27 PACTUL PUTERILOR PRIVIND JUSTIŢIA

23 decembrie 2009

Extras din Raportul final al comisiei parlamentare comune speciale privind analizarea crizei intervenite în funcţionarea justiţiei 

Pornind de la prevederile art. 1 alin. ( 4) din Constituţia României, republicată, potrivit căruia "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale", în temeiul art. 124 alin.(3) din Constituţia României, republicată, potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii,

 

Având în vedere că o justiţie competentă, independentă şi imparţială este esenţială pentru ca instanţele să îşi îndeplinească rolul în susţinerea statului de drept,

 

Dintre funcţiile organizării statului în ansamblu, împărţirea dreptăţii este prima care îl justifică şi cea mai importantă care îl menţine.

 

Faţă de reacţia fermă, solidară şi omogenă a corpului profesional al magistraţilor în raport de degradarea fără precedent, pe parcursul anului 2009, a statutului profesional şi economic al magistraţilor,

 

Întrucât buna funcţionare a instanţelor reprezintă însăşi garanţia respectării drepturilor fundamentale ale omului,

 

Parlamentul României, prin liderii grupurilor parlamentare,

 

Puterea judecătorească, prin preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

 

Consiliul Superior al Magistraturii, prin preşedintele acestuia,

 

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Procurorul general

 

Guvernul României, prin primul ministru,

 

convin semnarea următoarelor principii ce constituie

 

PACTUL PUTERILOR PRIVIND JUSTIŢIA

Principii generale

 

1. Interesul şi scopul Pactului puterilor privind justiţia este orientat exclusiv pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, pentru prezervarea statului de drept şi pentru asigurarea ordinii constituţionale.

 

2. Puterile sunt în aceeaşi măsură separate şi egale în stat. Separaţia puterilor în stat semnifică obligaţia uneia sau celorlalte două puteri, împreună sau separat, de a nu intervenişi a nu interfera în sfera atribuţiilor constituţionale şi legale ale oricărei alte puteri.

 

3. Colaborarea puterilor în stat

3.1. Cele trei puteri în stat sunt datoare ca, în limitele separaţiei atribuţiilor lor constituţionale şi legale, să colaboreze.

3.2. Colaborarea se realizează în mod transparent şi public, atât în ce priveşte relaţionarea propriu-zisă, cât şi comunicarea rezultatelor relaţionării.

 

3.3. Colaborarea nu poate avea loc decât în baza unei agende precise şi dinainte făcută publică, iar ea se concretizează prin corespondenţă instituţională şi/sau întâlniri instituţionale deschise participării societăţii civile şi cu informarea mass-mediei.

 

4. Echilibrul puterilor în stat

4.1. Echilibrul puterilor în stat presupune, pe de-o parte, egalitatea puterilor uneia faţă de cealaltă şi a celorlalte două faţă de cea de a treia putere, indiferent că aceasta din urmă este fie puterea legiuitoare, fie puterea executivă ori cea judecătorească.

4.2. Pe de altă parte, echilibrul puterilor în stat presupune controlul reciproc al puterilor, în limite constituţionale. Mecanismul de control reciproc se realizează în mod transparent şi în mod specific fiecărei puteri constituite în stat.

4.3. Controlul reciproc presupune şi o informare prealabilă ori ulterioară, conform obligaţiilor legale sau în baza unui protocol între cele trei puteri, acesta din urmă cu participarea societăţii civile.

 

5. Independenţa justiţiei, a instanţelor şi a judecătorilor, precum şi inamovibilitatea judecătorilor nu pot face obiectul negocierilor dintre puteri. Asumarea expresă prin prezentul Pact a acestui principiu reprezintă o garanţie incontestabilă şi suplimentară faţă de garanţiile constituţionale şi cele la care România este obligată prin tratate şi convenţii internaţionale.

 

Principii speciale

 

1. Toate măsurile, actele normative sau de altă natură şi acţiunile puterilor legislativă şi executivă în raport cu puterea judecătorească trebuie să aibă la bază respectarea principiilor general convenite.

 

2. Statutul judecătorilor trebuie respectat. Acesta priveşte competenţa, independenţa şi imparţialitatea acestora, precum şi îndatoririle şi responsabilităţile judecătorilor. Este exclusă orice acţiune, măsură sau act, indiferent de ce natură, din partea celorlalte două puteri prin care s-ar aduce atingere încrederii în ceea ce priveşte această competenţă, independenţă sau imparţialitate. Puterile legislativă şi executivă nu pot interveni arbitrar în deciziile vizând selecţia, recrutarea, desemnarea, evaluarea sau evoluţia acestora, precum şi la încetarea funcţiei de judecător şi cercetarea disciplinară.

 

3. Independenţa justiţiei

3.1. Independenţa justiţiei în general şi a judecătorului în special trebuie să reprezinte o garanţie pentru justiţiabil cu privire la calitatea şi corectitudinea actului de justiţie, iar nu un privilegiu al justiţiei sau al judecătorilor.

3.2. Pentru asigurarea independenţei reale a justiţiei, instanţelor şi judecătorilor sunt necesare aplicarea şi respectarea standardelor europene şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la înţelesul şi întinderea independenţei, precum şi cu privire la mecanismele de asigurare a acesteia.

3.3. În acord cu legislaţia europeană şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi cu Constituţia României, republicată, pentru a asigura independenţa justiţiei în general, a judecătorului şi procurorului în special, puterile executivă şi legislativă se obligă să elimine orice pârghie de constrângere financiară, prin asigurarea unui buget corespunzător funcţionării instanţelor şi parchetelor şi care să interzică, pe de o parte, orice rectificare bugetară negativă, iar pe de altă parte orice diminuare a drepturilor salariale existente, respectiv a cuantumului pensiilor calculate în raport cu normele juridice aplicabile la data pensionării, pentru a nu încălca principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile.

 

4. Bugetul puterii judecătoreşti

4.1. Puterea executivă şi cea legislativă sunt obligate să aloce resurse suficiente instanţelor pentru a le da acestora posibilitatea să funcţioneze în conformitate cu standardele stipulate de articolul 6 al Convenţiei europene privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

4.2. În termen de 6 luni de la semnarea acestui Pact, reprezentanţii celor trei puteri vor proiecta şi iniţia implementarea unei strategii pe termen lung în care vor previziona nevoile financiare, de personal şi cele materiale, inclusiv cele vizând cheltuielile de dezvoltare ale sistemului şi instanţelor, toate acestea în vederea asigurării unui act de justiţie eficient. Strategia va fi însoţită de un plan de acţiune, elaborat pentru acelaşi termen, ce va cuprinde obiectivele de finanţare, termenele intermediare de realizare, responsabilii care îşi asumă realizarea obiectivelor de finanţare, resursele umane, financiare sau materiale ce se vor aloca, modalitatea de alocare a resurselor, mecanisme intermediare de control (rapoarte intermediare întocmite în comun de reprezentanţii celor trei puteri cel puţin semestrial) ce vor fi supuse discuţiei celor trei puteri în cadrul unui comitet comun.

4.3. Procedura de elaborare şi adoptare a bugetului este identică cu cea a bugetelor celorlalte puteri din stat.

4.4. Pentru asigurarea independenţei justiţiei şi eliminarea oricăror pârghii de constrângere este interzisă orice rectificare bugetară negativă pe parcursul exerciţiului bugetar anual.

4.5. Bugetul puterii judecătoreşti aparţine acesteia, prin intermediul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Nu poate fi adoptat niciun act normativ din partea celorlalte două puteri care să aducă atingere acestui principiu.

4.6. Bugetul instanţelor este cuprins în bugetul general al statului, urmând ca proiectul de buget anual să fie prezentat de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Parlamentului României.

 

5. Părţile Pactului recunosc şi se obligă să respecte imperativul unui statut coerent şi previzibil al magistratului, inclusiv sub aspectul salarizării şi pensionării magistraţilor, în acord cu demnitatea şi responsabilitatea profesiei, dar şi cu incompatibilităţile şi interdicţiile pe care aceştia şi le asumă.

 

6. Iniţiativele legislative, modificările sau completările de natură legislativă privind statutul judecătorilor, organizarea judiciară, desfăşurarea activităţilor judiciare, normele procedurale nu pot fi adoptate decât cu consultarea corpului profesional al judecătorilor, cu asociaţiile profesionale şi cu Consiliul Superior al Magistraturii. În acest sens, se instituie un mecanism de consultare periodică a corpului magistraţilor, care va putea susţine prin reprezentanţii săi, în faţa comisiilor de specialitate juridică ale Parlamentului României, poziţia magistraţilor referitoare la proiectele de acte normative aflate în procedură parlamentară.

 

7. Puterea legislativă şi puterea executivă se obligă să asigure coerenţa sistemului legislativ, ca o garanţie a stabilităţii drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. La rândul său, puterea judecătorească se obligă să realizeze uniformizarea practicii judiciare, ca o garanţie a respectării stabilităţii raporturilor juridice.

 

8. Puterea judecătorească îşi asumă rolul de garant al respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. În acest sens, se obligă să îmbunătăţească nivelul de calitate a actului de justiţie, prin creşterea performanţelor profesionale ale corpului magistraţilor.