25 CARTA ALBĂ PENTRU JUSTIŢIE (U.N.J.R.)

Propuneri pentru noul executiv privind buna guvernare a justiţiei

20 decembrie 2009

Justiţia, ca unul din cei mai importanţi piloni pentru funcţionarea statului, are nevoie de parametri moderni de organizare şi funcţionare, în concordanţă cu sistemele de justiţie performante ale ţărilor din Uniunea Europeană. În acest scop, preocuparea esenţiala trebuie să se îndrepte spre protecţia, promovarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, a accesului facil şi eficace al cetăţeanului la justiţie  şi spre asigurarea şi garantarea independenţei justiţiei şi a magistraţilor.

 

Anii 2008-2009 au cunoscut o frământare şi o explozie internă fără precedent a personalului din sistem. Revendicările acestuia, cuprinse în Rezoluţia privind starea financiară şi situaţia administrativă a instanţelor şi parchetelor adoptată în aprilie 2009, în unanimitate, de instanţele şi de parchetele din România, au vizat tocmai modernizarea justiţiei, propunând soluţii de la independenţa financiară a justiţiei şi normarea muncii, până la întărirea statutului magistraţilor şi respectarea autorităţii hotărârilor judecătoreşti.

Aceste semnale nu au fost însă pe deplin recepţionate de puterea executivă de la acea vreme, motiv pentru care, previzibil, frământările au culminat cu protestul tuturor magistraţilor din luna septembrie 2009, protest care a reluat revendicările cuprinse în Rezoluţia menţionată.

 

În acest context, membrii Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România reiterează necesitatea modernizării justiţiei şi solicită noului Guvern şi în special ministrului justiţiei ca, prin mecanismele puterii executive, să se alăture neîntârziat eforturilor magistraţilor, în primul rând prin recunoaşterea priorităţii justiţiei ca domeniu strategic pentru România şi prin asumarea integrală, alături de puterile legislativă şi judiciară, a Pactului pentru Justiţie.

Soluţiile care trebuie identificate pentru buna guvernare a justiţiei trebuie să aibă la baza deficienţele din ultimii ani înregistrate în acest sector:

-          lipsa de viziune strategică a Ministerului Justiţiei privind justiţia. Ministrul justiţiei în anii 2008 – 2009 nu a reuşit să propună o strategie publică de continuare a reformei, pe care să o fi discutat cu componentele justiţiei şi societatea civilă. Această atitudine a determinat  lipsa de coerenţă, de obiective pentru sistem  şi a constituit o dominantă a acţiunii guvernamentale în aceşti doi ani;

-          slaba performanţă în îndeplinirea condiţionalităţilor din mecanismul de cooperare şi verificare instituit împreună cu Comisia Europeană. Ultimul document normativ privind îndeplinirea acestor condiţionalităţi, Hotărârea de Guvern nr. 1346/2007, a fost pus în aplicare de guvern într-un mod deficitar, nefiind instituit şi neurmărindu-se printr-un mecanism intern de control şi verificare îndeplinirea obiectivelor propuse prin actul normativ. Cea ce a dus, evident, la neîndeplinirea unor obligaţii asumate în faţa Uniunii Europene,  la continuarea monitorizării din partea acesteia, dar mai ales la prelungirea incertitudinilor  privind asigurarea transparenţei şi eficienţei sistemului judiciar;

-          gestionarea deficitară a justiţiei din punct de vedere financiar. Faptul că ministrul justiţiei nu a avut sprijin politic a condus la o situaţie dramatică  a justiţiei din punct de vedere financiar prin faptul că bugetul pe anul 2009 a cunoscut cea mai drastică diminuare a cheltuielilor privind bunurile şi serviciile pentru instanţe, fapt ce s-a repercutat negativ asupra funcţionării administrative a instanţelor şi, în consecinţă, a fost de natură să conducă la un act de justiţie deficitar;

-          incapacitatea de dialog instituţional a Ministerului Justiţiei în raport cu instanţele, judecătorii şi asociaţiile profesionale ale acestora. Această incapacitate s-a grefat pe lipsa unei strategii pentru domeniul justiţiei, care să fi fost asumată de întregul executiv şi care să fi fost iniţiată şi implementată cu acordul şi ajutorul nemijlocit al instanţelor;

-          gestionarea defectuoasă a resurselor umane la nivelul Ministerului Justiţiei care s-a concretizat în lipsa de obiective şi de coerenţă ale acestui minister. A fost încurajată darea în folosinţă a unor instanţe şi parchete în mod inutil, s-a păstrat categoria magistraţilor asimilaţi şi schemele de personal nu sunt actualizate potrivit noilor nevoi. Toate acestea au dus la supraîncărcarea cu dosare a multor judecători, ceea ce afectează performanţa lor şi starea de sănătate a personalului.

 

În acest context, obiectivele şi direcţiile de acţiune pe care Uniunea Naţională a Judecătorilor din România le vede ca prioritare pentru noul executiv şi ministrul justiţiei ce urmează a fi validat de Parlamentul României sunt următoarele:


Obiective:

  1. Recunoaşterea justiţiei ca domeniu strategic al României şi asumarea de către puterea executiva a Pactului pentru justiţie alături de puterile legislativă şi judiciară;
  2. Îndeplinirea condiţionalităţilor din mecanismul de cooperare şi verificare, instituit de comun acord cu Comisia Europeană;
  3. Asumarea şi garantarea independenţei reale a justiţiei.

Direcţii de acţiune şi măsuri:

  1. Recunoaşterea justiţiei ca domeniu strategic al României şi asumarea de către puterea executivă a Pactului pentru justiţie alături de puterile legislativa şi judecătorească:

-          finalizarea împreună cu reprezentanţii magistraţilor a Pactului pentru Justiţie, redactat de Comisia specială constituită la Parlament în luna septembrie 2009;

-          semnarea pactului de către primul-ministru;

-          conceperea unei Strategii de consolidare a justiţiei, bazate pe Pact, care să acopere următorii patru ani. Aceasta ar urma să cuprindă şi următoarele măsuri:

  • realizarea autonomiei administrative a instanţelor;
  • întărirea statutului procurorilor, potrivit Declaraţiei de la Bordeaux a Consiliului Europei din 2009;
  • evaluarea sistemului judiciar, a instanţelor şi a parchetelor, respectiv regândirea modului de evaluare a judecătorilor şi procurorilor;
  • raţionalizarea instanţelor şi parchetelor nerentabile;
  • stabilirea numărului optim de judecători şi grefieri pentru fiecare instanţă;
  • pregătirea profesională în comun a judecătorilor-procurorilor-avocaţilor în perspectiva intrării în vigoare a noilor coduri;
  • regândirea sistemului de numire a judecătorilor la I.C.C.J.;
  • liberalizarea profesiei de expert criminalist, potrivit standardelor europene şi recentei jurisprudenţe CEDO;
  • dezvoltarea JURINDEX ca sistem de unificare a practicii judiciare.

 

  1. Îndeplinirea condiţionalităţilor din mecanismul de cooperare şi verificare, instituit de comun acord cu Comisia Europeană:

-          analizarea obligaţiilor neîndeplinite până în prezent şi reasumarea lor în condiţii realiste;

-          iniţierea şi dezvoltarea unui dialog constructiv cu instanţele, asociaţiile profesionale ale magistraţilor, Consiliul Superior al Magistraturii şi societatea civilă privind îndeplinirea condiţionalităţilor prin:

  • conturarea şi implementarea unei noi strategii comune pe o perioada de 4 ani privind justiţia, ca obiectiv esenţial al acestei strategii fiind îndeplinirea condiţionalităţilor din mecanismul de verificare şi ridicarea monitorizării justiţiei de către Comisia Europeană;
  • planuri anuale de acţiune privind îndeplinirea obiectivelor strategice. Constituirea unui mecanism intern de control şi verificare, cu atribuţii clare şi termene pentru toţi actorii implicaţi în implementarea şi atingerea obiectivelor strategice, privind îndeplinirea sarcinilor impuse prin planurile anuale.

  1. Asumarea şi garantarea independenţei reale a justiţiei:

-          trecerea de îndată a bugetului instanţelor la titularul de drept al gestionării bugetului puterii judecătoreşti, respectiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În acest sens, Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti vor adopta un calendar  de trecere a gestiunii bugetare către puterea judecătorească pe parcursul anului 2010;

-          stabilirea prin legea de organizare judiciară şi legea bugetului de stat a unui prag minim pentru bugetele cumulate ale autorităţilor din justiţie, respectiv bugetul instanţelor judecătoreşti, bugetul parchetelor şi cel al C.S.M. exprimat în minim 1% din produsul intern brut pe economie;

-          cuprinderea în bugetele instanţelor şi parchetelor a sumelor provenite din taxele judiciare de timbru încasate în procesele civile, cheltuielile judiciare din procesele penale, amenzile judiciare şi orice alte asemenea sume. Ca atare, este necesar ca, în cel mai scurt timp, Guvernul României sa intervină pentru a adopta un act normativ prin care să recunoască finalitatea reală a taxelor judiciare de timbru, respectiv de finanţare a bugetului justiţiei pentru a garanta funcţionarea acesteia în folosul societăţii în conformitate cu standardele stipulate de articolul 6 al Convenţiei europene privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, sumele astfel colectate urmând să fie vărsate bugetului justiţiei;

-          trecerea patrimoniului în care funcţionează instanţele ca şi patrimoniul constând în alte imobile (Eforie Sud, Sovata etc.) pe care-l administrează Ministerul Justiţiei în patrimoniul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu titlu definitiv, tocmai pentru a asigura independenţa şi autonomia administrării justiţiei de către puterea judecătorească.