08 Valoare 5 EGALITATEA

Principiul:

Asigurarea egalităţii de tratament pentru toţi în faţa instanţelor este esenţială pentru exercitarea corectă a atribuţiilor judecătoreşti.

 

Comentariu

 

Reglementările internaţionale

 

183.      Judecătorul ar trebui să cunoască instrumentele internaţionale şi regionale care interzic discriminarea grupurilor vulnerabile din cadrul comunităţii, instrumente cum ar fi Convenţia Internaţională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială (1965), Convenţia Internaţională pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare faţă de Femei (1979), Declaraţia privind Eliminarea Tuturor Formelor de Intoleranţă şi de Discriminare pe bază de Religie sau Convingeri (1981), şi Declaraţia privind Drepturile Persoanelor ce Aparţin Minorităţilor Naţionale, Etnice, Religioase şi Lingvistice (1992). În mod similar, judecătorul trebuie să recunoască faptul că articolul 14, paragraful 1, din Pactul Internaţional pentru Drepturile Civile şi Politice garantează faptul că „Toţi oamenii sunt egali în faţa instanţelor” şi că articolul 2, paragraful 1, din Pact - coroborat cu articolul 14, paragraful 1, din Pact - recunoaşte dreptul fiecărei persoane la un proces echitabil fără nicio deosebire bazată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, convingeri politice sau de altă natură, naţionalitate sau origine socială, avere, statut sau alte împrejurări. Expresia „alte împrejurări” (sau „alt statut”) a fost interpretată ca incluzând, de exemplu, orientarea sexuală, statutul economic, handicapul şi infectarea cu HIV. Este aşadar de datoria judecătorului să îşi îndeplinească atribuţiile cu respectarea întocmai a principiului egalităţii de tratament aplicat părţilor, prin evitarea oricărui subiectivism şi oricărei discriminări, păstrând echilibrul între părţi şi asigurându-se că fiecare dintre acestea are parte de un proces echitabil.

 

 

Judecătorul trebuie să evite stereotipurile

 

184.      Tratamentul just şi egal este de mult timp considerat drept un atribut esenţial al justiţiei. Egalitatea în faţa legii nu este fundamentală numai pentru justiţie, ci este şi o caracteristică a performanţei judiciare legată strâns de imparţialitate. De exemplu, judecătorul care ajunge la o soluţie corectă dar nu evită stereotipurile face să-i fie afectată imparţialitatea, reală sau percepută. Ar trebui ca judecătorul să nu fie influenţat de către atitudini bazate pe stereotipuri, mituri sau prejudecăţi. El ar trebui aşadar să facă toate eforturile pentru a recunoaşte, a demonstra sensibilitate la, şi a corecta asemenea atitudini.

 

 

Discriminarea pe bază de sex

 

185.      Judecătorul trebuie să se asigure de accesul egal în instanţă atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Această obligaţie se aplică în propriile relaţii ale judecătorului cu părţile, cu personalul instanţei şi cu avocaţii, precum şi în relaţiile dintre personalul instanţei şi alte persoane. Situaţiile clare în care judecătorul este subiectiv pe motiv de sex faţă de un jurist probabil că în prezent nu apar frecvent în instanţă, deşi cuvintele, gesturile sau alte aspecte ale conduitei pot uneori fi percepute drept hărţuire sexuală: de exemplu, folosirea termenilor ce reflectă condescendenţa atunci când judecătorul se adresează avocatelor (cum ar fi „drăguţo”, „dulceaţo”, „fetiţo”, „surioaro”) sau comentariile făcute asupra aspectului fizic sau al îmbrăcămintei acestora, şi care nu ar fi făcute în legătură cu un avocat de sex masculin. Conduita condescendentă a judecătorului („această pledoarie trebuie să fi fost elaborată de către o femeie”) afectează eficienţa profesională a femeilor avocat deoarece uneori le diminuează respectul de sine sau încrederea în propriile abilităţi. Şi tratamentul insensibil aplicat părţilor de sex feminin la proces („acea femeie proastă”) poate afecta drepturile lor legale atât în realitate, cât şi în aparenţă. Hărţuirea sexuală a personalului instanţei, a avocaţilor, a părţilor la proces sau a colegilor este deseori atât ilegală cât şi lipsită de etică.

Aplicare:

 

 

5.1   Judecătorul va trebui să fie conştient de şi să înţeleagă diversitatea celor ce compun societatea umană, precum şi diferenţele cauzate de rasă, culoare, sex, religie, naţionalitate, castă, handicap, vârstă, stare civilă, orientare sexuală, statut social şi economic sau alte cauze („motive nerelevante").

 

 

Comentariu

 

 

Obligaţia de a fi receptiv la diversitatea culturală

 

186.      Este de datoria judecătorului nu numai să recunoască şi să fie familiarizat cu diversitatea culturală, rasială şi religioasă din societate, ci să fie şi lipsit de subiectivism sau prejudecăţi bazate pe orice motive nerelevante. Judecătorul ar trebui să încerce, prin mijloace adecvate, să fie la curent cu atitudinile şi valorile sociale aflate în continuă schimbare, şi să profite de ocaziile educaţionale adecvate (care ar trebui puse la dispoziţia sa) care să îl ajute să fie, şi să pară că este, imparţial. Totuşi, este necesar să se vegheze ca aceste eforturi să sporească, şi nu să diminueze, percepţia de imparţialitate a judecătorului.

5.2   Judecătorul, în exercitarea atribuţiilor sale judiciare, nu va avea voie să manifeste, prin cuvinte sau atitudine, părtinire sau prejudecăţi faţă de o persoană sau un grup de persoane, din motive nerelevante.

 

 

Comentariu

 

 

Obligaţia de a se abţine de la comentarii derogatorii

 

187.      Judecătorul ar trebui să facă eforturi pentru a se asigura că conduita sa este de aşa natură încât orice observator rezonabil să poată avea încredere justificată în imparţialitatea sa. Judecătorul ar trebui să evite comentariile, expresiile, gesturile sau comportamentul care poate fi interpretat în mod rezonabil drept insensibil sau lipsit de respect. Exemplele includ comentarii irelevante sau derogatorii bazate pe stereotipuri rasiale, culturale, sexuale sau de altă natură, şi alte fapte care dau impresia că justiţiabilii nu vor primi acelaşi grad de consideraţie şi respect. Comentariile dispreţuitoare ale judecătorului despre originea etnică, chiar şi despre propria origine etnică, sunt de asemenea nedemne şi nepoliticoase. Judecătorul ar trebui să aibă deosebită grijă ca remarcile sale să nu aibă tentă rasistă, sau să nu jignească, chiar neintenţionat, minorităţile din comunitate.

 

 

Remarcile judecătoreşti trebuie temperate de precauţie şi politeţe

 

188.      Judecătorul trebuie să nu facă remarci neadecvate şi insultătoare la adresa părţilor la proces, a avocaţilor, a publicului şi a martorilor. Au existat situaţii în care un judecător, la momentul condamnării unei persoane, s-a adresat acesteia cu remarci insultătoare. Deşi judecătorul poate, în funcţie de convenţiile locale, să reprezinte în mod adecvat indignarea comunităţii faţă de o infracţiune gravă, remarcile judecătoreşti ar trebui să fie întotdeauna caracterizate de precauţie, reţinere şi politeţe. Condamnarea unui acuzat pentru o infracţiune pe care acesta a comis-o reprezintă o mare responsabilitate ce implică îndeplinirea unui act juridic în numele comunităţii. Nu este o ocazie pentru judecător să dea frâu liber emoţiilor personale.  Procedând astfel, va tinde să diminueze calităţile esenţiale ale funcţiei sale.

5.3   Judecătorul îşi va exercita atribuţiile judiciare cu respectul cuvenit faţă de toate persoanele, cum ar fi părţile, martorii, avocaţii, personalul instanţei şi colegii, fără a face vreo deosebire între acestea pe motive nerelevante care nu prezintă nicio importanţă pentru îndeplinirea adecvată a atribuţiilor sale.

 

 

Comentariu

 

 

Persoanele din instanţe trebuie tratate cu demnitate

 

189.      Judecătorul este cel care dă tonul şi creează mediul necesar pentru un proces echitabil în instanţa sa. Tratamentul inegal sau diferit al persoanelor prezente în curte, fie el real ori perceput, este inacceptabil. Toate persoanele care apar în instanţă - fie practicieni în drept, fie părţi sau martori - au dreptul de a fi tratate într-o manieră ce le respectă demnitatea umană şi drepturile fundamentale ale omului. Judecătorul trebuie să se asigure că toate aceste persoane sunt apărate de orice manifestare de prejudecată bazată pe rasă, gen, religie, sau alte motive nerelevante.

 

5.4     Judecătorul nu va permite, cu bună ştiinţă, personalului instanţei sale de judecată sau altor persoane aflate sub influenţa, autoritatea sau controlul său, să facă vreo deosebire, pe motive nerelevante, între persoanele implicate într-o cauză supusă judecăţii sale.

 

 

Comentariu

 

 

Obligaţia de a se asigura că personalul instanţei respectă normele prescrise

 

190.      Primul contact pe care un membru al publicului îl are cu sistemul judecătoresc este deseori cu personalul instanţei. Este aşadar deosebit de important ca judecătorul să se asigure, pe cât îi stă în putere, că personalul instanţei, care se supune autorităţii şi controlului său, respectă normele de conduită prevăzute mai sus. Conduita personalului instanţei trebuie să fie întotdeauna ireproşabilă şi, mai ales, personalul trebuie să se abţină de la folosirea unui limbaj insensibil legat de sexul persoanei cu care are de-a face, precum şi de la orice comportament care ar putea fi considerat ca abuziv, jignitor, ameninţător, prea familiar, sau inadecvat în alt mod.

 


5.5   În timpul desfăşurării procesului, judecătorul le va cere avocaţilor să se abţină de la a-şi exprima, prin cuvinte sau atitudine, părtinirea sau prejudecata bazată pe motive nerelevante, cu excepţia situaţiilor în care acest lucru devine relevant din punct de vedere legal, pentru o chestiune aflată în dezbatere şi care poate servi intereselor legitime ale apărării.

 

 

Comentariu

 

 

Obligaţia de a preveni ca juriştii să comită acte de rasism, sexism sau de altă natură, necorespunzătoare

 

191.      Judecătorul trebuie să ia măsuri împotriva comentariilor vădit irelevante făcute de către jurişti în instanţă sau în prezenţa judecătorului, comentarii ce au caracter sexist sau rasist sau sunt jignitoare sau neadecvate în alt mod. Sunt de asemenea interzise cuvintele, gesturile, sau inacţiunile care ar putea  fi în mod rezonabil interpretate ca o aprobare implicită a acestor comentarii. Aceasta nu înseamnă că trebuie reprimate pledoariile legitime sau mărturiile admisibile, dacă, de exemplu, chestiuni legate de sex, rasă sau alţi factori similari fac obiectul cauzei aflate pe rol. Este vorba despre obligaţia generală a judecătorului de a asculta cu justeţe, însă, dacă este cazul, de a exercita controlul asupra procesului, şi de a acţiona cu fermitatea adecvată spre a păstra o atmosferă de egalitate, decenţă şi ordine în sala de judecată. Ce înseamnă „fermitatea adecvată” va depinde de împrejurări. În unele cazuri, poate fi suficientă o corectare politicoasă. Totuşi, actele intenţionate sau deosebit de jignitoare vor necesita măsuri mai severe, cum ar fi un ordin, o mustrare în particular, o mustrare consemnată oficial sau, dacă avocatul repetă abaterea după ce a primit avertismentul, iniţierea procedurii de sfidare a curţii, în limitele legii.