15 RECOMANDAREA NR. (2000) 21 PRIVIND LIBERTATEA DE EXERCITARE A PROFESIEI DE AVOCAT

(adoptată de Comitetul de Miniştri în 25 oct. 2000, la a 727-a reuniune  a delegaţilor miniştrilor)

 

 

Comitetul Miniştrilor, în baza articolului 15. b din Statutul Consiliului Europei,

 

Având în vedere prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului;

 

Având în vedere Principiile de Bază ale Naţiunilor Unite privind Rolul Avocatului[1], aprobate de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite din decembrie 1990;

 

Având în vedere Recomandarea nr. (1994) 12 cu privire la independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor, adoptată de către Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei pe 13 octombrie 1994;

 

Subliniind rolul fundamental pe care îl au avocaţii şi totodată asociaţiile profesionale de avocaţi în a asigura protejarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;

 

Dorind să promoveze libertatea de a practica profesia de avocat pentru a întări statul de drept[2], proces la care iau parte şi avocaţii, în special în a apăra libertăţile individuale;

 

Fiind conştient de necesitatea de a avea un sistem echitabil de administrare a justiţiei, care să garanteze independenţa avocaţilor în exercitarea profesiei fără restricţii nejustificate şi fără a face obiectul unor influenţe, sugestii, presiuni, ameninţări sau  imixtiuni, directe ori indirecte, indiferent din partea cui şi sub ce motiv ar fi făcute;

 

Fiind conştient de nevoia de a asigura exercitarea responsabilităţilor avocaţilor într-o manieră adecvată şi, în special, de necesitatea pentru avocaţi de a beneficia de o pregătire suficientă şi de a găsi un echilibru între îndatoririle lor faţă de instanţele judecătoreşti şi cele faţă de clienţi;

 

Luând în considerare faptul că accesul la justiţie ar putea presupune ca persoane cu o situaţie financiară precară să fie în situaţia de a obţine serviciile unor avocaţi,

 

Recomandă guvernelor statelor membre să ia sau să consolideze, după caz, toate măsurile pe care le consideră necesare în vederea aplicării principiilor conţinute de prezenta recomandare.

 

În contextul prezentei recomandări, prin "avocat" se înţelege o persoană calificată şi autorizată în conformitate cu dreptul naţional să pledeze şi să acţioneze în numele clienţilor săi, să se angajeze în a practica dreptul, să se înfăţişeze înaintea instanţelor sau să îşi sfătuiască şi să îşi reprezinte clienţii în chestiuni legale.

Principiul I - Principii generale privind libertatea de a exercita profesia de avocat

 

1.         Trebuie luate toate măsurile necesare pentru a respecta, a proteja şi a promova libertatea de a exercita profesia de avocat, fără discriminare şi fără imixtiuni din partea autorităţilor sau a publicului, în special având în vedere prevederile relevante ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

 

2.         Deciziile privind autorizarea de a practica avocatura sau de a intra în această profesie, trebuie luate de către un corp independent. Astfel de decizii, indiferent dacă sunt  sau nu luate de către un corp independent, trebuie să poată face obiectul unei reanalizări de către o instanţă independentă şi imparţială.

 

3.         Avocaţii trebuie să se bucure de libertatea la opinie, exprimare, mişcare, asociere şi întrunire şi, în special, de dreptul de a lua parte la dezbateri publice privind legea şi administrarea justiţiei, şi de a propune reforme legislative.

 

4.         Avocaţii nu trebuie să sufere sau să rişte să suporte sancţiuni ori să fie supuşi unor presiuni atunci când acţionează în concordanţă cu standardele profesionale.

 

5.         Avocaţii trebuie să aibă acces la clienţii proprii, în mod special la cei privaţi de libertate, să-i consilieze în particular şi să-şi reprezinte clienţii în conformitate cu deontologia lor profesională.

 

6.         Trebuie luate toate măsurile necesare pentru ca relaţia de confidenţialitate dintre avocat şi client să fie este respectată. Excepţiile de la acest principiu vor fi permise doar în măsura în care ele sunt în conformitate cu principiile statului de drept.

 

7.         Avocaţilor nu li se va refuza accesul la instanţa în faţa căreia sunt calificaţi să se înfăţişeze şi trebuie să aibă acces la toate dosarele relevante pentru apărarea drepturilor şi intereselor clientului, în conformitate cu deontologia lor profesională.

 

8.         Toţi avocaţii care lucrează în aceeaşi cauză trebuie să fie trataţi în mod egal de instanţă.

Principiul II - Pregătirea juridică, formarea şi admiterea în profesia de avocat

 

1.         Pregătirea juridică, admiterea în profesie şi exercitarea acesteia nu trebuie să fie refuzate unei persoane pe motive cum ar fi cele legate de sex sau orientare sexuală, rasă, culoare, religie, opinii politice sau de altă natură, origine etnică ori socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau incapacitate fizică.

 

2.         Trebuie luate toate măsurile necesare pentru a asigura un înalt grad de pregătire juridică şi de moralitate drept condiţii prealabile admiterii în profesia de avocat, şi apoi pentru a asigura o formare continuă a avocaţilor.

 

3.         Pregătirea juridică, inclusiv programele de formare continuă, trebuie să urmărească să consolideze abilităţile juridice, să crească gradul de conştientizare faţă de etica juridică şi respectarea drepturilor omului, să instruiască avocaţii în respectarea, protejarea şi promovarea drepturilor şi intereselor clienţilor şi să contribuie la buna administrare a justiţiei.

 

 

Principiul III - Rolul şi îndatoririle avocaţilor

 

1.         Baroul sau celelalte asociaţii profesionale ale avocaţilor trebuie să stabilească standarde profesionale şi norme deontologice şi să vegheze ca avocaţii să acţioneze independent, cu conştiinciozitate şi corectitudine în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale clienţilor.

 

2.         Avocaţii trebuie să respecte secretul profesional în concordanţă cu legislaţia internă, reglementările şi deontologia lor. Orice violare a secretului profesional, fără consimţământul clientului, trebuie să fie sancţionată în mod adecvat.

 

3.         Îndatoririle avocatului faţă de client includ:

 

a.         consilierea clienţilor atât în privinţa drepturilor şi obligaţiilor lor legale, cât şi cu privire la soluţia probabilă, precum şi consecinţele cauzei, inclusiv costurile financiare;

 

b.         încercarea de a rezolva cauza mai întâi pe cale amiabilă;

 

c.         luarea de măsuri legale pentru a proteja, respecta şi a exercita drepturile şi interesele clienţilor lor;

 

d.         evitarea conflictelor de interese;

 

e.         evitarea de a accepta un număr mai mare de cazuri decât cel pe care îl pot gestiona în mod rezonabil.

 

  1. Avocaţii trebuie să respecte autoritatea judiciară şi să-şi îndeplinească îndatoririle în faţa instanţelor în conformitate cu legea sau alte reglementări, şi cu deontologia lor profesională. Orice neîndeplinire de către avocaţi a obligaţiilor profesionale nu trebuie să aducă prejudicii intereselor clienţilor sau altora care le solicită serviciile.

 

 

Principiul IV - Accesul tuturor persoanelor la avocaţi

 

1.         Trebuie luate toate măsurile necesare pentru a asigura accesul efectiv al tuturor persoanelor la serviciile juridice oferite de către avocaţi independenţi.

 

2.         Avocaţii trebuie încurajaţi să ofere servicii juridice persoanelor cu o situaţie economică dezavantajată.

 

3.         Pentru a permite accesul efectiv la justiţie, guvernele statelor membre trebuie să asigure existenţa de servicii juridice de care să beneficieze persoanele cu o situaţie economică dezavantajată şi în special cele private de libertate.

 

4.         Îndatoririle avocaţilor faţă de clienţi nu trebuie afectate de faptul că onorariile sunt plătite integral sau doar în parte din fonduri publice.

 

Principiul V - Asociaţiile

 

1.         Avocaţilor trebuie să li se permită şi să fie încurajaţi să constituie şi să adere la asociaţii profesionale locale, naţionale şi internaţionale care, singure sau alături de alte organizaţii, au sarcina de a îmbunătăţi deontologia şi de a proteja independenţa şi interesele avocaţilor.

 

2.         Baroul şi celelalte asociaţii profesionale ale avocaţilor trebuie să se autoguverneze, independent de autorităţi şi de cetăţeni.

 

3.         Trebuie respectat rolul barourilor şi al celorlalte asociaţii profesionale ale avocaţilor în protejarea membrilor săi şi a independenţei faţă de orice restricţie sau ingerinţă nejustificată.

 

4.         Barourile şi celelalte asociaţii profesionale ale avocaţilor trebuie încurajate să asigure independenţa avocaţilor şi, printre altele:

 

a.         să promoveze şi să apere interesele justiţiei, fără niciun fel de teamă;

 

b.         să apere rolul avocaţilor în societate şi, în special, să vegheze la respectarea onoarei, demnităţii şi integrităţii lor;

 

c.         să promoveze participarea avocaţilor la mecanisme care garantează accesul la justiţie al persoanelor cu o situaţie economică defavorizată, în special la asistenţă judiciară şi consiliere juridică;

 

d.         să promoveze şi să susţină reforma cadrului legislativ şi discuţiile pe tema legislaţiei existente şi propunerilor legislative;

 

e.         să încurajeze protecţia socială a membrilor profesiei şi să îi asiste, pe ei sau familiile lor, dacă împrejurările o cer;

 

f.          să colaboreze cu avocaţii altor ţări pentru a promova rolul avocatului, luând în considerare în special activitatea organizaţiilor internaţionale ale avocaţilor şi a organizaţiilor internaţionale interguvernamentale şi non-guvernamentale;

 

g.         să promoveze cele mai înalte standarde de competenţă a avocaţilor şi să vegheze la respectarea de către aceştia a deontologiei şi disciplinei;

 

5.         Barourile şi celelalte asociaţii profesionale ale avocaţilor trebuie să întreprindă orice acţiune necesară, inclusiv cele privind apărarea intereselor avocaţilor pe lângă organismul corespunzător, în cazul:

 

a.         reţinerii sau arestării unui avocat;

 

b.         oricăror decizii de a lua măsuri care pun la îndoială integritatea unui avocat;

 

c.         oricărei percheziţii a persoanei sau proprietăţilor avocaţilor;

 

d.         oricărei confiscări de documente sau materiale aflate în posesia avocaţilor;

 

e.         publicării unor articole de presă ce necesită luarea de poziţie în numele avocaţilor.

 

 

 

Principiul VI - Procedurile disciplinare

 

1.         Dacă avocaţii nu respectă deontologia profesiei lor prevăzută în codurile de conduită concepute de către barouri sau celelalte asociaţii profesionale ale avocaţilor sau de legislaţie, trebuie luate măsurile adecvate, inclusiv declanşarea procedurilor disciplinare.

 

2.         Barourile şi celelalte asociaţii profesionale ale avocaţilor trebuie să fie responsabile de desfăşurarea procedurilor disciplinare faţă de avocaţi sau, acolo unde este cazul, au dreptul de a participa la desfăşurarea acestora.

 

3.         Procedurile disciplinare trebuie să se desfăşoare respectând pe deplin principiile şi regulile prevăzute de către Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv dreptul avocatului de a lua parte la proceduri şi de a contesta decizia prin apel.

 

4.         În stabilirea sancţiunii pentru abaterea disciplinară comisă de către avocat, trebuie respectat principiul proporţionalităţii.



[1] Principiile sunt disponibile la http://www.unhchr.ch/html/menu3/b/h_comp44.htm. De observat că în varianta franceză, termenul folosit referitor la aceste principii este „bareau” (n.ns., CD).

[2] Varianta franceză utilizează sintagma „l`Etat de droit”, iar cea engleză „the Rule of Law”; traducerea în limba română se face prin „stat de drept”, dar şi prin sintagma constituţională „supremaţia legii” (n.ns, CD).