05 REZOLUŢIA PRIVIND STAREA FINANCIARĂ ŞI SITUAŢIA ADMINISTRATIVĂ A INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI

19 aprilie 2009

Adunările generale ale instanţelor judecătoreşti din România, în exercitarea directă a independenţei puterii judecătoreşti,

Având în vedere art. 124 aliniat 3 din Constituţia României, potrivit cu care judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii;

Ţinând cont că,  în condiţiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, că orice persoană, organizaţie, autoritate sau instituţie este datoare să respecte independenţa judecătorilor şi că se recunoaşte Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie calitatea de reprezentant legal şi legitim al puterii judecătoreşti;

Realizând că există o strânsă dependenţă între finanţarea şi administrarea instanţelor şi principiile Convenţiei europene privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, care sunt garantate corespunzător numai dacă o cauză poate fi soluţionată într-un termen rezonabil, de către o instanţă care dispune de fondurile şi resursele adecvate pentru a putea funcţiona eficient;

Luând act de principiile independenţei administrative şi a independenţei financiare a instanţelor judecătoreşti, consacrate de art. 7 din Principiile de Bază ale Independenţei Justiţiei adoptate de ONU în 1985, de art. 3 din Recomandarea nr. (94)12 privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor adoptată de Comitetul Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, de art. 14 din Statutul Universal al Judecătorilor adoptat de Uniunea Internaţională a Magistraţilor în 1999, de pct. 1.8 din Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor adoptată sub egida Consiliului Europei în 1998 şi de pct. 8 şi 9 din Codul Standardelor Minime de Independenţă a Justiţiei adoptat de International Bar Association în 1982;

Afirmă în mod ferm necesitatea autoguvernării instanţelor judecătoreşti, şi adoptă prezenta

R E Z O L U Ţ I E

privind starea financiară şi situaţia administrativă a instanţelor judecătoreşti

 

FINANŢAREA PUTERII JUDECĂTOREŞTI

  1. Adunările generale solicită imperativ ca bugetul instanţelor judecătoreşti  să fie administrat de puterea judecătorească, prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cel mai târziu cu data de 01.01.2010 .
  2. Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ministrul justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti vor adopta un calendar de trecere a gestiunii bugetare către puterea judecătorească pe parcursul anului 2009.
  3. Adunările generale cer ca atât în legea bugetului de stat, cât şi în legea organizării judiciare, să se prevadă, cel mai târziu începând cu 01.01.2010, un prag minim pentru bugetele cumulate ale justiţiei, respectiv bugetul instanţelor judecătoreşti şi bugetul parchetelor exprimat în minim 1% din produsul intern brut pe economie. 
  4. Se vor abroga prevederile punctului 5 din Legea nr. 76/2009 prin care taxele judiciare de timbru sunt preluate, administrate şi utilizate de alte puteri constituite în stat decât puterea judecătorească. Ca atare, este necesar ca Parlamentul sau Guvernul României să intervină de urgenţă pentru a adopta un act normativ prin care să recunoască finalitatea reală a taxelor judiciare de timbru, respectiv de finanţare a bugetului justiţiei pentru a garanta funcţionarea acesteia în folosul societăţii în conformitate cu standardele stipulate de articolul 6 al Convenţiei europene privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, sumele astfel colectate urmând să fie vărsate bugetului justiţiei; 

 

REMUNERAREA ŞI STATUTUL JUDECĂTORILOR

  1. Adunările generale solicită ferm autorităţilor statului asumarea publică şi respectarea standardului universal al independenţei judecătorilor, în principal în ce priveşte garantarea prin lege într-un mod transparent, stabil şi previzibil a siguranţei, remuneraţiei corespunzătoare, a condiţiilor de muncă, a pensiilor şi a vârstei de pensionare a judecătorilor.
  2. Puterea judecătorească, prin preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi celelalte două puteri ale statului, executivă, prin Preşedintele României şi Primul-ministru, respectiv legislativă, prin Preşedinţii celor două camere ale Parlamentului, sunt chemate la încheierea unei declaraţii comune care să garanteze stabilitatea şi previzibilitatea  statutului judecătorilor şi limitele până la care se poate interveni asupra acestuia, chiar în condiţiile crizei economice actuale.
  3. Adunările generale ale judecătorilor solicita revocarea de către Ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a Ordinului nr. 1163/C/09.04.2009 şi acordarea sporului de 50%, recunoscut prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca singura formă de eliminare a discrepanţelor şi discriminărilor salariale pentru personalul din cadrul instanţelor judecătoreşti.
  4. Adunările generale solicită Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi Ministerului Finanţelor şi Economiei Naţionale respectarea tuturor hotărârilor judecătoreşti, inclusiv în materia drepturilor salariale,  ca şi condiţie intrinsecă  a respectării regulilor statului de drept.
  5. Puterea judecătorească solicită  categoric ca o condiţie imperativă a  adoptării a legii unice de salarizare a bugetarilor includerea în aceasta şi a celorlalte două puteri ale statutului, executivă – Preşedintele României, Guvern, respectiv legislativă – senatori şi deputaţi, precum şi participarea reprezentanţilor puterii judecătoreşti la lucrările ce se vor desfăşura în acest sens.

AUTOADMINISTRAREA ŞI DESCENTRALIZAREA ADMINISTRATIVĂ

  1. Adunările generale ale judecătorilor constituie organismele de reprezentare directă şi autoadministrare a instanţelor, iar totalitatea acestora reprezintă corpul profesional al judecătorilor şi puterea judecătorească.
  2. Autorităţilor publice li se solicită să ia act de voinţa adunărilor generale şi să îmbunătăţească cadrul juridic necesar desfăşurării în bune condiţii a activităţii adunărilor generale, atât la nivelul instanţelor cât şi la nivelul  sistemului judiciar, inclusiv prin transferarea acelor atribuţii specifice administrării instanţelor ce acum se regăsesc în exercitarea altor autorităţi sau instituţii publice.
  3. Instanţele însele, prin conducerile lor, au întreaga responsabilitate şi trebuie să deţină întreaga autoritate de a lua orice decizie administrativă care afectează în mod direct performanţa funcţionării instanţelor.
  4. Adunările generale solicită Parlamentului, Guvernului României şi Consiliului Superior al Magistraturii modificarea corespunzătoare a legilor şi regulamentelor interne cu privire la atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi funcţionarea administrativă a instanţelor, astfel încât, pe de o parte, să se asigure funcţionarea eficientă a Consiliului Superior al Magistraturii în ce priveşte atribuţiile sale constituţionale referitoare la cariera magistraţilor şi apărarea independenţei justiţiei, iar pe de altă parte să asigure în practică autoadministrarea descentralizată a instanţelor judecătoreşti, prin transferarea atribuţiilor specifice către instanţele judecătoreşti.
  5. Adunările generale solicită eliminarea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la personalul auxiliar de specialitate şi conex şi constituirea acestuia într-un Ordin autonom, aflat sub coordonarea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Adunările generale ale judecătorilor instanţelor judecătoreşti din România, odată cu adoptarea prezentei Rezoluţii, solicită Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului României, Consiliului Superior al Magistraturii, celorlalte autorităţi publice,  să promoveze şi să garanteze, inclusiv prin măsuri de ordin legislativ şi administrativ, rolul judecătorilor în statul de drept, priviţi individual, cât şi al puterii judecătoreşti în ansamblul său, în coordonatele principiilor autoadministrării, descentralizării, reprezentativităţii şi responsabilităţii asumate prin textul de faţă.