Achitare, revenire autodenunt,AN

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

DOSAR PENAL NR.9694/2003

SENTINŢA PENALĂ nr. 1116/2004

Şedinţa publică din 27 iulie 2004

Instanţa constituită din :

PRESEDINTE : CRISTI V. DANILEŢ

GREFIER        :  ADINA VASIL-RUS

Pe rol este judecarea  cauzei penale privind pe inculpatul CA trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca   pentru  săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată  prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1,lit.e,g,I C.pen., cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.şi art.37 lit.a C.pen.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror AURELIA MOTOARCĂ, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Mersul dezbaterilor şi suţinerile părţilor sunt consemnate în încheierea şedinţei publice din data de 20 iulie 2004, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

 

I n s t a n ţ a

Instanţa constată că soluţionarea prezentei cauze a vizat infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis prin judecată prin două rechizitorii:

1. Prin rechizitoriul nr. 2417/P/2003 din 27.08.2003 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Cluj-Napoca inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e, g, i, C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 şi 37 lit. a C.pen., comisă în perioada martie – august 2000, constând în cinci acte de sustragere de bunuri. S-a format astfel dosarul numărul 9694/2003 al Judecătoriei .

2. Prin rechizitoriul nr. 1314/P/2001 din 8.10.2003 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Cluj-Napoca acelaşi inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin.1 lit. g, i, cu 41 alin 2, şi 37 lit. a C.pen. comisă în data de 16.03.1997, furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. e cu 37 lit. a C.pen., comisă în 28.05.2000 şi furt calificat  prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. g,i cu 41 alin. 2 şi 37 lit. a C.pen., constând în actele de sustragere din 8/9.07.2000 şi 10.07.2000. S-a format astfel dosarul instanţei numarul 11053/2003.

Faţă de prevederile articolului 32 rap. la art. 33 lit. c şi 34 lit d. C.PP. instanţa a dispus reunirea celor două cauze şi judecarea lor împreună.

Deşi în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, în cursul judecăţii el a revenit şi a arătat că recunoaşte doar fapta de sustragere din 28 august 2000 din primul dosar, pentru care a şi formulat autodenunţ. In rest, inculpatul a arătat prin memoriile depuse instanţelor că organele de cercetare penală i-au pus în sarcină  acte care nu–i aparţin, promiţându-i diverse foloase şi un tratament penal mai blând, pentru ca acestea să se descarce de cauzele cu autori necunoscuţi (f.102).

Indiferent de motivele invocate de inculpat cu privire la relatările  sale contradictorii din cele două faze ale procesului penal, instanţa nu este ţinută să dea prioritate vreuneia, ci este obligată potrivit art. 69 CPP., să reţină doar probele care reies din declaraţiile care se coroborează cu celelalte probe de la dosar.

Cercetând dosarele de urmărire penală prin prisma mijloacelor de probă administrate atât în faza de urmărire cât şi în faza de judecată, instanţa constată că în cazul tuturor celor zece acte de sustragere reţinute în sarcina inculpatului, acuzarea s-a bazat pe declaraţiile inculpatului, care la audierile de către organele de cercetare a recunoscut faptele. In completarea probatoriului, Poliţia Judiciară a efectuat cercetări la faţa locului şi recunostituiri. Cu prilejul reconstituirilor însă s-a procedat în mod nelegal întrucât, în loc să se procedeze la reconstituirea modului şi condiţiilor în care a fost săvârşita fapta după cum obligă art. 130 alin. 1 CPP., organele de cercetare penală au apelat la martori asistenţi în faţa cărora inculpatul ar fi recunoscut săvârşirea faptei. Or, rostul martorilor asistenţi nu este acela de a lua parte la noi relatări ale inculpatului, ci au valoare de garanţi pentru respectarea de către organele judiciare a dispoziţiilor procedurale. Mai mult, din cercetările instanţei rezultă că unii din aceşti martori asistenţi nici măcar nu există, sau nu au participat efectiv la reconstituire, ceea ce înseamnă că organele de cercetare penală au încălcat principiul legalităţii menţionat de art. 2 alin. 1 Cpp şi principiul loialităţii reglementat de art. 68 Cpp.

Astfel :

I.1. Inculpatul este acuzat de săvârşirea în data de 23.03.2000, ora 21.30 a unui act de sustragere în dauna lui PC, căruia i-ar fi luat diplomatul în timp ce acesta s-a oprit în faţa uşii locuinţei sale din str. Viilor nr.22 şi l-a lăsat jos, pentru a o deschide.

Partea vătămată  nu l-a văzut la faţă pe autor, şi a apreciat că acesta ar avea 22-24 de ani şi talie mijlocie (f.3-4,11, 164), date care nu corespund cu cele ale inculpatului. Deşi acesta a fost adus la reconstituire şi a recunoscut săvârşirea faptei în faţa a doi martori asistenţi (f.9-10), instanţa constată că aceşti martori, Kiss şi Cseghedi nu se află în bază de date ale poliţiei (conform adreselor SEIP Cluj-Napoca - f.270 respectiv f.195 şi 239). Prin urmare, neputând fi indentificaţi cei doi martori, instanţa are indoieli că cele două declaraţii le aparţin. Ca urmare, nu va ţine seama de  ele.

Este adevărat că inculpatul a recunoscut  în faza de urmărire penală săvârşirea faptei, dar cum în cursul judecăţii şi-a retractat declaraţia (f.102) şi nu mai există nici o altă probă care să confirme acuzarea, intanţa nu va reţine acest act de sustragere în sarcina inculpatului.

2. Inculpatul a fost acuzat de săvârşirea în data de 8/9.05.2000, a două acte de sustragere, în dauna lui BA şi a lui CM, cărora le-ar fi spart geamurile laterale ale autoturismelor de unde ar sustras câte un radiocasetofon.

Din nou, acuzarea s-a bazat pe recunoaşterea faptelor de către inculpat (f.33), pe procesele verbale de cercetare la faţa locului (f.16-20, respectiv 37-40) şi pe procesul verbal de reconstituire a ambelor fapte (f.29-30) efectuată în prezenţa martorilor asistenţi  Ştefan şi Costea (f.31-32) în faţa cărora inculpatul ar fi recunoscut ambele fapte. Dar cum în faţa instanţei inculpatul a revenit asupra susţinerilor iniţiale şi cum în afara procesului-verbal de reconstituire însoţit de declaraţiile martorilor asistenţi Ştefan şi Costea (f. 31-32). Aceşti doi martori nu au putut fi audiaţi de către instanţă întrucât sunt dispăruţi de la domiciliu, primul de 9 ani şi celălalt de 2 ani (f. 254, 255). Cum organul de cerceare penală nu s-a preocupat de identificarea în fapt a domiciliului martorilor atunci când i-a audiat şi cum instanţa are îndoieli asupra modului în care s-a procedat efectiv izvortă din antecedentul de mai sus, această probă va fi înlăturată. Mai mult, instanţa constată că, cu prilejul efectuării cercetării la faţa locului în cazul primei fapte s-au ridicat trei urme papilare (f.17), dintre care nici una nu-i aparţinea inculpatului Coman (f.26)

3. Inculpatul este acuzat că în data de 17/18 iunie 2000 ar fi sustras două agregate frigorifice depozitate în spatele societăţii PALAS SRL., de pe strada Primăverii nr. 11 A, aparţinând lui Fluieraş Cornel (f.45-46).

Inculpatul a recunoscut faţă de poliţia judiciară că el este autorul faptului şi că a vândut bunurile sustrase (f.53). Acuzarea s-a bazat pe reconstituirea faptei (f.49) ocazie cu care inculpatul a recunoscut faţă de martorii asistenţi Ferencz şi Oprea că le-a vândut (f.51-52).

Inculpatul nu poate fi reţinut ca fiind autorul sustragerii întrucât nu există vreo probă care să confirme acuzarea, mai ales că el şi-a retractat declaraţia de recunoaştere. Cât priveşte cele relatate de el în faţa martorilor asistenţi, instanţa constată că organele de cercetare penală nu au procedat în mod legal. Astfel, declaraţiile martorilor asistenţi (f.51-52) au fost scrise de către poliţişti şi doar semnate de către martori. Cu privire la acest aspect, instanţa l-a audiat pe Ferenczi care a arătat că practic nu a avut loc o reconstituire, întucât poliţistul a fost cel care a arătat locul de unde au fost sustrase bunurile şi a explicat martorului că apoi le-a vândut. Martorul a declarat în mod expres că pe parcursul “reconsituirii” inculpatul a rămas în maşina poliţiei (f.146). Instanţa a audiat şi celălalt martor asistent, care a declarat că nu a participat la recunostituire, ci a semnat declaraţia scrisă deja de poliţist, adăugând că uneori, la solicitarea organelor de poliţie, mai acordă câte un astfel de “ajutor” (f.127). Prin urmare, cele două declaraţii vor fi înlăturate, se va constata că reconstituirea este nelegală şi conform art. 64 alin. 2 CPP., procesul verbal de reconstituire nu poate sta la baza susţinerii acuzării.

4. Inculpatul este acuzat şi de săvârşirea în data de 28.08.2000 a unui furt din locuinţă în dauna familiei M de pe strada Aleea Peana nr. 19, când inculpatul ar fi pătruns prin efracţie asupra încuitoarei în apartament şi a sustras din interior carne, aparatură electronică, haine şi bijuterii în valoare de 9.000.000 lei.

Cu privire la acest act de sustragere, inculpatul a formulat autodenunţ (f.77) şi l-a recunoscut atât în faza de urmărire penală(f.79) cât şi de judecată (f.102). Coroborând relatările sale constate cu cele declarate de partea vătămată (f.64, 126, cu procesul verbal de cercetare la faţa locului f.55-56) şi cu procesul verbal de reconstituire  (f.66-70) efectuată de faţă cu martorii asistenţi Conţiu şi Rotar (f.71-72), dintre care primul a confirmat că inculpatul nu a fost în nici un fel presat de organele de cercetare penală, ci singur a arătat locurile din casă de unde a sustras diverse bunuri (f.128), instanţa reţine că au dovedit acest act de sustragere reţinut în sarcina inculpatului şi urmează să-l condamne pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin1, lit. i  C.pen.

Pentru că  prin rechizitoriu s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, dar instanţa a reţinut în final un singur act de sustragere, prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 CPP., va fi înlăturată aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.

Din extrasul de cazier judiciar al inculpatului (f.178) rezultă că acesta a fost condamnat prin sentinţa penală 1752/22.07.1997 a Judecătoriei Târgu-Mureş, definitivă prin decizia penală 683/27. 11. 1997 a Tribunalului Mureş, la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare; din executarea acesteia, el a fost liberat condiţionat la data de 11.02.2000, cu rest de pedeapsă neefectuat de 625 zile. Cum prezenta infractiune a fost comisă în timpul liberării, se va reţine starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a C.pen. Instanţa îi va aplica pentru această infracţiune pedeapsa de 3 ani închisoare, ţinând seama de sancţiunea legală între 3-15 ani închisoare, perseverenţa infracţională a inculpatului, valoarea prejudiciului care este nerecuperată şi de faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii.

In baza art. 61 C.pen., instanţa va menţine liberarea condiţionată cu privire la executarea pedepsei de 4 ani 6 luni  închisoare, aplicată prin sentinţa penală 1752/1997 a Judecătoriei Târgu-Mureş.

In latura civilă a cauzei, se constată că  părţile vătămate Păcurar, respectiv Baciu s-au constituit părţi civile cu sumele de 4,5 milioane lei (f.11) şi de 500.000 lei (f.15). Intrucât nu inculpatul este autorul faptelor ilicite prin care acestea au fost păgubite, instanţa va respinge pretenţiile civile în baza art. 346 alin. 3 CPP.,  rap.la art. 998 C.civ. Nu s-au constituit părţi civile părţile vătămate Cobliş, Fluieraş şi Marinca. Întrucât inculpatul a declarat că a obţinut în urma vânzării bunurilor sustrase de la aceasta din urmă suma de 3.000.000 lei (f..77 verso), în baza art. 118 lit. d CPP. se va dispune confiscarea specială a acestei sume.

 

II. 1. Inculpatul este acuzat de săvârşirea în data de 16 martie 1997 a infracţiunii de furt calificat constând în aceea că prin forţarea încuietorii a pătruns în locuinţa de pe strada Grigore Alexandrescu nr. 14, aparţinând lui FL, pe timpul zilei, de unde a sustras o aerotermă, un robot de bucătărie şi un radiocasetofon, iar spre seară a revenit în acelaşi apartament de unde şi-a însuşit un televizor aparţinând Casei de Editură Gloria.

Este adevărat că inculpatul a formulat autodenunţ pentru această faptă (f.20) şi a recunoscut iniţial comiterea ei (f.74-75), dar în cursul judecării dosarului nr. 11053/2003 inculpatul a relatat că nu a comis această infracţiuni, şi că după eliberarea sa din Penitenciarul Codlea de pe 13 martie 2003, s-a dus direct la domiciliul său (f.12).

Acuzaţia adusă inculpatului se bazează pe recunoaşterea sa, procesul verbal de cercetare la faţa locului (5-10) şi procesul verbal de reconstituire (f.24-26). La reconstituire au asistat doi martori, Kovacs şi Luca (f.27-28). In privinţa declaraţiei lui Luca instanţa constată că faţă de el, inculpatul a relatat că este autorul sustragerii fără însă a se proceda de către organele de cercetare penală la o reconstituire a modului si a mijloacelor folosite. Cât priveşte declaraţia lui Kovacs din cursul urmăririi penale aceasta conţine, la fel, relatările pe care inculpatul le-ar fi făcut în faţa martorilor; in plus fiind audiat în faţa instanţei, martorul Kovacs a arătat că la “reconstituire” participanţii, inclusiv inculpatul, nu au pătruns în apartament întrucât uşa era schimbată. In aceste condiţii, nu se poate vorbi de o reconstituire în sensul art. 130 alin. 1 CPP.

Mai mult, martorul Coman Vasile a confirmat susţinerea inculpatului cum că imediat după liberarea din Penitenciar în 1997 acesta a venit la domiciliul lui şi a lucrat cu martorul la grădină, nefiind plecat din localitate în următoarele zile (f. 274).

Ca urmare, nefiind susţinute de alte probe, acuzaţia este găsită ca nefondată şi inculpatul va fi agitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c CPP. Pretenţiile părţii vătămate Feher (f.17) şi ale societăţii păgubite contituită parte civilă (f.15 dosar instanţă) vor fi respinse în baza art. 346 alin 3 CPP.

2. S-a reţinut în sarcina inculpatului însuşirea, în data de 28.05.2000, a unei biciclete aparţinând lui MP, sprijinită de un gard pe strada Câmpului nr. 91.

Inculpatul a recunoscut în cursul  urmăririi penale săvârşirea infracţiunii (f.39), dar în cursul judecăţii a revenit (f.12 dosar instanţă).

Acuzarea s-a întemeiat pe recunoaşterea iniţială şi pe reconstituirea (f.35-36) efectuată în prezenţa martorilor asistenţi (f.37-38). Martorul Fiman a fost audiat şi de instanţă (f.50). Şi în acest caz martorii relatează doar ce au auzit verbal de la inculpat. Or, revenind asupra relatărilor iniţiale, aceste declaraţii nu mai au nici o valoare. Mai ales că partea vătămată a arătat că bănuieşte că ar fi autor un copil rrom pe care l-a văzut în apropiere (f.30).

Pentru acestea, instanţa îl va achita pe inculpat pe considerentul că nu s-a dovedit în mod cert că el ar fi autorul faptei.

In latura civilă a cauzei se constată că partea vătămată Morar a renunţat la pretenţii, deşi nu a recuperat bunul (f.32).

3.    Inculpatul este acuzat de săvârşirea în data de 8/9.07.2000 a două sustrageri din boxele aparţinând  părţilor vătămate T, respectiv C situate la subsolul imobilului din strada Mehedinţi nr. 37; bunurile sustrase au fost un sac, respectiv un geamantan conţinând diverse bunuri casnice.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor (f.60), dar în cursul judecăţii şi-a retractat declaraţdia (f.12), arătând că în perioada 2-9 iulie 2000 se afla la mare. Organele de cercetare penală au efectuat o descindere la faţa locului (f.41-46) şi o reconstituire (f.55-57) în prezenţa martorilor asistenţi Lung şi Coldea (f.58-59). Martorul Lung a fost audiat si de instanţă (f.53) şi, analizând toate declaraţiile acestora rezultă, că inculpatul nu a indicat locul prin care a pătruns, modul în care apoi a procedat, locul unde se aflau bunurile, ci doar a declarat în faţa martorilor modul în care ar fi săvârşit fapta. Ca urmare, nu a avut loc o reconstituire în sensul Codului de procedură penală, astfel că acest mijloc de probă va fi înlăturat conform art. 64 alin. 2 CPP.

Mai mult, prin declaraţia martorilor Rat Iulian şi Rondoleanu Lucia, s-a confirmat alibiul inculpatului cum că în perioada 2-9 iulie acesta, împreună cu martorii, se afla pe litoral, iar pe data de 9 se afla în drum spre casă, deci nu putea el săvârşi fapta.

4. In fine, ca act material al aceleiaşi infracţiuni de furt calificat s-a reţinut în sarcina inculpatului comiterea în data de 10.07.2000 a sustragerii unei biciclete aparţinând lui GV, din scara blocului de pe strada Parâng nr. 17.

Si aici inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei (f. 72) ca apoi să revină. Şi tot astfel organele de cercetare penală au efectuat o reconstituire, în prezenţa martorilor asistenţi (f.70, 71), care a avut la bază recunoaşterea inculpatului. În plus, inculpatul tocmai se întorcea de la mare, astfel că este ilogic să fi trecut de domiciliul lui şi să fi ajuns în Cluj-Napoca unde să sustragă o bicicletă pe care ar fi valorificat-o cu 500.000 lei pentru a-şi cumpăra bani şi mâncare.

Nefiind alte mijloace de probă administrate care să se susţină acuzaţiile pentru săvârşirea faptelor descrise la pct. 3 şi 4, inculpatul va fi achitat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g, I cu 41 alin. 2 şi 37 lit. a C.pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C.pen.

Fiind în culpă pentru comiterea unei singure infracţiuni, în baza art. 191 alin. 1 Cpp inculpatul va suporta în mod corespunzător cheltuielile judiciare.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E :

 

l. Achită pe inculpatul CA pentru săvârşirea  infracţiunilor de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. g, i, cu 41 alin. 2 şi 37 lit. a C.pen. comisă în 16.03.1997, de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e cu 37 lit. a C.pen. comisă în 28.05.2000 şi de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 alin. 1 lit. g, i cu 41 al. 2 şi 37 lit. a C.pen., comisă în 8-10.07.2000, care au făcut obiectul rechizitoriului nr. 1314/P/2001 din 8.10.2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c. CPP.

Respinge pretenţiile civile ale Casei de Editură şi Tipografie GLORIA Cluj.

Constată că partea vătămată MS, PI şi CM au renunţat la pretenţiile civile, iar partea vătămată GV nu s-a constituit parte civilă.

2. Condamnă pe inculpatul CA pentru săvârşirea în data de 28.08.2000 a infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. i cu 37 lit. a C.pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1lit. e, g, i, C.pen. cu 41 al. 2 şi 37 lit. a C.pen (înlăturând actele de sustragere de bunuri din 23.03.2000, 8/9.05.2000,  8/9.05.2000 şi 17/18.06.2000) la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, cu 71, 64 C.pen.

Conform art. 61 C.pen. menţine liberarea condiţionată acordată cu privire la executarea pedepsei de 4 ani 6 luni aplicată prin sentinţa penală  1752/1997 a Judecătoriei Târgu-mureş, definitivă  prin decizia penală 683/1997 a Tribunalului Mureş (rest rămas neexecutat 625 zile).

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Respinge pretenţiile civile ale părţii vătămate PS, BA şi constată că CM, FC, MV şi O au renunţat la pretenţiile civile.

Conform art. 118 lit d Cpp confiscă de la inculpat suma de 3 milioane lei.

Obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 2 milioane lei cheltuieli judiciare.

Se va avansa din FMJ suma 400.000 lei pentru avocat din oficiu Pop Andreea Emanuela.

Cu drept de apel în 10 zile  de la comunicare cu toate părţile.

Pronunţată în şedinţa publică din 27.07.2004.


JUDECATOR,                                                                                      GREFIER,

CRISTI DANILET                                                                                       ADINA VASIL RUS


28.07.2004

CVD/CVD