09 ROLUL JUDECĂTORULUI ÎN POPULARIZAREA MEDIERII

Potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură civilă, în dreptul nostru judecătorul se poate implica în materie civilă şi uneori chiar penală pentru a obţine împăcarea părţilor. Legea nu dezvoltă însă modalităţile prin care organul judiciar se poate implica în concret în această procedură.

 

Însă, potrivit legii medierii, judecătorul trebuie să recomande părţilor să apeleze la mediere. Cum am arătat, aceasta presupune comunicarea către părţi a unor informaţii de specialitate cu privire la rostul şi modul de desfăşurare a medierii, precum şi a locului unde se găsesc date despre mediatori.

 

Singură, această încunoştinţare nu va putea avea succes decât poate peste o perioadă lungă de timp. Pentru ca medierea să funcţioneze, existenţa ei trebuie adusă la cunoştinţa publicului larg prin politici de popularizare, respectiv la cunoştinţa justiţiabililor prin moduri specifice.

 

 

4.9.1. Popularizare generală

Ministerul Justiţiei şi Consiliul de Mediere au principalul rol în aducerea la cunoştinţa maselor a existenţei medierii. Prin programe de întindere largă se pot demara campanii de conştientizare a populaţiei cu privire la modul de organizare al sistemului judiciar, la existenţa mijloacelor alternative de soluţionare a litigiilor, la modul de desfăşurare al medierii şi la avantajele acesteia. Evident, mijlocul de comunicare este mass-media, de aceea campaniile de informare, comunicatele de presă şi emisiunile radio şi televizate au un rol principal. Nu trebuie omisă inserarea  în programele şcolare, în cadrul orelor de educaţie civică sau de drepturile omului, a unor noţiuni elementare în acest sens. Cunoştinţe mai aprofundate pot fi predate la facultăţi precum cea de drept, de psihologie ori de asistenţă socială.

 

Pe site-urile web ale cabinetelor de mediere este indicat să se posteze, pe lângă informaţiile practice, şi cazuri concrete de medieri realizate sau care se pot realiza. Hotărâri prin care se ia act de acordurile de mediere se pot expune pe blogurile magistraţilor (cu respectarea, acolo unde e cazul, a confidenţialităţii anumitor elemente legate de persoanele implicate sau de faptele mediate) şi pe listele virtuale de discuţii ale acestora.

 

În mod regulat, cu sprijinul elevilor sau studenţilor, se pot organiza campanii de informare, constând în distribuirea de pliante şi oferirea de informaţii verbale cu privire la mediere, în special cu privire la costuri şi durată.

 

Nu este exclusă ideea de a crea o reţea de centre regionale şi/sau locale, inclusiv în mediul virtual, de unde particularii să poată obţine o părere imparţială şi informaţii despre procedura medierii, chiar prin telefon, prin scrisoare sau prin e-mail.

 

În fine, odată cu modificarea codurilor de procedură, se poate prevedea ca în conţinutul citaţiei să existe menţiuni cu privire la posibilitatea recurgerii la mediere şi a faptului că statul facilitează pecuniar această procedură. Ar fi indicat ca la depunerea înscrisurilor la registratură sau odată cu citaţia să se comunice din partea instanţei o listă cu drepturile şi obligaţiile părţilor, inclusiv facilităţile acestora în vederea recurgerii la mediere.

.

 

4.9.2. Popularizare specifică

Acest tip de popularizare a medierii vizează eforturile care trebuie făcute la nivel local.

 

Avem în vedere în primul rând necesitatea publicării numelor şi a datelor de contact ale mediatorilor. Un tabel în acest sens trebuie să se găsească la fiecare instanţă şi parchet. Cu timpul, astfel de liste ar trebui să fie disponibile la orice instituţie care lucrează cu publicul, cum ar fi primăria, prefectura, direcţia de finanţe, inspectoratul teritorial de muncă, dar şi şcoli şi spitale, unde afluxul de populaţie este semnificativ.

 

În afara datelor de contact, este necesară existenţa unor informaţii permanente cu privire la mediere la afişierul din fiecare instituţie. Referindu-ne în special la instanţe şi parchete, încă de la intrarea în instituţie justiţiabilul trebuie să aibă la îndemână afişe prin care să fie atenţionat cu privire la mediere, inclusiv postate pe uşa fiecărei săli de judecată. De asemenea, un loc special de informare existent atât la intrarea în instituţie, cât şi lângă fiecare sală de judecă trebuie să ofere pliante conţinând informaţii primare despre mediere. Nu trebuie omise comunicarea despre facilităţile oferite de stat:  dreptul la restituirea taxei judiciare de timbru, respectiv dreptul persoanelor paupere de a solicita recuperarea onorariului mediatorului dacă li s-a aprobat cererea de acordare a ajutorului public judiciar în materie nepenală când a parcurs procedura de mediere a litigiului anterior începerii procesului sau a solicitat medierea după începerea procesului, dar înainte de prima zi de înfăţişare.

 

Este de menţionat că, spre deosebire de legea avocaţilor, mediatorilor li se permite să îşi facă publicitate în orice mod consideră necesar, astfel încât pliantele şi broşurile ar putea fi personalizate.

 

Cel mai important rol va reveni, pentru o perioadă chiar semnificativă de timp, magistraţilor. Prin autoritatea pe care o deţin, judecătorii şi procurorii pot impune cu uşurinţă părţilor să apeleze la mediatori, după declanşarea procedurii judiciare. Chiar dacă efortul va fi unul considerabil la început datorită informaţiei redundante de transmis şi a timpului relativ redus impus de încărcătura cu dosare pe şedinţă, efectul pe termen mediu şi lung va fi unul semnificativ, fără îndoială. Oricum, procedura de informare ar fi mai rapidă dacă judecătorul ar remite părţii, chiar în sală, o broşură cu datele necesare, iar părţilor lipsă dacă li s-ar comunica odată cu citaţia un astfel de material.

 

Pentru ca judecătorii şi procurorii să fie sensibilizaţi, la rândul lor, asupra importanţei medierii, trebuie să li se transmită informaţii minime cu privire la aceasta. Structurile teritoriale, locale, de mediatori au aici un rol esenţial. Trebuie încheiate protocoale şi organizate întâlniri periodice între mediatori şi magistraţi pentru găsirea unor practici administrative de comun acord cu privire la popularizarea medierii pe de o parte, şi cu privire la modul de funcţionare a medierii în tipuri de cauze, pe de altă parte. De asemenea, este utilă participarea mediatorilor împreună cu judecătorii şi avocaţii la mese rotunde, dezbateri, emisiuni radio-TV, tocmai pentru a arăta populaţiei că medierea nu conţine nimic ocult şi este un mijloc agreat de cele mai avizate autorităţi ale statului[1].



[1] Un mesaj de tipul „Judecătorii susţin medierea” ar trebui promovat în mod repetat în mass-media.

[2] În acest sens, a se vedea Opinia nr. 2 (2001) a CCJE privind finanţarea şi administrarea instanţelor cu referire la eficienţa sistemului judiciar şi la articolul 6 al CEDO, la www.coe.int/ccje.