02 ISTORICUL PROIECTULUI

I. Premise

 

În luna aprilie a anului 2000, la invitaţia Centrului Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Criminalităţii Internaţionale, şi în cadrul Programului Mondial Împotriva Corupţiei, s-a organizat la Viena o reuniune pregătitoare a unui grup al preşedinţilor de instanţe supreme şi al judecătorilor seniori, cu ocazia celui de-al Zecelea Congres al Naţiunilor Unite privind Prevenirea Criminalităţii şi Tratamentul Aplicat Infractorilor. Obiectivul acestei reuniuni a fost acela de a se ocupa de problema apărută în urma dovezilor ce indicau faptul că, în multe ţări, de pe toate continentele, multe persoane îşi pierdeau încrederea în corpul lor de judecători deoarece aceştia erau percepuţi ca fiind corupţi sau părtinitori. Aceste dovezi au reieşit din chestionare privind modul de prestare a serviciilor şi percepţia publică, precum şi prin înfiinţarea de către guverne a unor comisii de anchetă. Au fost oferite multe soluţii, şi au fost încercate unele măsuri de reformă, însă problema persista. Era nevoie de o nouă abordare. A fost prima ocazie când, sub auspiciile Naţiunilor Unite, judecătorii au fost invitaţi să îşi facă ordine în propria casă; să dezvolte un concept de responsabilitate a justiţiei care să completeze principiul independenţei justiţiei, şi astfel să sporească încrederea publicului în statul de drept. În faza iniţială, recunoscându-se existenţa unor tradiţii juridice diferite în lume, s-a decis limitarea acţiunii la sistemul de drept de tip common law. În mod corespunzător, participanţii iniţiali veneau din nouă ţări din Asia, Africa şi Pacific, în care se aplicau o multitudine de legi diferite dar care aveau în comun o tradiţie judiciară de common law.

II. Grupul pentru Integritate Judiciară

 

Prima reuniune a Grupului Judiciar pentru Consolidarea Integrităţii Justiţiei (sau Grupul pentru Integritatea Judiciară, aşa cum este cunoscut) s-a ţinut la sediul Naţiunilor Unite de la Viena în 15 şi 16 aprilie 2000. La această reuniune au participat dl. Latifur Rahman - Preşedinte al instanţei supreme din Bangladesh, dl. Y. Bhaskar Rao - Preşedinte al instanţei supreme din Statul Karnataka din India, dl. Govind Bahadur Shrestha - judecător din Nepal, reprezentant al Preşedintelui Instanţei Supreme din ţara sa, dl. M.L. Uwais - Preşedinte al instanţei supreme din Nigeria, dl. Pius Langa - Vicepreşedinte al Curţii Constituţionale din Africa de Sud, dl. F.L. Nyalali - Preşedinte al instanţei supreme din Tanzania, recent retras şi dl. judecător B.J. Odoki - Preşedintele Comisiei Serviciului Judecătoresc din Uganda. Participanţii s-au adunat sub preşedinţia d-lui Judecător Christopher Gregory Weeramantry, Vicepreşedintele Curţii Internaţionale de Justiţie. Dl. Judecător Michael Kirby din partea Înaltei Curţi din Australia a lucrat ca raportor. Dato' Param Cumaraswamy, Raportorul Special al ONU privind Independenţa Judecătorilor şi a Avocaţilor, dl. judecător (Dr.) Ernst Markel, Vicepreşedintele Asociaţiei Internaţionale a Judecătorilor şi Dr Giuseppe di Gennaro au participat în calitate de observatori.

 

În cadrul acestei reuniuni, Grupul pentru Integritate Judiciară a adoptat două decizii. Mai întâi, a ajuns la un acord asupra faptului că principiul responsabilităţii cere ca puterea judecătorească naţională să îşi asume un rol activ în consolidarea integrităţii judiciare, prin punerea în aplicare a unor reforme de sistem în limita competenţelor şi a capacităţii sale. Apoi, a recunoscut necesitatea urgentă pentru o declaraţie universal acceptată privind standardele justiţiei care, în conformitate cu principiul independenţei justiţiei, să poată fi respectată şi pusă în aplicare la nivel naţional de către puterea judecătorească, fără intervenţia puterilor executivă sau legislativă. Judecătorii participanţi au subliniat faptul că, prin adoptarea şi punerea în aplicare a unor standarde adecvate de conduită judecătorească în rândul membrilor săi, corpul judecătoresc are puterea de a face un pas semnificativ către câştigarea şi menţinerea respectului comunităţii. În mod corespunzător, ei au solicitat analizarea codurilor de conduită judiciară adoptate până atunci în unele jurisdicţii, şi întocmirea unui raport de către Coordonatorul Grupului pentru Integritate Judiciară, Dr Nihal Jayawickrama, referitor la: (a) prevederile esenţiale care apar în mod repetat în aceste coduri; şi (b) prevederile opţionale sau suplimentare care apar în unele coduri, nu si în celelalte, şi care pot sau nu să fie potrivite pentru adoptare în anumite ţări.

 

III. Resurse

 

La elaborarea proiectului de cod de conduită judiciară în conformitate cu îndrumările prevăzute mai sus, s-au folosit mai multe coduri şi instrumente internaţionale existente, dintre care menţionăm următoarele:

 

Coduri naţionale

 

a.             Codul de Conduită Judecătorească adoptat de către Camera Delegaţilor din cadrul Asociaţiei Barourilor Americane, august 1972.

 

b.            Declaraţia privind Principiile Independenţei Justiţiei emisă de către Preşedinţii instanţelor supreme din Statele şi Teritoriile Australiene, aprilie 1997.

 

c.             Codul de Conduită pentru Judecătorii Curţii Supreme din Bangladesh, elaborat de către Consiliul Judiciar Suprem în exercitarea atribuţiei prevăzute de articolul 96(4)(a) din Constituţia Republicii Populare Bangladesh, mai 2000.

 

d.            Principiile Etice pentru Judecători, elaborate cu cooperarea Conferinţei Judecătorilor Canadieni şi aprobate de Consiliul Judiciar Canadian, 1998.

 

e.             Codul de Conduită Judiciară din Idaho 1976.

 

f.             Reafirmarea Valorilor Vieţii Judiciare, adoptată de către Conferinţa Preşedinţilor Instanţelor Supreme din India, 1999.

 

g.            Codul de Conduită Judiciară din Iowa.

 

h.             Codul de Conduită pentru Funcţionarii de Justiţie din Kenya, iulie 1999.

 

i.              Codul de Etică al Judecătorilor din Malaiezia, elaborat de către Yang di-Pertuan Agong la recomandarea Preşedintelui instanţei supreme, a Preşedintelui Curţii de Apel şi a Judecătorilor Şefi de la Înaltele Curţi, în virtutea atribuţiei prevăzute la articolul 125(3A) din Constituţia Federală a Malaieziei, 1994.

 

j.              Codul de Conduită pentru Magistraţi din Namibia.

 

k.             Regulile ce Guvernează Conduită Judecătorească, Statul New York, SUA.

 

l.              Codul de Conduită pentru Funcţionarii Judiciari din Republica Federală Nigeria.

 

m.           Codul de Conduită pentru Judecătorii Curţii Supreme şi ai Înaltelor Curţi din Pakistan.

 

n.             Codul de Conduită Judiciară din Filipine, septembrie 1989.

 

o.            Canoanele de Etică Judiciară din Filipine, propuse de către Asociaţia Barourilor din Filipine, aprobate de către Judecătorii de Primă Instanţă din Manila, şi adoptate pentru ghidarea şi respectarea lor de către judecători sub supravegherea administrativă a Curţii Supreme, incluzând judecătorii municipali şi judecătorii din oraşe.

 

p.            Declaraţia de la Yandina: Principiile de Independenţă a Puterii Judecătoreşti din Insulele Solomon, noiembrie 2000.

 

q.            Liniile Directoare pentru Judecători din Africa de Sud, emise de către Preşedintele instanţei supreme, Preşedintele Curţii Constituţionale, şi Preşedinţii Înaltelor Curţi, Curţii de Apel pentru Conflicte de Muncă, şi ai Curţii pentru Cauze Funciare, martie 2000.

 

r.              Codul de Conduită pentru Funcţionarii Judiciari din Tanzania, adoptat de către Conferinţa Judecătorilor şi Magistraţilor, 1984.

 

s.             Codul de Conduită Judiciară din Texas.

 

t.              Codul de Conduită pentru Judecători, Magistraţi şi alţi Funcţionari Judiciari din Uganda, adoptat de către Judecătorii Curţii Supreme şi ai Înaltei Curţi, iulie 1989.

 

u.             Codul de Conduită al Conferinţei Judecătoreşti a Statelor Unite.

 

v.             Canoanele de Conduită Judiciară pentru Commonwealth of Virginia, adoptate şi promulgate de către Curtea Supremă din Virginia, 1998.

 

w.            Codul de Conduită Judecătorească adoptat de către Curtea Supremă a Statului Washington, SUA, octombrie 1995.

 

x.             Legea (Codul de Conduită) Judecătorească, adoptată de Parlamentul Zambiei, decembrie 1999.

 

Instrumente regionale şi internaţionale

 

a.             Proiectul de Principii privind Independenţa Puterii Judecătoreşti („Principiile de la Siracusa"), elaborat de către un comitet de experţi convocat de către Asociaţia Internaţională de Drept Penal, Comisia Internaţională a Juriştilor, şi Centrul pentru Independenţa Judecătorilor şi a Avocaţilor, 1981 (Draft Principles on the Independence of the Judiciary).

 

b.            Standardele Minime de Independenţă a Justiţiei adoptate de către Asociaţia Baroului Internaţional, 1982 (Minimum Standards of Judicial Independence).

 

c.             Principiile de Bază ale ONU privind Independenţa Puterii Judecătoreşti, adoptate de către Adunarea Generală a ONU, 1985 (United Nations Basic Principles on the Independence of the Judiciary).

 

d.            Proiectul Declaraţiei Universale asupra Independenţei Justiţiei („Declaraţia Singhvi") elaborată de către dl. L.V. Singhvi, Raportor Special al ONU privind Studierea Independenţei Puterii Judecătoreşti, 1989 (Draft Universal Declaration on the Independence of Justice).

 

e.             Declaraţia de la Beijing asupra Principiilor Independenţei Puterii Judecătoreşti în Regiunea Lawasia, adoptată în cadrul celei de-a Şasea Conferinţe a Preşedinţilor Instanţelor Supreme, august 1997 (The Beijing Statement of Principles of the Independence of the Judiciary in the Lawasia Region).

 

f.             Liniile Directoare ale Latimer House pentru Commonwealth cu privire la bunele practici ce guvernează relaţiile dintre Executiv, Parlament şi Puterea Judecătorească în promovarea bunei guvernări, a statului de drept şi a drepturilor omului, pentru a asigura punerea eficientă în aplicare a Principiilor de la Harare, 1998 (The Latimer House Guidelines for the Commonwealth on good practice governing relations between the Executive, Parliament and the Judiciary in the promotion of good governance, the rule of law and human rights to ensure the effective implementation of the Harare Principles).

 

g.            Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor, Consiliul Europei, iulie 1998 (The European Charter on the Statute for Judges).

 

h.             Cadrul de Politici pentru Prevenirea şi Eliminarea Corupţiei şi Asigurarea Imparţialităţii Sistemului Judecătoresc, adoptat de către grupul de experţi convocat de către Centrul pentru Independenţa Judecătorilor şi a Avocaţilor, februarie 2000 (The Policy Framework for Preventing and Eliminating Corruption and Ensuring the Impartiality of the Judicial System).

 

 

IV. Proiectul de Cod de Conduită Judiciară de la Bangalore

 

Cea de-a doua reuniune a Grupului pentru Integritate Judiciară a avut loc la Bangalore, India, de la 24 la 26 februarie 2001. Ea a fost facilitată de către Departamentul pentru Dezvoltare Internaţională al Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, găzduită de către Înalta Curte şi Guvernul din Statul Karnataka, India, şi sprijinită de către Înaltul Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului. În cadrul acestei reuniuni, Grupul a început prin a examina proiectul aflat în faţa sa, şi a identificat valorile fundamentale, a formulat principiile relevante, şi a ajuns la un acord asupra Proiectului de Cod de Conduită Judiciară de la Bangalore (Proiectul de la Bangalore). Grupul a recunoscut totuşi, dat fiind că Proiectul de la Bangalore a fost elaborat de către judecători proveniţi în principal din ţări în care se aplică common law, că era esenţial ca el să fie analizat cu atenţie de către judecătorii din alte sisteme de drept, pentru a putea să îşi asume statutul de cod internaţional de conduită judiciară.

 

La această reuniune au participat dl. Mainur Reza Chowdhury - Preşedinte al curţii supreme din Bangladesh, dl. P.V. Reddi - Preşedinte al curţii supreme din Statul Karnataka, India, dl. Keshav Prasad Upadhyay - Judecător-şef din Nepal, dl. M.L. Uwais - Preşedinte al curţii supreme din Nigeria, dl. Pius Langa - Vicepreşedinte al curţii supreme din Africa de Sud, dl. S.N. Silva - Preşedinte al curţii supreme din Sri Lanka, dl. B.A. Samatta - Preşedinte al curţii supreme din Republica Unită a Tanzaniei, şi dl. B.J. Odoki - Preşedinte al curţii supreme din Uganda. Judecătorul Claire L'Heureux Dube din partea Curţii Supreme din Canada, Preşedinte al Comisiei Internaţionale a Juriştilor, a fost invitatul special. Judecătorul Weeramantry a prezidat reuniunea, iar judecătorul Kirby a avut calitatea de Raportor. În plus, Raportorul Special al ONU privind Independenţa Judecătorilor şi a Avocaţilor, Dato Param Cumaraswamy, şi Preşedintele Comitetului ONU pentru Drepturile Omului, judecătorul P.N. Bhagwati, au participat în calitate de Observatori, acesta din urmă ca reprezentant al Înaltului Comisariat al ONU pentru Drepturile Omului.

 

 

V. Procesul de consultare

 

În anul ce a urmat, Proiectul de la Bangalore a fost amplu distribuit în rândul judecătorilor din cadrul sistemelor de common law şi de drept civil. A fost prezentat şi discutat în cadrul mai multor conferinţe şi reuniuni judecătoreşti, cu participarea unor preşedinţi de instanţe supreme şi a unor judecători seniori din 75 de ţări cu sisteme de common law şi de drept civil. La iniţiativa birourilor Asociaţiei Barourilor Americane din Europa Centrală şi de Est, Proiectul de la Bangalore a fost tradus în limbile naţionale din Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, România, Serbia şi Slovacia, şi apoi examinate de către judecători, asociaţiile judecătorilor şi curţile constituţionale şi supreme din respectiva regiune, inclusiv cele din Kosovo. Comentariile acestora au oferit o perspectivă utilă.

 

În luna iunie 2002, în cadrul unei reuniuni ce a avut loc la Strasbourg, Franţa, Proiectul de la Bangalore a fost examinat de către Comitetul de Lucru al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE-GT) în cadrul unei discuţii ample şi directe din perspectiva sistemului de drept civil. Printre participanţii la această reuniune s-au aflat dl. Vicepreşedinte Gerhard Reissner din partea Asociaţiei Judecătorilor din Austria, dl. judecător Robert Fremr din partea Înaltei Curţi din Cehia, dl. Alain Lacabarats - Preşedinte din partea Curţii de Apel din Paris, Franţa, dl. judecător Otto Mallmann din partea Curţii Federale Administrative din Germania, dl. magistrat Raffaele Sabato din Italia, judecătorul Virgilijus din partea Curţii de Apel din Lituania, dl. Jean-Claude Wiwinius - Primul Consilier din partea Curţii de Apel din Luxemburg, dl. Orlando Afonso - judecător consilier din partea Curţii de Apel din Portugalia, dl. Dusan Ogrizek - judecător din partea Curţii Supreme din Slovenia, dl. Johan Hirschfeldt - Preşedintele Curţii de Apel Svea din Suedia, şi dl. Mance - Preşedintele Curţii Supreme din Marea Britanie (preşedintele reuniunii). Comentariile publicate ale CCJE-GT asupra Proiectului de la Bangalore, împreună cu alte Opinii pertinente ale Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni – în special Opinia nr.1 privind standardele referitoare la independenţa puterii judecătoreşti – au reprezentat o contribuţie importantă la evoluţia formei Proiectului de la Bangalore.

 

Proiectul de la Bangalore a mai fost luat în considerare şi în lumina proiectului de Opinie a CCJE asupra principiilor şi regulilor ce guvernează conduita profesională a judecătorilor, în special etica, incompatibilităţile şi imparţialitatea; şi cu referire la cele mai recente coduri de conduită judecătorească, inclusiv Ghidul Conduitei Judiciare publicat de către Consiliul Preşedinţilor de Instanţe Supreme din Australia în luna iunie 2002, Modelul de Reguli de Conduită pentru Judecători din Statele Baltice, Codul de Etică Judiciară pentru Judecători al Republicii Populare Chineze şi Codul de Etică Judiciară al Asociaţiei Judecătorilor Macedoneni.

 

 

VI. Principiile de la Bangalore privind Conduita Judiciară

 

O versiune revizuită a Proiectului de la Bangalore a fost apoi discutată la Masa Rotundă a Preşedinţilor Instanţelor Supreme (sau a reprezentanţilor acestora) din ţările cu sisteme de drept civil, ce a avut loc în Camera Japoneză a Palatului Păcii de la Haga, din Olanda – sediul Curţii Internaţionale de Justiţie – pe 25 şi 26 noiembrie 2002. Reuniunea a fost facilitată de către Departamentul pentru Dezvoltare Internaţională din Marea Britanie, cu sprijinul Centrului Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Criminalităţii Internaţionale de la Viena, şi al Biroului Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului de la Geneva; şi organizată cu asistenţa Directorului General al Fundaţiei Carnegie de la Haga.

 

Judecătorul Weeramantry, fost Vicepreşedinte şi Judecător ad-hoc al Curţii Internaţionale de Justiţie, a prezidat reuniunea la care au participat, printre alţii, Vladimir de Freitas - judecător la Curtea Federală de Apel din Brazilia, Iva Brozova - Preşedinte al Curţii Supreme din Cehia, Mohammad Fathy Naguib - Preşedinte al Curţii Supreme Constituţionale din Egipt (asistat de către judecător Dr. Adel Omar Sherif), Consilierul Christine Chanet din partea Curţii de Casaţie din Franţa, dl. Genaro David Gongora Pimentel - Preşedinte al Curţii Supreme Naţionale de Justiţie din Mexic, dl. Mario Mangaze - Preşedinte al Curţii Supreme din Mozambic, dl. Pim Haak - preşedintele Hoge Raad din Olanda, dl.Trond Dolva - judecător la Curtea Supremă din Norvegia şi dl. Hilario Davide - Preşedinte al Curţii Supreme din Filipine (asistat de către judecător Reynato S. Puno). De asemenea, au participat în cadrul unei sesiuni, următorii judecători ai Curţii Internaţionale de Justiţie: judecător Raymond Ranjeva (Madagascar), judecător Geza Herczegh (Ungaria), judecător Carl-August Fleischhauer (Germania), judecător Abdul G. Koroma (Sierra Leone), judecător Rosalyn Higgins (Marea Britanie), judecător Francisco Rezek (Brazilia), judecător Nabil Elaraby (Egipt) şi judecător Ad-Hoc Thomas Frank (SUA). A mai participat şi Raportorul Special al ONU privind Independenţa Judecătorilor şi a Avocaţilor, Dato Param Cumaraswamy.

 

S-a remarcat un consens semnificativ în rândul judecătorilor din sistemele de common law şi din cele de drept civil, care au participat la reuniune în ceea ce priveşte valorile de bază, deşi au existat unele dezacorduri în ceea ce priveşte schema şi ordinea în care acestea ar trebui plasate. De exemplu,

 

(a)           s-a pus întrebarea dacă Independenţa, Imparţialitatea şi Integritatea (în această ordine) nu ar trebui plasate înaintea Etichetei (pe care Proiectul de la Bangalore o plasase înainte) şi a Egalităţii.

 

(b)           judecătorii care proveneau din sisteme de drept civil şi-au exprimat îngrijorarea privind folosirea termenului „cod” (care pentru profesioniştii din domeniul dreptului din Europa continentală înseamnă de obicei un instrument juridic care este complet şi exhaustiv), mai ales dat fiind că standardele de conduită profesională sunt diferite de regulile prevăzute de lege şi de normele disciplinare.

 

(c)           declaraţia din preambulul Proiectului de la Bangalore, cu privire la faptul că „sursa reală a puterii justiţiei este acceptarea de către populaţie a autorităţii morale şi a integrităţii judecătorilor”, a fost pusă sub semnul întrebării. S-a susţinut că „sursa reală” ar fi constituţia; şi că ar putea fi chiar periculos în unele împrejurări să se pună prea mult accent pe faptul că puterea justiţiei depinde în cea mai mare măsură de acceptarea publicului.

 

În ceea ce priveşte aplicarea valorilor şi a principiilor, judecătorii din sistemele de drept civil:

 

(a)           au întrebat de ce judecătorii ar trebui să aibă obligaţia generală (cerută de Proiectul de la Bangalore) de a fi la curent cu interesele financiare ale propriei lor familii şi care nu ar avea legătură directă cu orice risc ce vizează imparţialitatea lor reală sau aparentă.

 

(b)           au considerat că nu este potrivit ca un judecător care altminteri ar fi recuzat să poată, în loc de a se abţine de la judecată, să continue să participe la acesta dacă părţile sunt de acord (judecătorii din sistemele de common law au considerat că acest lucru ar fi admisibil).

 

(c)           au avut îndoieli privind amploarea şi oportunitatea direcţiei din care Proiectul de la Bangalore aborda situaţii comune, cum ar fi căsătoria sau o relaţie personală apropiată cu un avocat, şi au sugerat în schimb ca accentul în asemenea cazuri să se pună nu pe interzicerea relaţiei, ci pe obligaţia judecătorului de a se retrage din orice cauză în care este implicată cealaltă parte la relaţie.

 

(d)           s-au întrebat dacă este înţelept să se prevadă o listă de activităţi nejudiciare „permise”, şi dacă interdicţiile referitoare la activităţile de strângere de fonduri pentru organizaţii caritabile, exercitarea funcţiei de executor, administrator, custode, tutore sau alt fel de fideicomisar, acceptarea numirii într-o comisie de anchetă, sau depunerea mărturiei, ar trebui universal acceptate ca standarde internaţionale.

 

Cele mai mari divergenţe au apărut în ceea ce priveşte activitatea politică. Într-una dintre ţările europene, judecătorii sunt aleşi în baza apartenenţei lor la partide politice. În alte ţări europene, judecătorii au dreptul de a face politică şi de a fi aleşi ca membri în consiliile locale (chiar păstrându-şi funcţia de judecător) sau în Parlament (în acest caz funcţia de judecător fiind suspendată). Judecătorii ce provin din sisteme de drept civil au susţinut aşadar că în prezent nu există un consens internaţional asupra libertăţii judecătorilor de a desfăşura activităţi politice. Ei au propus că ar trebui ca fiecare ţară să îşi găsească propriul echilibru între libertatea de opinie şi de expresie a judecătorilor în privinţa chestiunilor de importanţă socială, şi cerinţa neutralităţii. Ei au recunoscut totuşi că, chiar dacă apartenenţa la un partid politic sau participarea la o dezbatere publică asupra problemelor majore ale societăţii nu ar fi interzisă, judecătorii ar trebui totuşi să se abţină măcar de la activităţile politice care le pot compromite independenţa sau le pot periclita aparenţa de imparţialitate.

 

Din acea reuniune, au rezultat Principiile de la Bangalore privind Conduita Judiciară. Valorile esenţiale recunoscute în acest document sunt Independenţa, Imparţialitatea, Integritatea, Eticheta, Egalitatea, Competenţa şi Străduinţa. Aceste valori sunt urmate de principiile relevante şi de către enunţuri detaliate referitoare la aplicarea lor.

 

 

VII. Comisia pentru Drepturile Omului

 

Principiile de la Bangalore privind Conduita Judiciară au fost anexate la raportul prezentat la cea de-a cincizeci şi noua sesiune a Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, în luna aprilie 2003, de către Raportorul Special al ONU privind Independenţa Judecătorilor şi a Avocaţilor, Dato Param Cumaraswamy. La data de 29 aprilie 2003, Comisia a adoptat în unanimitate rezoluţia 2003/43 care prezenta Principiile de Conduită Judiciară de la Bangalore şi le-a adus „în atenţia Statelor Membre, a organelor relevante ale Naţiunilor Unite şi a organizaţiilor interguvernamentale şi neguvernamentale, spre a fi luate în considerare".

În luna aprilie 2004, în raportul său la cea de-a şaizecia sesiune a Comisiei pentru Drepturile Omului, noul Raportor Special privind Independenţa Judecătorilor şi a Avocaţilor, Dr Leandro Despouy, a observat următoarele:

 

Comisia şi-a exprimat în mod frecvent îngrijorarea referitor la frecvenţa şi amploarea fenomenului corupţiei în cadrul judecătorilor din lumea întreagă, fenomen care merge mult dincolo de corupţia economică sub forma deturnării de fonduri alocate Justiţiei de către Parlament sau de mită (o practică ce ar putea fi încurajată de faptul că salariile judecătorilor sunt mici). Acest fenomen mai poate afecta şi administraţia din cadrul sistemului judecătoresc (lipsa transparenţei, sistemul de mită) sau poate lua forma participării părtinitoare la procese ca urmare a politizării Justiţiei, a loialităţii judecătorilor faţă de anumite partide politice, sau a tot felul de patronaje ale Justiţiei. Acest lucru este deosebit de grav deoarece judecătorii şi funcţionarii din justiţie ar trebui să aibă o autoritate morală şi să reprezinte o instituţie caracterizată prin probitate şi imparţialitate, pe care să se poată baza întreaga societate atunci când îi sunt încălcate drepturile.

 

Dincolo de actele în sine, faptul că populaţia din unele ţări tinde să vadă corpul judecătorilor ca pe o autoritate coruptă este deosebit de serios: lipsa încrederii în justiţie are un efect letal pentru democraţie şi dezvoltare şi încurajează perpetuarea corupţiei. Aici, regulile de etică judiciară capătă o importanţă vitală. După cum subliniază şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, judecătorii trebuie nu numai să îndeplinească criterii obiective de imparţialitate, ci să fie şi percepuţi ca fiind imparţiali; miza este încrederea pe care instanţele trebuie să o inspire justiţiabililor dintr-o societate democratică. Astfel, devine evident de ce este atât de important să se disemineze şi să se pună în aplicare Principiile de la Bangalore privind Conduita Judiciară, ale căror autori au avut grijă să se bazeze pe cele două tradiţii juridice principale (dreptul cutumiar şi dreptul civil) şi de care Comisia a luat notă în cadrul celei de-a cincizeci şi noua sesiuni.

 

Raportorul Special a recomandat ca Principiile de la Bangalore să fie puse la dispoziţie, preferabil în limbile naţionale, în toate facultăţile de drept şi asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi avocaţilor.

 

 

VIII. Comentariu asupra Principiilor de la Bangalore privind Conduita Judiciară

 

În cadrul celei de-a patra reuniuni ce a avut loc la Viena în octombrie 2005, Grupul pentru Integritate Judiciară a observat că, la mai multe reuniuni ale judecătorilor şi avocaţilor, precum şi ale reformatorilor în domeniul dreptului, a fost subliniată necesitatea elaborării unui comentariu sau a unui memorandum explicativ care să constituie un ghid autoritar pentru aplicarea Principiilor de la Bangalore. Grupul a fost de acord că un asemenea comentariu sau ghid ar permite judecătorilor şi profesorilor de etică judiciară să înţeleagă nu numai procesul inter-cultural de elaborare şi de consultare pentru Principiile de la Bangalore şi motivaţia pentru valorile şi principiile încorporate, ci şi ar putea facilita o înţelegere mai amplă a aplicabilităţii acestor valori şi principii în chestiuni, situaţii şi probleme care ar putea apărea. În mod corespunzător, Grupul a decis că, într-o primă fază, Coordonatorul urma să elaboreze un proiect de comentariu, care să fie depus apoi spre examinare şi aprobare de către Grup.

 

IX. Comisia pentru Prevenirea Criminalităţii şi Justiţie Penală

În aprilie 2006, cea de-a cincisprezecea Sesiune a Comisiei pentru Prevenirea Criminalităţii şi Justiţie Penală, care a avut loc la Viena a recomandat în unanimitate adoptarea de către Consiliul Economic şi Social a unui proiect de rezoluţie co-sponsorizată de către Guvernele egiptean, francez, german, nigerian şi filipinez intitulată „Consolidarea principiilor de bază ale conduitei judiciare”. Proiectul de rezoluţie, printre altele,

 

(a)   Invita statele membre, în conformitate cu sistemele lor naţionale de drept, să încurajeze judecătorii să ia în considerare Principiile de la Bangalore privind Conduita Judiciară (anexate la rezoluţie) atunci când revizuiesc sau elaborează reguli referitor la conduita profesională şi etică a membrilor puterii judiciare;

 

(b)   Sublinia faptul că Principiile de la Bangalore privind Conduita Judiciară reprezintă o evoluţie şi sunt complementare Principiilor de Bază ale Independenţei Justiţiei;

 

(c)   Recunoştea activitatea importantă desfăşurată de către Grupul pentru Integritate Judiciară sub auspiciile Oficiului Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate (UNODC), precum şi ale altor foruri judiciare internaţionale şi regionale care contribuie la dezvoltarea şi diseminarea standardelor şi măsurilor pentru consolidarea  independenţei, imparţialităţii şi integrităţii judiciare;

 

(d)   Solicita UNODC să continue a sprijini activitatea Grupului pentru Integritate Judiciară;

 

(e)   Îşi exprima recunoştinţa către statele membre care au făcut contribuţii voluntare la UNODC în sprijinul activităţii Grupului pentru Integritate Judiciară;

 

(f)    Invita statele membre să facă contribuţii voluntare, după caz, către Fondul Naţiunilor Unite pentru Prevenirea Criminalităţii şi Justiţie Penală spre a sprijini activitatea Grupului pentru Integritate Judiciară şi să continue să asigure, prin intermediul Programului Global împotriva Corupţiei, asistenţă tehnică ţărilor aflate în curs de dezvoltare şi ţărilor cu economii de tranziţie, la cerere, pentru consolidarea integrităţii şi capacităţii sistemelor lor judecătoreşti;

 

(g)   Invita statele membre să depună la Secretarul General opiniile lor referitoare la Principiile de la Bangalore privind Conduita Judiciară şi să propună modificări, după caz;

 

(h)   Solicita UNODC convocarea unui grup deschis interguvernamental de experţi, în cooperare cu Grupul pentru Integritate Judiciară  şi cu alte forurile judiciare internaţionale şi regionale, cu scopul elaborării unui comentariu asupra Principiilor de la Bangalore privind Conduita Judiciară, luând în considerare opiniile exprimate şi modificările propuse de către statele membre; şi

 

(i)     Solicita Secretarului General să raporteze stadiul implementării acestei rezoluţii Comisiei pentru Prevenirea Criminalităţii şi Justiţie Penală în cadrul celei de-a şaisprezecea sesiuni.

 

 

X. Consiliul Economic şi Social

 

În 27 iulie 2006, Consiliul Economic şi Social al ONU a adoptat rezoluţia de mai sus 2006/23, intitulată ”Întărirea principiilor de bază privind conduita judiciară”, fără vot.

 

 

XI. Reuniunea Grupului Interguvernamental de Experţi

 

În luna martie a anului 2007, proiectul de Comentariu asupra Principiilor de la Bangalore privind Conduita Judiciară elaborat de către Coordonatorul Grupului pentru Integritate Judiciară, Dr Nihal Jayawickrama, a fost supus examinării în cadrul unei reuniuni comune a Grupului pentru Integritate Judiciară şi a Grupului Deschis Interguvernamental de Experţi convocat de către UNODC.  Reuniunea a fost prezidată de către judecătorul Weeramantry şi domnul Pius Langa, Preşedintele curţii supreme din Africa de Sud. Ceilalţi membri ai Grupului pentru Integritate Judiciară care au participat la reuniune sunt: B J Odoki - Preşedintele instanţei supreme din Uganda, B A Samatta -  Preşedintele instanţei supreme din Tanzania, Dr Adel Omar Sherif - Vicepreşedintele instanţei supreme din Egipt, şi M L Uwais - fostul Preşedinte al instanţei supreme din Nigeria. Judecătorul M D Kirby din partea Înaltei Curţi din Australia, care nu a putut fi prezent, şi-a depus observaţiile în scris.

 

Pe lângă membrii Grupului pentru Integritate Judiciară, au participat şi alţi judecători, oficiali guvernamentali şi experţi individuali: Magistrat Noura Hachani din Algeria; judecător Elena Highton din Nolasco, Vicepreşedinte al Curţii Supreme din Argentina; judecători  Nazim Tagiyev, Rauf Guliyev şi Gulmirza Cavadov din Azerbaijan; Dr. Octavio Lister din Republica Dominicană; Mohammad Aly Seef şi Elham Nguib Nawar, judecători la Curtea Supremă Constituţională din Egipt; judecător districtual Riitta Kiiski din Finlanda; judecător Christine Chanet, Consilier, Curtea de Casaţie din Franţa şi preşedinte al Comitetului Drepturilor Omului al Naţiunilor Unite; judecător Hansjörg Scherer, Curtea Districtuală din Germania; judecător Ursula Vezekényi, Curtea Supremă din Ungaria; Prof. Dr. Paulus Effendie Lotulung, Şef Adjunct al Justiţiei din Indonezia; judecător Mohamadali Shahheydaripur din Republica Islamică a Iranului; Kaspars Berkis, Adjunct al Secretarului de Stat în Ministerului Justiţiei din Letonia; Dr. Muftah Mohamed Kazit, Abdel-Hakim Alfitouri Al-Hamrouni, Nagi Abdel-Salam Burkan şi Ahmed El Halam din Libia; Iurii Pricop din Moldova; judecător Abdellatif Cherqaoui, Preşedinte al Camerei de pe lângă Curtea de Apel din Casablanca, judecător Khadija Ouazzani Touhami, Preşedinte al Camerei de pe lângă Curtea Supremă, şi consilier Boutaina Benmoussa din Maroc; judecător Collins Parker, Înalta Curte din Namibia; judecător Ram Kumar Prasad Shah, judecător la Curtea Supremă din Nepal; Dennis de Jong, consilier pentru drepturile omului şi construirea păcii, Ministerul Afacerilor Externe din Olanda; judecător Timothy Adepoju Oyeyipo, administrator la Institutul Naţional Judiciar; Philomena Chinwe Uwandu, asistentului al consilierului şef de stat, Ministerul Federal de Justiţie, şi Hadiza Ibrahim Saeed, membru al Institutului Naţional Judiciar din Nigeria; Syed Haider Shah, director, Ministerul de Afaceri Externe din Pakistan; Xiomara Bulgin De Wilson din Panama; judecător Cristi Danileţ, consilier al ministrului justiţiei din România; judecător Hyong-Won Bae din Republica Korea; Jovan Cosic, Ministerul Justiţiei din Serbia; judecător Ignacio Sancho Garagallo, preşedinte al Secţiei Comerciale a Curţii de Apel din Barcelona, Spania; Suhada Gamlath, secretar permanent, Ministerul Justiţiei şi Reformelor Legale din Sri Lanka; Bashar Safiey, Misiunea permanentă din Republica Arabă Siriană; Henry Haduli din Uganda; şi Kevin Driscoll, consilier senior, Departamentul de Justiţie din SUA.

 

Alţi participanţi au fost Olga Ruda şi Simon Conte din Iniţiativa pentru statul de drept a Asociaţiei Baroului American; Lord Jonathan Mance de la Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul Consiliului Europei; Dr. Dedo Geinitz, Johanna Beate Wysluch şi Georg Huber-Brabenwarter de la Agenţia Germană pentru Cooperare Tehnică (Deutsche Gesellschaft für Technische Zusammenarbeit); Prof. Giuseppe Di Federico şi Dr. Francesco Contini de la Institutul de Cercetări a Sistemelor Judiciare, Bologna, Italia; Giovanni Pasqua şi judecător Khaled Ahmed de la Institutul Internaţional pentru Înalte Studii în Ştiinţele Penale, Siracusa, Italia; Arkan El Seblani de la Programul de Dezvoltare al Naţiunilor Unite; Kit Volz, Dr. Stuart Gilman, Dr. Oliver Stolpe, Phil Matsheza, Alexandra Souza Martins şi Ugonnaya Grace Ezekwem de la UNODC; Ferdinand L.K. Wambali, Secretar personal al preşedintelui curţii supreme a Republicii Unite a Tanzaniei; şi Neshan Gunasekera, avocat, Sri Lanka.

 

Proiectul a fost analizat în detaliu, fiecare paragraf fiind examinat separat. Au fost convenite mai multe modificări, inclusiv unele eliminări. Comentariul ce urmează intenţionează să contribuie la o mai bună înţelegere a Principiilor de la Bangalore privind Conduita Judiciară.

 

 

XII. Materiale resursă

 

La pregătirea Comentariului au fost folosite ca surse de inspiraţie şi s-a făcut referire la numeroase materiale. Acestea includ instrumente internaţionale, coduri naţionale privind conduita judiciară şi comentariile aferente, hotărâri judecătoreşti şi decizii ale instanţelor internaţionale, regionale şi naţionale, opinii ale comitetelor de etică judiciară, păreri ale experţilor şi tratate de drept.

 

Când au fost folosite citate, acestea au fost indicate în note de subsol. Când opiniile şi comentariile au fost împrumutate dintr-un context naţional sau regional dar care se regăsesc într-un anumit grad în toate sistemele judiciare, sursa originală nu mai este menţionată în text. Oricum, toate sursele care au fost folosite sunt incluse în secţiunea III de mai sus şi în Bibliografia Selectivă, iar valoroasa lor contribuţie este recunoscută.

 

În mod particular trebuie menţionate următoarele trei surse: Consiliul Judiciar Canadian, Principii de Etică pentru Judecători (1998); Consiliul Europei, Opinii ale Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (2001-2006); şi Regiunea Administrativă Specială Hong Kong a Chinei, Ghid privind Conduita Judiciară (2004).