08 RECOMANDAREA NR. (93) 1 PRIVIND ACCESUL EFECTIV LA JUSTIŢIE AL PERSOANELOR AFLATE ÎN SITUAŢIE DE MARE DIFICULTATE MATERIALĂ

(adoptată de Comitetul Miniştrilor în 8 ian.1993, la a 484-a reuniune a delegaţilor miniştrilor)

Comitetul Miniştrilor, în virtutea art.15.b din Statutul Consiliului Europei,

 

Amintind că, prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, statele membre au proclamat ataşamentul lor faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale;

 

Având în vedere Rezoluţiile (76) 5 privind asistenţa judiciară în materie civilă, comercială şi administrativă şi (78) 8 referitoare la asistenţa judiciară şi consultanţa juridică, Recomandarea nr. (81) 7 a Comitetului Miniştrilor a statelor membre referitoare la mijloacele de a facilita accesul la justiţie şi rezoluţiile Naţiunilor Unite asupra drepturile omului şi sărăciei, mai ales Rezoluţia 46/121 din 17 decembrie 1991 a Adunării Generale şi Rezoluţia 1992/11 din 18 februarie 1992 a Comisiei pentru drepturile omului, cât şi studiul pregătit de Mişcarea Internaţională ATD – Fourth World[1] intitulat "Pentru o justiţie la care să aibă acces oricine: o privire din perspectiva familiilor sărace asupra mecanismelor de asistenţă judiciară şi anumite iniţiative locale" (H(92)2);

 

Preocupat de situaţia persoanelor în mare dificultate materială - persoanele cu lipsuri majore, marginalizate sau excluse de societate atât pe plan economic, cât şi pe plan social şi cultural;

 

Considerând că această situaţie de mare dificultate materială privează bărbaţii şi femeile de a se bucura efectiv de drepturile omului care trebuie recunoscute tuturor fără nicio discriminare, aşa cum se afirmă în art.14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;

 

Convins fiind că eforturile făcute în ceea ce priveşte promovarea accesului la legislaţie şi la justiţie nu-şi vor găsi eficacitatea deplină decât prin intermediul unei politici globale, coerente şi prospective contra sărăciei, în colaborare cu sectorul de populaţie interesată;

Reamintind principiul indivizibilităţii drepturilor omului, care implică faptul că întrebuinţarea drepturilor politice şi civile, mai ales a celor prevăzute de art.6 par.3 lit. c şi art.13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu este efectivă atâta timp cât drepturile economice, sociale şi culturale nu sunt în aceeaşi măsură protejate;

 

Reafirmând faptul că respectarea drepturilor omului este legată de respectarea demnităţii umane, în special prin accesul la legislaţie şi la justiţie a persoanelor în situaţie de mare dificultate materială;

 

Reamintind că dincolo de accesul la legislaţie şi justiţie prevăzut de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, persoanele în situaţie de mare dificultate materială au vocaţia de a li se aplica în egală măsură şi celelalte dispoziţii din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, mai ales articolele 2, 3 şi 8, precum şi cele prevăzute în alte instrumente juridice ale Consiliului Europei cum ar fi Carta Socială Europeană;

 

Considerând că prezenta recomandare vizează îmbunătăţirea, mai ales pentru persoanele aflate în situaţie de mare dificultate materială, a sistemelor de consultanţă juridică şi asistenţă judiciară existente şi că prezintă un caracter complementar în raport cu dispoziţiile existente în ceea ce priveşte alte categorii de persoane pentru care aceste sisteme au fost concepute,

 

Recomandă guvernelor statelor membre următoarele:

 

1. Să faciliteze accesul la legislaţie („dreptul de a fi protejat prin lege”) pentru persoanele aflate în situaţie de mare dificultate materială prin:

 

a.         promovarea, când se impune, a sensibilizării profesiilor juridice la problemele persoanelor aflate în situaţie de mare dificultate materială;

 

b.         promovarea serviciilor de consultanţă juridică pentru persoanele aflate în situaţie de mare dificultate materială;

 

c.         acoperirea financiară a costurilor pentru consultanţa juridică a persoanele în situaţie de mare dificultate materială cu titlul de ajutor judiciar, fără a afecta obligaţia persoanei care beneficiază de consultanţă de a aduce o contribuţii modestă, dacă dreptul intern o cere;

 

d.         să promoveze, acolo unde este nevoie, înfiinţarea unor centre de consultanţă în cartierele defavorizate.

 

2. Să faciliteze accesul efectiv la mijloacele parajudiciare de soluţionare a conflictelor pentru persoanele în situaţie de mare dificultate materială:

 

a.         prin dezvoltarea implicării organizaţiilor non-guvernamentale sau a asociaţiilor de întrajutorare a persoanelor în situaţie de mare dificultate materială în formele para-judiciare de soluţionare a conflictelor, cum sunt medierea şi concilierea;

 

b.         prin extinderea beneficiului asistenţei judiciare sau al oricărei alte forme de asistenţă la aceste modalităţi de soluţionare a conflictelor;

 

3. Să faciliteze accesul efectiv la justiţie pentru persoanele aflate în situaţie de mare dificultate materială, mai ales prin următoarele modalităţi:

 

a.         extinderea asistenţei judiciare sau a altor forme de asistenţă la toate categoriile de instanţe (civile, penale, comerciale, administrative, de dreptul muncii, etc.) şi la toate procedurile, contencioase sau necontencioase, oricare ar fi calitatea în care intervin persoanele interesate;

 

b.         extinderea asistenţei judiciare la persoanele în situaţie de mare dificultate materială care sunt apatride sau de naţionalitate străină, în toate cazurile în care au rezidenţa stabilă pe teritoriul statului membru unde trebuie să se deruleze procedura;

 

c.         recunoaşterea dreptului la asistenţă din partea unui consilier competent, în măsura în care este posibil, ales liber, care va primi o remuneraţie adecvată;

 

d.         limitarea refuzului de asistenţă judiciară de către autorităţile competente bazat în principal pe caracterul de inadmisibilitate a cererii, pe existenţa unor şanse mici de succes sau în cazul în care interesul justiţiei nu necesită acordarea asistenţei judiciare;

 

e.         simplificarea procedurii de acordare a asistenţei judiciare persoanelor aflate în situaţie de mare dificultate materială şi, în măsura în care este posibil, oferirea imediată de asistenţă judiciară provizorie;

 

f.          examinarea posibilităţii de implicare a organizaţiile nonguvernamentale sau a asociaţiilor de întrajutorare a persoanelor aflate în situaţie de mare dificultate materială de a oferi asistenţă, în ceea ce priveşte accesul la justiţie, persoanelor care sunt într-o asemenea situaţie de dependenţă sau privare şi nu pot să se apere singure; această apreciere trebuie să se aplice atât procedurilor în faţa instanţelor naţionale, dar şi celor în faţa Comisiei[2] şi în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi în faţa altor instanţe internaţionale cu caracter jurisdicţional.

 

4. Să consulte, oricând este posibil, în cadrul politicii generale de luptă împotriva sărăciei, organizaţiile nonguvernamentale interesate de domeniul reglementat de prezenta recomandare şi asociaţiile de întrajutorare a persoanelor aflate în situaţie de mare dificultate materială.



[1] Această organizaţie reprezintă la nivel internaţional populaţia foarte săracă. Mai multe informaţii la http://www.atd-quartmonde.org/en.html (n.ns, CD).

[2] Protocolul nr. 11 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a intrat în vigoare la 1 nov. 1998. Începând cu această dată, Comisia Europeană a Drepturilor Omului a fost desfiinţată (n.ns, CD).