în afara sistemului judiciar, să fie la dispoziţia părţilor pentru a soluţiona litigiile.

IV.        Să ia dispoziţiile necesare pentru ca, în cazurile în care se pretează, arbitrajul să constituie o alternativă mai accesibilă şi mai eficace a acţiunilor judiciare.

V.         Să generalizeze, dacă nu există deja, instituirea judecătorului unic în primă instanţă, în toate materiile potrivite.

VI.        Să revadă periodic competenţa diferitelor organe jurisdicţionale, în funcţie de natura şi numărul acţiunilor introduse, în scopul de a asigura o repartizare echilibrată a încărcăturii.

VII.       Să evalueze eventuala incidenţă a unei asigurări juridice cu privire la creşterea numărului de cauze de competenţa instanţelor şi să ia măsurile necesare în cazul în care s-ar stabili că acest tip de asigurare încurajează introducerea de acţiuni nefondate.

Anexă la Recomandarea nr. (86) 12

Exemple de sarcini nejurisdicţionale de care judecătorii din anumite state ar putea fi scutiţi în funcţie de caracteristicile proprii fiecărei ţări:

  • Celebrarea căsătoriei;
  • Încheierea de convenţii patrimoniale între soţi;
  • Dispensă pentru publicarea anunţului de căsătorie;
  • Autorizarea unui soţ pentru a-l reprezenta pe celălalt: înlocuirea consimţământului soţului care este împiedicat să şi-l exprime;
  • Schimbarea numelui de familie sau a prenumelui;
  • Recunoaşterea paternităţii;
  • Administrarea bunurilor celor declaraţi incapabili;
  • Numirea unui reprezentant legal pentru incapabilii majori şi pentru cei absenţi;
  • Aprobarea achiziţiilor patrimoniale a persoanelor juridice;
  • Controlul actelor contabile ţinute de comercianţi;
  • Ţinerea şi controlul registrelor comerciale:
    • Registrul comercianţilor persoane fizice;
    • Registrul societăţilor;
    • Registrul mărcilor;
    • Registrul automobilelor;
    • Registrul bărcilor, navelor şi aeronavelor;
  • Acordarea de licenţe pentru a exercita activitatea comercială;
  • Intervenţia în activităţile electorale, altele decât cele prevăzute de Constituţie;
  • Desemnare unui judecător ca preşedinte sau membru al comisiilor în care prezenţa sa nu e cerută decât pentru a garanta imparţialitatea comisiilor;
  • Încasarea taxelor şi impozitelor vamele;
  • Încasarea cheltuielilor de judecată;
  • Exercitarea funcţiilor notariale;
  • Actele referitoare la succesiune;
  • Actele de stare civilă şi registrele de stare civilă;
  • Cartea Funciară (controlul şi înscrierea transferului de proprietate, a ipotecilor etc.);
  • Numirea arbitrilor dacă acesta e prevăzută de lege.