22 RECOMANDAREA NR. (2003) 16 PRIVIND EXECUTAREA DECIZIILOR ADMINISTRATIVE ŞI JURISDICŢIONALE ÎN MATERIA DREPTULUI ADMINISTRATIV

(adoptată de Comitetul Miniştrilor în 9 sept. 2003, la a 81-a reuniune a delegaţilor miniştrilor)

 

 

Comitetul Miniştrilor,  în conformitate cu articolul 15 b din Statutul Consiliului,

 

Considerând că scopul Consiliului Europei este realizarea unei unităţi mai strânse între statele membre;

 

Considerând că e necesar să se menţină încrederea persoanelor private[1] în sistemul administrativ şi judiciar şi că, din acest motiv, trebuie executate atât deciziile luate de autorităţile administrative care prevăd obligaţii pentru persoanele private, cât şi deciziile judiciare în materia dreptului administrativ ce recunosc drepturi ale acestor persoane ce ar trebui executate;

 

Considerând că acţiunea autorităţilor administrative presupune ca deciziile lor să fie executate în mod eficient de persoanele private;

 

Considerând că executarea deciziilor administrative ar trebui să ţină cont de drepturile şi interesele persoanelor private;

 

Reamintind în această privinţă principiile generale asupra protecţiei individului în raport de actele  autorităţilor administrative stabilite în Rezoluţia nr. (77) 31 şi principiile referitoare la exercitarea puterii discreţionare[2] de către autorităţile administrative stabilite în Recomandarea nr. (80) 2 ale Comitetului Miniştrilor;

 

Amintind de asemenea Recomandarea nr. (89) 8 asupra protecţiei jurisdicţionale provizorii în materie administrativă, care împuterniceşte autoritatea judiciare competentă să ia măsuri adecvate de protecţie provizorie dacă execuţia unei decizii administrative poate cauza o daună severă persoanei private la care se referă;

 

Considerând că eficienţa justiţiei impune ca deciziile jurisdicţionale în domeniul  dreptului administrativ să fie executate, mai ales când sunt ele privesc autorităţile administrative;

Invocând în această privinţă drepturile protejate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dintre care face parte integrantă executarea hotărârilor judecătoreşti într-un termen rezonabil;

 

Invocând de asemenea Recomandarea nr. (84) 15 referitoare la responsabilitatea publică, care recomandă ca statele membre să pună în practică reglementări adecvate pentru a se asigura că lipsa de fonduri nu împiedica autorităţile publice să-şi îndeplinească obligaţiile care le revin;

 

Invocând în final Rezoluţia nr. 3 a celei de-a 24-a Conferinţe a miniştrilor europeni de justiţie care a avut loc la Moscova în 4 şi 5 octombrie 2001, cu tema „Abordare generală şi mijloace de executare efectivă a hotărârilor judecătoreşti”[3], care invită Consiliul Europei să stabilească standarde şi principii comune la nivel european pentru executarea hotărârilor judecătoreşti;

 

Recomandă guvernelor statelor membre să asigure executarea efectivă[4] a deciziilor administrative şi a hotărârilor judecătoreşti în materia dreptului administrativ, ghidându-se în legislaţia şi practica lor după principiile de bună practică anexate prezentei recomandări:

 

 

Anexă la Recomandarea nr. (2003) 16

I.          Executarea deciziilor administrative care privesc persoanele private

Domeniul de aplicare: principiile conţinute în această secţiune se aplică oricărei măsuri sau decizii individuale, luată în exercitarea autorităţii publice şi care e de natură să producă efecte directe asupra drepturilor, libertăţilor şi intereselor persoanelor fizice sau juridice.

 

1.         Executare voluntară

 

a. Statele membre trebuie să ofere un cadru legal potrivit pentru a se asigura că persoanele private se conformează deciziilor administrative care le-au fost aduse la cunoştinţă în conformitate cu legea, sub rezerva protecţiei drepturilor şi intereselor lor de către autorităţile jurisdicţionale.

 

b.         Când legea nu prevede că introducerea unei contestaţii împotriva unei decizii determină suspendarea automată a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie să aibă posibilitatea de a cere unei autorităţi administrative sau jurisdicţionale să suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecţia drepturilor şi intereselor lor.

 

c. Această posibilitate trebuie exercitată într-un termen limită rezonabil pentru a evita blocarea acţiunii autorităţilor administrative şi pentru a asigura securitatea juridică.

 

d. Pentru a decide asupra cererii de suspendare, autorităţile administrative şi, dacă nu sunt excluse prin lege, autorităţile judiciare trebuie să ţină cont de interesul public şi drepturile şi interesele terţilor.

 

 

 

2.         Executare silită

 

a. Utilizarea executării silite de către autorităţile administrative trebuie să fie însoţită de următoarele garanţii:

 

i. executarea silită este prevăzută în mod expres în lege;

 

ii. persoanele private împotriva cărora s-a declanşat executarea silită au posibilitatea să se conformeze deciziei administrative într-un timp rezonabil, cu excepţia cazurilor urgente justificate la timp;

 

iii. folosirea şi justificarea mijloacelor de executare silită sunt aduse la cunoştinţa persoanelor private care fac obiectul unei astfel de proceduri;

 

iv. măsurile de executare utilizate, inclusiv sancţiunile pecuniare, respectă principiul proporţionalităţii.

 

b. În cazuri urgente, extinderea procedurii de executare silită trebuie să fie proporţională cu urgenţa cazului.

 

c. Persoanele private trebuie să aibă posibilitatea să conteste în faţa unei autorităţi jurisdicţionale procedura de executare silită pentru a le fi asigurate protecţia drepturilor şi intereselor lor;

 

d. Dacă autorităţile administrative nu utilizează o procedură de executare silită, cei ale căror drepturi şi interese sunt protejate de o decizie neexecutată voluntar trebuie să aibă posibilitatea de a se adresa unei autorităţi jurisdicţionale.

II.         Executarea hotărârilor judecătoreşti privind autorităţile administrative

1.         Prevederi generale

 

a. Statele membre trebuie să se asigure că autorităţile administrative pun în executare hotărârile judecătoreşti într-un termen rezonabil. Pentru ca aceste decizii să aibă efect maxim, autorităţile administrative trebuie să ia toate măsurile necesare în conformitate cu legea.

 

b. În cazul neexecutăriii unei hotărâri judecătoreşti de către o autoritate administrativă, trebuie găsită o procedură potrivită pentru executarea acestei hotărâri, mai ales printr-un ordin sau daune cominatorii.

 

c. Statele membre trebuie să se asigure că în caz de refuz sau de neglijenţă în executarea hotărârilor judecătoreşti este angajată responsabilitatea autorităţii administrative. De asemenea, în caz de neexecutare a hotărârilor poate fi antrenată responsabilitatea disciplinară, civilă sau penală a agenţilor publici însărcinaţi cu executarea hotărârilor judecătoreşti.

2.        Executarea obligaţiilor pecuniare

 

a. Statele membre trebuie să se asigure că, dacă autorităţile administrative sunt obligate să plătească o sumă de bani, vor executa aceste obligaţii într-o perioadă de timp rezonabilă.

 

b. Dobânzile pe care o autoritate administrativă trebuie să le plătească în urma neexecutării unei hotărâri judecătoreşti n-ar trebui să fie mai mici decât dobânzile plătibile de o persoană privată unei autorităţi administrative într-o situaţie similară.

 

c. Trebuie luate asigurări că autorităţile administrative dispun de mijloacele financiare necesare potrivite pentru a evita o situaţie în care lipsa acestora le-ar împiedica să-şi onoreze obligaţia de a plăti o sumă de bani.

 

d. În cazul neexecutării de către autorităţile administrative a hotărârilor judecătoreşti cu privire la obligaţia plăţii unei sume de bani, statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea confiscării anumitor bunuri ale autorităţii administrative, în limitele prevăzute de lege.

 



[1] Prin “persoane private” se înţelege persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat (n.ns, CD).

[2] În sensul de a fi la latitudinea exclusivă, lăsat la puterea de apreciere a organului administrativ (n.ns, CD).

[4] Varianta în limba franceză utilizează termenul „efficace(n.ns, CD).