Insulta-calomnie, incetare, achitare

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

DOSAR NR.12651 /2003

SENTINŢA PENALĂ nr. 353/2004

Şedinţa publică din 9 martie 2004

Instanţa este constituită din :

PREŞEDINTE : CRISTI V. DANILEŢ

GREFIER        :  ADINA VASIL-RUS

Pe rol este judecarea  plângerii  penale formulată de partea vătămată LC, împotriva  inculpatului GB pentru  săvârşirea infracţiunilor de ameninţare şi calomnie prev. şi ped. de art. 193 şi 206 C.pen.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror AURELIA MOTOARCĂ, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, lipsă fiind partea vătămată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, constatând că cercetarea judecătorească este terminată, instanţa acordă cuvântul în dezbateri judiciare.

Reprezentanta Parchetului arată că plângerea pentru faptele de insultă şi ameninţare din 1996 şi martie 2000 este tardivă şi solicită încetarea procesului penal în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit. f. C.p.p. Pentru restul faptelor de insultă şi ameninţare solicită achitarea în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit. d C.p.p. arătând că nu este dovedită latura obiectivă a infracţiunii şi că nu există probe care să confirme proferarea acelor expresii şi că atitudinea inculpatului nu a avut ca scop atingerea onoarei părţii vătămate. Mai arată că inculpatul a evitat ca incidentul să ia amploare şi că nici un martor nu a declarat că partea vătămată ar fi fost ameninţată. Pentru aceste motive solicită achitarea inculpatului.

Inculpatul solicită achitarea sa şi obligarea părţii vătămate la plata cheltuielilor ocazionate de deplasarea sa la instanţă în cuantum de aproximativ 12 milioane lei.

 

 

I N S T A N Ţ A

 

 

Prin plângerea prealabilă înregistrată la Judecătoria Oradea sub nr. 8076 din 26.07.2000, LC a solicitat condamnarea inculpatului GB pentru săvârşirea infracţiunilor de calomnie şi ameninţare comise în date diferite. S-a constituit parte civilă cu suma de 50 mil. lei. Incoerent în descrierea faptelor şi având în vedere că încadrarea juridică o face instanţa şi nu partea vătămată, instanţa de judecată constată că partea se plânge pentru următoarele infracţiuni:

-          ameninţare: în anul 1996 inculpatul l-a ameninţat cu moartea prin feştanie; în 19 şi 26.03.2000 a ameninţat comunitatea că dacă partea vătămată va mai veni la biserică, el nu va ma ţine slujbă;

-          insultă: în data de 9.07.200 i-a reproşat că face plângeri la poliţie, parchet, justiţie; în 16.07.2000 i-a spus să-i fie ruşine, că nu are credinţă şi a ameninţat toată familia că este “satana”.

Totodată, prin plângerea prealabilă înregistrată la Judecătoria Oradea sub nr. 10.029 din 21.09.2000, LC a solicitat condamnarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare şi calomnie. S-a constituit parte civilă cu suma de 50 mil. lei. Din motivarea faptelor instanţa a dedus că partea vătămată se plânge pentru:

-          insultă: în data de 30.07.2000 inculpatul i-a spus să iasă din biserică;

-          insultă şi ameninţare: în data de 13.08.2000 inculpatul i-a spus „ieşi afară satan, altfel te scot eu; te crezi Dumnezeu?, ieşi afară”.

 

La Judecătoria Oradea, cauzele au fost reunite în data de 14.02.2001. Prin sent. pen. 863 din 16.05.2001, instanţa a soluţionat dosarul. Partea vătămată a recurat sentinţa, astfel că s-a format dosarul nr. 4467/2001 al Tribunalului Bihor. Instanţa supremă a admis cererea de strămutare a recursului la Tribunalul Dolj, unde s-a format dosarul 1487/P/2002. Această instanţă, prin dec. pen. 250 din 29.03.2001, a casat în totalitate sentinţa şi a trimis cauza la Parchetul Judecătoriei Craiova pentru cercetări sub aspectul săvârşirii infracţinuii prev de art. 247 C.pen.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a trimis dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, competent conform art. 30 alin. 1 Cpp. Prin rezoluţia nr. 241/P/20.12.2002 procurorul a  disjuns cauza sub aspectul comiterii infracţiunilor prev de art. 247 şi 250 C.pen. şi a trimis cauza la Judecătoria Salonta, pentru cercetarea infracţiunilor prev. de art. 193 şi 2056 C.pen., unde s-a format dosarul 58/2003.

În concepţia noastră însă, această instanţă nu mai era competentă, din moment ce a fost dispusă strămutarea judecării în judeţul Dolj. Greşeala fost îndreptată însă printr-o nouă strămutare, de data aceasta în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

După audierea sa, partea vătămată a formulat cerere de recuzare a judecătorului. Aceasta s-a respins şi, pentru că partea nu s-a mai prezentat în faţa instanţei pentru a lua termen în cunoştinţă, s-a dispus citarea sa pentru termenul din 9.03.2004. Deşi a semnat personal pe citaţie, el nu s-a prezentat.

 

Nemaifiind probe de administrat, instanţa a păşit la soluţionarea cauzei. Astfel:

Cât priveşte infracţiunile de ameninţare comise în 1996, 19.03. şi 26.03.2000, plângerea prealabilă s-a formulat tardiv, cu depăşirea termenului de 2 luni prev. de art. 284 Cpp. Aşadar, instanţa nu le va mai cerceta şi va înceta procesul penal conform art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f şi art. 185 Cpp.

Pentru celelalte infracţini de insultă şi ameninţare reclamate, inculpatul va fi achitat conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit d Cpp., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestora.

Astfel, din probele administrate la toate instanţele – valabile, întrucât prin strămutare nu s-a dispus anularea acestora – rezultă că partea vătămată are un comportament bizar în sânul comunităţii unde locuieşte, declanşând deseori conflicte cu cei din jur, inclusiv cu autorităţile. În acest context inculpatul, care este preot în comună, are datoria morală de a proteja enoriaşii de tulburările provocate de partea vătămată, mai ales că unele s-au petrecut chiar în biserică. În acest context inculpatul s-a adresat comunităţii că nu se va mai construi biserica şi că nu va mai ţine slujba. Or, aceste cuvinte reclamate de partea vătămată drept ameninţări nici nu pot fi calificate juridic în acest sens, lipsind latura obiectivă, căci nu se poate vorbi de vreun rău în sensul art. 193 C.pen. pe care ar fi urmat să-l suporte el, soţul sau vreo rudă apropiată.

La fe, reproşurile adresate de inculpat cu privire la faptul că face plângeri împotriva locuitorilor şi că ar trebui să-i fie ruşine pentru că-i poartă la organele judiciare nu pot fi calificate drept insulte. Aceasta pentru că pe de o parte lucrurile imputate sunt reale, pe de altă parte e de datoria preotului să atragă atenţia asupra comportamentului enoriaşilor săi. Prin urmare, lipseşte latura subiectivă a infracţiunilor prev. de art. 205 C.pen.

În fine, faptul că i-ar fi spus părţii vătămate că e “satan” şi că-l va scoate afară din biserică nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de insultă şi ameninţare, lipsind latura subiectivă cerută de art. 205 şi 193 C.pen. Aceasta pentru că inculpatul se afla în biserică şi stropea cu aghiazmă mulţimea, incantaţiile care se rostesc cu aceste ocazii fiind fireşti. De altfel, preotul e îndreptăţit să conducă cum crede el de cuviinţă slujba şi să ia măsurile ce se impun împotriva celor care în mod repetat tulbură liniştea mirenilor.

 

În cursul prezentei judecăţi, partea şi-a majorat pretenţiile civile la suma de 180 mil. lei. Pretenţiile se vor respinge ca nefondate, conform art. 998-999 C.civ., căci partea civilă nu le-a justificat în nici un fel şi nici nu a dovedit că s-ar bucura în sânul colectivităţii de o reputaţie pozitivă, care ar fi putut fi l o adică ştirbită prin faptele inculpatului.

Fiind în culpă procesuală, partea vătămată va suporta cheltuielile judiciare, atât cele avansate de stat - în baza art.192 pct. 1 lit. a şi b Cpp, cât şi cele avansate de inculpat -  conform art. 193 Cpp.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

 

În baza art. 11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.f C.p.p., încetează procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate LC, împotriva inculpatului GB, pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare prev. de art. 193 C.pen. comise în 1996 şi 19.03.2003, respectiv 26.03.2000 ca urmare a tardivităţii plângerii prealabile.

În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. d C.p.p., achită pe inculpat pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

-    insultă prev. de art. 205 C.pen., comisă în 09.07.2000 şi 30.07.2000;

-          insultă prev. de art. 205 C.pen. şi ameninţare prev. de art. 193 C.pen., comise în 16.07.2000;

-          insultă prev. de art. 205 C.pen. şi ameninţare prev. de art. 193 C.pen., comise în 13.08.2000.

Respinge  pretenţiile civile formulate de partea vătămată.

Obligă partea vătămată la plata către stat a sumei de 5 milioane lei cheltuieli judiciare, şi către inculpat a sumei de 6 milioane lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs 10 zile de la comunicare cu partea vătămată şi de la pronunţare cu inculpatul.

Pronunţată în şedinţa publică din 9.03.2004.

 

 

PREŞEDINTE,                                                                                                 GREFIER,                                                                          CRISTI V. DANILEŢ                                                                                                  ADINA VASIL-RUS