Arestare lit h, resp

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

DOSAR nr. 11.347/2004

ÎNCHEIERE PENALĂ nr. 1118/2004

Şedinţa camerei de consiliu din data de 28.07.2004

JUDECĂTOR : CRISTI V. DANILEŢ

Pe rol este soluţionarea sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului CA, acuzat de săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. g, i C.pen., cu aplic. art. 37 lit.b C.pen.

Grefier de şedinţă este ADINA VASIL-RUS din cadrul Judecătoriei Cluj-Napoca, iar Ministerul Public este reprezentat prin procuror CIUMĂRNEAN ISAIA DANIEL, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de reţinere, asistat de avocat din oficiu VALEA ROZALIA.

S-a făcut referatul cauzei după care, s-a procedat la audierea inculpatului potrivit art. 150 C.p.p., declaraţia acestuia fiind consemnate în proces-verbal depus la dosar.

Nefiind cereri de formulat sau excepţii de ridicat, instanţa acordă cuvântul participanţilor cu privire la soluţionarea propunerii de arestare preventivă.

Reprezentantul Parchetului susţine sesizarea astfel cum a fost formulată în scris, solicitând instanţei să dispună arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, considerând că în cauză există cazurile prevăzute de art. 148 lit. b, f şi h C.p.p.

Avocatul inculpatului se opune arestării, arătând că aceasta nu este obligatorie, chiar dacă sunt întrunite vrunul din cazurile de la art. 148 lit h Cpp, întrucât inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei şi are loc de muncă.

Inculpatul solicită cercetarea sa în stare de libertate.

 

J U D E C Ă T O R U L:

Constată că, prin sesizarea de astăzi, Parchetul a solicitat arestarea inculpatului pe motiv că privarea sa de libertate se impune pentru a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal şi că sunt întrunite în cauză temeiurile prev. de art. 148 lit. b, f şi h C.p.p.

Cercetând dosarul de urmărire penală, instanţa constată că în data de 20 iul. 2004 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la A.N., iar pe 27.07.2004 s-a început urmărirea penală faţă de Cenan Alin pe motiv că în data de 19.06.2004, în jurul orei 5.00, acesta ar fi pătruns prin escaladarea geamului în locuinţa victimei Corpodean Carmen de unde ar fi sustras bunuri în valoare de 11 mil. lei, în prezenţa acesteia într-o altă cameră. În urma cercetării la faţa locului efectuate de către organele de poliţie judiciară, s-au ridicat mai multe urme papilare şi s-a constatat că acestea au fost create de Cenan Alin. El a fost reţinut pentru 24 de ore azi, la ora 16, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. În cursul zilei de astăzi procurorul a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea acestei infracţiuni, după ascultarea inculpatului în prezenţa unui avocat din oficiu. Organele de urmărire penală au audiat pe inculpat care a recunoscut imediat comiterea faptei şi pe partea vătămată, care anunţase organele de poliţie.

 

Propunerea de arestare preventivă urmează să fie respinsă.

Astfel, pentru luarea măsurii arestării preventive sunt necesare îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 136 alin. 1, art. 143 alin. 1 şi art. 148 Cpp.

În cazul de faţă sunt întrunite condiţiile art 143 alin. 1 Cpp, întrucât declaraţiile date până în acest moment şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat conţin probe suficiente din care rezultă că este întemeiată bănuiala că inculpatul ar fi cel care a săvârşit infracţiunea, urmând ca cercetarea ce se va efectua în continuare să stabilească cu exactitate împrejurările în care s-a comis.

În privinţa existenţei temeiurilor de arestare prevăzute de art. 148 lit. b şi f Cpp, instanţa constată că infracţiunea este flagrantă în sensul art. 465 alin. 1 Cpp, întrucât victima l-a observat pe inculpat şi a strigat la acesta înainte ca el să apuce să fugă din locuinţă şi inculpatul este recidivist, fiind condamnat definitiv în anul 2000 pentru o infracţiune de tentativă la tâlhărie.

Cât priveşte cazul prevăzut de art. 148 lit. h C.p.p., acesta nu este întrunit în cauză. Dacă prima teză a reglementării este satisfăcută, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de care este acuzat inculpatul este mai mare de 4 ani, în schimb nu sunt probe certe din care să rezulte pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate: organele de urmărire penală nu au administrat astfel de probe – care sunt diferite de cele vizând fondul acţiunii –şi nici nu au motivat care ar fi pericolul concret, care ar fi consecinţa negativă nu pentru societate, ci pentru ordinea publică - ceea ce presupune producerea unor revolte sociale, creerea unei stări de insecuritate pentru o comunitate de persoane ce ar fi generate de lăsarea sa în libertate.

Este adevărat că faptele de furt din locuinţe în prezenţa victimelor relevă o periculozitate sporită a infractorilor, dar acest aspect ţine de soluţionarea fondului cauzei şi individualizarea pedepsei, ceea ce nu intră în atributele judecătorului învestit cu soluţionarea propunerii de arestare preventivă.

După modificările din 1 iun. 2003 ale Codului de procedură penală, textul art. 148 lit h are un nou conţinut, menit să limiteze posibilitatea luării măsurilor preventive în mod arbitrar. Scopul acestui text se referă la faptul că, dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, s-ar produce o stare de insecuritate la nivelul populaţiei. Probele certe la care se referă  lit. h nu se confundă cu cele ce ţin de fondul cauzei, care sunt destinate stabilirii adevărului cu privire la fapta comisă, împrejurările săvârşirii şi persoana infractorului, ci la probe din care să reiasă pericolul lăsării în libertate a inculpatului. Dacă legiuitorul ar fi considerat că este vorba de aceleaşi probe, nu ar mai fi făcut menţiune separată în textul art. 148 lit h. În plus, nu s-a argumentat de procuror: care ar fi pericolul concret al eliberării inculpatului; dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, ce anume s-ar putea produce? În nici un caz nu poate fi vorba de comiterea unor noi infracţiuni, căci acest argument ţine de un alt temei al arestării, cel prevăzut în art. 148 lit. e teza a doua, care nu a fost invocat de procuror. Şi nici nu poate fi vorba de atingere a ordinii publice prin săvârşirea prezentei fapte, căci atunci ar fi vorba de ordinea de drept încălcată, iar acest lucru îl poate stabili doar instanţa cu prilejul cercetării fondului cauzei. Dovadă că nu există un astfel de pericol este şi acela că de la data comiterii faptei şi până la reţinerea sa, nu s-a adus atingere ordinii publice. Mai mult, faptul că acesta are domiciliu stabil şi loc de muncă, sunt argumente în favoarea lăsării în libertate.

Starea de arest preventiv trebui să constituie excepţia în cursul procesului penal. Ea poate fi luată numai în cazuri deosebite. Or speţa de faţă nu este un astfel de caz, altfel ar însemna ca toţi cei ce comit astfel de fapte să fie arestaţi, ceea ce nu se întâmplă; legiuitorul nu prevede ca temei distinct de arestare furturile din locuinte, sau furturile de către recidivişti, ci de fiecare dată se va aprecia în concret necesitatea luării acestei măsuri. Or, aceasta înseamnă a se motiva propunerea de arestare şi a se motiva încheierea de arestare pentru fiecare temei în parte.

Arestarea preventivă nu este obligatorie în procesul penal românesc, decât în cazul procedurii de instrumentare a infracţiunilor flagrante conf. art. 466 Cpp, care nu este întrunit în cauză. Trebuie reţinut că arestarea preventivă nu e menită să sancţioneze în mod anticipat acuzatul, ci singura raţiune este finalizarea în condiţii normale a procesului. Deşi procurorul a solicitat arestarea pe motiv că s-ar impune pentru a se asigura o bună desfăşurare a procesului penal, find în interesul urmăririi penale dispunerea acestei măsuri, el nu a argumentat care ar fi acest interes. În speţă, se constată că până în prezent procesul penal s-a desfăşurat absolut normal, s-au administrat toate probele pertinente, inculpatul a recunoscut fapta şi nu există nici măcar date că ar putea împiedica desfăşurarea în continuare a procedurii pe fond în aceleaşi condiţii. Mai mult, se constată că în cauză cercetarea penală este practic finalizată, nemaifiind alte probe de administrat. De altfel, procurorul nici nu a argumentat cererea sa, aceea ca inculpatul să fie arestat pentru următoarele 29 zile. În baza acestor argumente, judecătorul constată că nu sunt îndeplinite cerinţe prevăzute de art. 136 alin. 1 Cpp.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art. 1491 al.9 C.p.p., respinge propunerea de arestare formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, cu privire la inculpatul CA, acuzat de săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g şi i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.

Dispune punerea inculpatului în libertate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariul avocatului din oficiu Valea Rozalia de 200.000 lei ce se va avansa din FMJ.

Cu recurs în 24 de ore de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică din 22.07.2004, ora 14.

 

 

 

JUDECĂTOR,

CRISTI V. DANILEŢ

GREFIER,

Adina Vasil-Rus

RED. 4 EX

CVD/CVD