09 DEMNITATE PRIN REFORMĂ ÎN SISTEMUL JUDICIAR, ÎN BENEFICUL CETĂŢENILOR (U.N.J.R.)

15 iulie 2009

Atacurile publice şi decredibilizarea justiţiei, precum şi slăbirea acestui pilon important al statului de drept prin subfinanţarea cronică, sunt îndreptate împotriva cetăţeanului însuşi, care nu poate fi apărat împotriva abuzurilor de orice fel de către o justiţie slabă, ci numai de către o justiţie puternică şi independentă.

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România consideră că sistemul judiciar are nevoie de o restructurare care să se axeze în jurul următoarelor direcţii de reformă:

  1. asigurarea unui cadru legal coerent,
  2. introducerea unor norme de procedură care să asigure celeritatea actului de justiţie,
  3. asigurarea unei legături coerente între nivelul instanţelor şi complexitatea cauzelor care le revin spre soluţionare, inclusiv prin introducerea unui filtru administrativ,
  4. noi reguli de organizare judiciară care să permită soluţionarea unui număr rezonabil de cauze într-un interval de timp determinat.
  5. un mod de administrare eficient, inclusiv de ordin financiar, care să asigure o marjă de autonomie şi independenţă instanţelor.

Sistemul judiciar nu a beneficiat de nici o strategie privind direcţii de acţiune sau măsuri pentru a asigura o funcţionare eficientă, devenind subiect de campanie electorală al unei clase politice care nu doreşte reformarea acestuia.

Lipsa acestei strategii se resimte în măsurile haotice ale MJLC inclusiv în ce priveşte plata sporului de risc şi solicitare neuropsihică. Această situaţie trenează din martie 2008, moment de la care se impunea a se adopta o legislaţie coerentă, prin care acesta să fie legiferat ori să fie abrogat şi să fie asigurată o indemnizaţie corespunzătoare responsabilităţii magistraţilor.

Încărcătura de dosare, lipsa de spaţiu corespunzător, lipsa unui cadru legal stabil şi coerent pentru soluţionarea cauzelor, a unor reglementări pentru a degreva judecătorii de cauzele ce trebuie soluţionate administrativ, lăsând loc cauzelor complexe, în acţiunile legislativului şi executivului de a arunca asupra puterii judecătoreşti blamul pentru încălcări ale CEDO în condiţiile în care culpa nu aparţine acestora, au determinat reacţia magistraţilor.

Un judecător soluţionează săptămânal un număr cuprins între 60 şi 120 de dosare, aceasta însemnând o presiune inumană asupra acestuia.

Procedurile sunt reglementate de aşa natură încât împiedică judecarea cu celeritate a majorităţii cauzelor, oricât de mult efort ar depune judecătorul pentru a le soluţiona rapid. Volumul extrem de mare de muncă pe judecător duce la epuizare, lipsă de timp, act de justiţie în detrimentul justiţiabilului.

Mult aşteptata modificare a normelor de procedură nu conferă magistraţilor siguranţa rezolvării problemelor privind volumul de muncă şi celeritatea actului de justiţie, în condiţiile în care nu există un studiu de impact cu privire la necesarul de resurse umane la nivelul fiecărei instanţe.

Condiţiile reale de muncă într-o instanţă se caracterizează prin: lipsă de personal, sedii insalubre, neigienizate, fără spaţiu corespunzător, situaţia fiind cunoscută de autorităţi incapabile să gestioneze sumele alocate.

În contextul în care efortul uman şi profesional al magistraţilor de a menţine activitatea de judecată la un nivel european a crescut, dezinteresul celorlalte puteri a fost constant, iar prin atacuri directe împotriva statutului magistraţilor a fost influenţată în mod negativ şi total fals opinia publică.

Atacurile publice şi decredibilizarea justiţiei sunt îndreptate împotriva cetăţeanului însuşi, care nu poate fi apărat împotriva abuzurilor de orice fel de către o justiţie slabă, ci numai de către o justiţie puternică şi independentă. 

Dată fiind această întreagă situaţie, înţelegem să aducem la cunoştinţa opiniei publice solicitările judecătorilor şi invităm pe reprezentanţii puterii executive, în special pe domnul prim-ministru Emil Boc şi pe domnul ministru Cătălin Predoiu, în prezenţa reprezentanţilor judecătorilor, la tratative pe marginea acestora, în vederea stabilirii unei strategii clare privind sistemul judiciar.

 

PE TERMEN SCURT, PÂNĂ LA 01.09.2009,

JUDECĂTORII SOLICITĂ:

  1. 1. Elaborarea urgentă a unei strategii privind sistemul judiciar
  2. 2. Recunoaşterea justiţiei drept domeniu strategic. Justiţia este singurul domeniu supus mecanismului de cooperare şi verificare al Comisiei Europene. 
  3. 3. Alocarea imediată a sumelor reprezentând taxe judiciare de timbru de la bugetele locale la bugetul MJLC, în vederea finanţării activităţii instanţelor - taxele de timbru şi timbrul judiciar trebuie să revină ca sursă bugetară a justiţiei printr-o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvernul României. Asemenea este situaţia altor sume precum amenzile judiciare.
  4. 4. Verificarea imediată a modului de distribuire a resurselor financiare prin intermediul M.J.L.C. către autorităţile şi instituţiile finanţate din acest buget
  5. 5. Eliminarea acordării premiilor, stimulentelor şi procentelor legale din timbrul judiciar magistraţilor şi personalului asimilat din Ministerul Justiţiei şi CSM şi utilizarea sumelor pentru finanţarea activităţii instanţelor.
  6. 6. Eliminarea sporului de conducere pe care îl primesc directorii din MJLC dacă sunt magistraţi sau asimilaţi acestora.
  7. 7. Devansarea până la 01.01.2010 a plăţii tranşei restanţelor salariale stabilite pentru anul 2010 prin O.U.G. 71/2009.
  8. 8. Înlăturarea discriminărilor produse în remunerarea magistraţilor, pentru drepturi stabilite pe viitor, în ce priveşte diverse sporuri şi indemnizaţii, prin adoptarea urgentă a unor modificări legislative de substanţă în materia salarizării magistraţilor.

ELEMENTE NECESAR A FI AVUTE ÎN VEDERE ÎN ELABORAREA

STRATEGIEI PRIVIND SISTEMUL JUDICIAR

 

 

Pe termen mediu: 01.01.2010

  1. Trecerea bugetului instanţelor judecătoreşti la I.C.C.J.. Emiterea imediată a unei hotărâri de guvern prin care să se stabilească etapele necesare preluării bugetului de la MJLC
  2. Constituirea unui buget propriu, neaflat sub administrarea puterii executive. Criza financiară implică necesitatea stabilirii unor priorităţi în privinţa folosirii fondurilor publice, astfel încât justiţiei să i se acorde un procent de 1% din PIB. În prezent Ministerului Turismului i-a fost alocat un procent dublu în raport de Ministerul Justiţiei.

2.1 Determinarea bugetului instanţelor şi parchetelor, prin asocierea autorităţii judiciare la determinarea necesarului bugetar

2.2 Autonomia financiară a instanţelor: negocierea sumelor pentru justiţie cu repartizarea pe instanţe, în funcţie de o proiecţie a numărului de dosare care vor fi soluţionate de fiecare instanţă (previziune realizata de conducerea respectivei instanţe).

 

  1. 3.1 Evaluarea volumului de muncă

3.2 Modificarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor, în vederea stabilirii unui management corect al şedinţei de judecată şi al dosarelor.

 

  1. Reorganizarea instanţelor judecătoreşti pentru a răspunde nevoilor cetăţenilor
    1. Redistribuirea posturilor rezultate din pensionări de la instanţele superioare (curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) către instanţele inferioare supraaglomerate (judecătorii, tribunale). O raţionalizare a instanţelor se impune cu atât mai mult pe termen lung, spre a evita un colaps al sistemului judiciar, faţă de posibilele modificări ale Codurilor de procedură civilă şi penală în materia competenţei. Efectuarea unor studii de impact necesare în vederea aplicării noilor coduri de procedură civilă şi penală. 
    2. Personal auxiliar suficient, astfel încât un grefier să lucreze cu un singur judecător. 
    3. Un jurist-documentarist cu rol de a asista judecătorul (căutarea de acte normative incidente cauzei, inclusiv practica, verificarea jurisprudenţei, pregătirea draftului hotărârilor simple etc. după modelul law-clerks din sistemul anglo-saxon) sau suplimentarea numărului de dactilografi în instanţele cu volum mare de muncă. 
    4. Reconsiderarea politicii de resurse umane la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, constând în încadrarea cu statut permanent a posturilor cu specialişti în diferitele domenii de expertiză. Reducerea schemelor de personal a CSM şi MJLC.
    5. Înlăturarea detaşării judecătorilor la alte autorităţi publice altele decât instanţele judecătoreşti şi Institutul Naţional al Magistraturii: birourile electorale, Oficiul Registrului Comerţului etc. Acestea s-au realizat în condiţii lipsite de transparenţă, fără evaluarea necesarului de personal la instituţiile implicate şi fără verificarea ariei de expertiză solicitată de instituţia la care se face detaşarea. Indiferent de domeniul de activitate, (statistică judiciară, resurse umane, informare publică, relaţii cu presa, planificare şi execuţie bugetară, elaborare strategii de dezvoltare, cooperare judiciară internaţională), instituţia detaşării a transformat sistemul judiciar într-o veritabilă bază de resurse umane. 
    6. Interdicţia prin lege a numirii ca magistraţi a foştilor avocaţi în localitatea în care aceştia au profesat. În condiţiile existenţei unor incompatibilităţi privind calitatea de avocat a foştilor magistraţi, legiuitorul a “omis” includerea unor incompatibilităţi constând în interdicţia numirii ca magistraţi a foştilor avocaţi în localitatea în care aceştia au profesat. Este necesară introducerea unei reglementări în acest sens. În argumentarea acestei solicitări, trebuie avută în vedere expunerea de motive la Carta Europeană a Statutului Judecătorilor, în care se arată că “un avocat nu poate fi repartizat imediat ca judecător în oraşul în care au profesat anterior ca avocat”, pe acelaşi considerent pentru care “un judecător nu poate fi repartizat la tribunalul dintr-un oraş al cărui primar este soţ/soţie, tată sau mamă a respectivei persoane”.
    7. Reducerea cuantumului onorariilor pentru avocaţii din oficiu. Spre exemplu, onorariul pentru un avocat din oficiu este acelaşi, indiferent dacă dosarul se finalizează la primul termen sau nu. Onorariul pentru asistenţa juridică oferită în week-end este dublu faţă de cel normal, deşi magistratul care participă în aceeaşi cauză nu beneficiază de nici un spor pentru aceeaşi raţiune. 

Pe termen lung: 01.01.2011

  1. 1. Măsuri de fluidizare a proceselor de judecată

1.1 Introducerea sistemelor alternative de soluţionare a litigiilor, cu obligativitatea parcurgerii acestora, în cauze de o însemnătate redusă şi susţinerea financiară de către stat a costurilor pe care le implică, pentru a încuraja într-o primă fază parcurgerea de către părţi a acestei proceduri, punerea efectivă în aplicare a reglementărilor legale privind medierea.

1.2 Simplificarea procedurilor şi reconsiderarea căilor de atac, în raport de complexitatea cauzelor, cu stabilirea unui filtru de admisibilitate sau oportunitate, fără a fi încălcat dreptul la o cale efectivă de atac

1.3 Instituirea şi în cauzele civile a obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată avansate de stat, utilizarea cel puţin a unei părţi din veniturile încasate la Registrul Comerţului pentru finanţarea activităţii instanţelor, mărirea taxelor judiciare de timbru acolo unde acestea sunt derizorii ori calcularea taxelor de timbru la valoare acolo unde se impune, ex. partaj, mărirea taxelor pentru căile de atac.

1.4 Reorganizarea de urgenţă a corpului experţilor judiciari astfel încât judecătorii să beneficieze de servicii rapide, expertize de calitate şi pertinente.

 

  1. 2. Elaborarea unei strategii privind ameliorarea condiţiilor de muncă din cadrul instanţelor
    1. Evaluarea situaţiei tuturor sediilor de instanţe şi parchete. Finalizarea şi urgentarea lucrărilor finanţate prin programe derulate de Banca Mondială.
    2. b. Desfiinţarea instanţelor cu un volum de activitate sub 1500 dosare pe an.
    3. c. Afişarea electronică a listei dosarelor şi evidenţierea cauzei care este în curs de soluţionare şi acelora care urmează pe un tablou în exteriorul sălilor de şedinţă pentru a descongestiona sălile de judecată 

  1. 3. Obligativitatea consultării efective a C.S.M. şi a asociaţiilor profesionale ale magistraţilor în procesul formulării/elaborării politicilor publice în justiţie şi în materia adoptării de acte normative de interes pentru sistemul judiciar. O consultare efectivă, şi nu formală, prin reglementarea unor termene precise în care trebuie comunicate punctele de vedere ori avizele (în cazul C.S.M.). Dacă într-adevăr se doreşte consultarea C.S.M. sau a asociaţiilor profesionale este absolut necesar ca proiectul de act normativ să le fie comunicat acestora în termene utile pentru a se putea prezenta puncte de vedere pertinente şi nu aşa cum se practică, din păcate, în consultarea magistraţilor pe diferite aspecte administrative/organizatorice şi nu numai, adică „de azi pe mâine”.
  2. 4. Reorganizarea categoriei personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.