Lipsa pp, nedescriere fapta

ROMANIA

JUDECATORIA CLUJ NAPOCA

DOSAR NR.1784/2003

SENTINŢA PENALĂ NR. 660/2003

Sedinţa publică din 27  mai  2003

Instanţa este compusă din :

PREŞEDINTE : CRISTI V. DANILEŢ

GREFIER         : ADRIANA GHERMAN

Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca este reprezentat prin

PROCUROR    : AURELIA MOTOARCĂ

Pe rol este judecarea plângerii penale formulată de partea vătămată SC împotriva inculpatului SIA pentru săvârşirea infracţiunii de insultă şi calomnie prev. şi ped. de art. 205, 206 C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea vătămată asistată de av. Anatol Pânzaru, inculpatul asistat de av. Gidro Stanca.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanţa din oficiu pune în discuţia părţilor excepţia lipsei plângerii prealabile, întrucât sesizarea aflată la dosar nu ar întruni condiţiile prev.de art.283 Cpp, conform căruia plângerea trebuie să cuprindă şi o descriere a faptei.

Apărătorul părţii vătămate învederează instanţei că în acest sens partea vătămată a depus în 31 martie 2003 o precizare a plângerii prealabile, în care a arătat detaliat în ce constă insulta şi s-au relatat acele cuvinte insultătoare adresate de inculpat părţii vătămate.

Reprezentanta Parchetului consideră că, chiar dacă plângerea este sumar formulată sau chiar dacă nu s-a făcut o descriere a faptei, este vorba de un viciu care nu duce la anularea plângerii, sesizarea instanţei fiind făcută în termenul legal şi acest viciu poate fi acoperit prin precizările făcute în instanţă.

Apărătorul inculpatului arată că plângerea a fost făcută în 12 feb.2003, în termen, dar nu are decât un enunţ şi anexe, respectiv memorii, materiale care conţin calomnii şi insulte la memoriul respectiv, dar care nu au legătură cu cauza, astfel că din nici un act nu rezultă fapta concretă de insultă, nu conţine descrierea faptei, astfel că s-au încălcat prevederile legale de sesizare a instanţei, aceasta trebuind învestită cu o stare de fapt.

Cele două părţi, personal, achiesează fiecare la concluziile puse de către apărătorii lor.

 

I  N  S  T  A  N  Ţ  A

 

Constată că, în prezenta cauză, nu există formulată vreo plângere prealabilă directă în sensul legii procesual penale, drept pentru care se va înceta procesul.

Astfel, conform art. 283 Cpp, „plângerea prealabilă trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părţilor şi a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi, atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente”. Iar conform disp. art. 317 Cpp, „judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea”.

Rezultă din aceste două reglementări că un element esenţial al plângerii prealabile este descrierea faptei, adică precizarea datei săvârşirii, în ce anume constă ea şi a împrejurărilor în care s-a comis. Dacă sunt mai multe fapte, fiecare trebuie descrisă separat.

În cauza de faţă, partea vătămată s-a limitat la înştiinţarea instanţei pe data de 12.02.2003 că inculpatul a săvârşit „următoarele fapte penale: calomnie şi insultă extrem de grave în şedinţa publică a Senatului UBB din data de 13.01.2003”; apoi partea a menţionat actele pe care le depune în probaţiune, dar în nici unul nu apare o descriere a faptelor pentru care petentul se consideră vătămat, nu descrie în concret ce cuvinte, gesturi etc. au fost comise de inculpat.

Cele două aspecte pentru care partea vătămată a formulat sesizarea nu constituie fapte în sensul legii penale, ci încadrări juridice. Astfel, în Codul penal, nu există fapta de calomnie, ci fapta de „afirmare ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public”, care constituie infracţiunea de calomnie prev. de art. 206 Cp. De asemenea, nu există fapta de insultă, ci fapta de „atingere adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură”, ori fapta de a „atribui unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate”, care consituie infracţiunea de insultă prev. de art. 205 alin. 1 şi 2 Cp.

Or, fapta este esenţială pentru stabilirea obiectului judecăţii, nicidecum încadrarea juridică care nu este un element prevăzut de art. 283 sau 317 Cpp şi care urmează a fi stabilit de către organul judiciar. Simpla menţiune privind săvârşirea unei infracţiuni atât timp cât fapta nu este precis determinată nu poate constitui o sesizare penală în sensul art. 317 Cpp. Cât timp nu e descrisă fapta, nu poate exista o punere în mişcare a acţiunii penale – efect care se produce prin demararea acţiunii directe.

Pentru acestea, nerespectându-se disp. art. 283 Cpp cu privire sesizarea instanţei, înscrisul prin care a fost declanşat prezentul proces penal nu are rolul unei plângeri prealabile, fiind lovit de nulitate absolută în baza art. 197 alin. 2 Cpp.

De altfel, după angajarea apărătorului, partea vătămată însăşi a realizat neregularităţile plângerii sale şi a depus un înscris intitulat „precizare la plângerea penală”, prin care solicită condamnarea inculpatului numai pentru comiterea infracţiunii de insultă, descriind şapte expresii pe care le consideră defăimătoare.

Acest script nu poate fi considerat o „precizare” a acţiunii penale, căci această instituţie este specifică doar dreptului procesual civil, ci doar un  memoriu întocmit conf. art. 173 alin. 1. Acesta însă conţine o cerere expresă de condamnare a inculpatului, descrie fapta şi data comiterii, propune chiar încadrarea juridică, deci îndeplineşte condiţiile de a fi considerat o plângere prealabilă, distinctă însă de prima care este nulă absolut şi, deci, inexistentă. Acest memoriu s-a depus însă în faţa instanţei la data de 31.03.2003. Cum infracţiunea de insultă s-ar fi produs pe data de 13.01.2003 - când partea vătămată a şi cunoscut identitatea inculpatului - rezultă că a fost depăşit termenul imperativ prevăzut de art. 284 Cpp în care putea fi formulată plângerea prealabilă, ceea ce atrage aplicarea disp. art. 185 alin. 1 Cpp ce sancţionează cu nulitatea actul procesual efectuat peste termen.

Prin urmare, şi această a doua plângere prealabilă este nulă, deci inexistentă.

Lipsa vreunei plângeri prelabile în legătură cu infracţiunile de insultă şi calomnie reclamate iniţial, respectiv numai a celei de insultă reclamată ulterior, determină în baza art. 205 alin. 3 şi 206 alin.2 Cp imposibilitatea tragerii la răspundere penală a inculpatului şi încetarea procesului penal în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f Cpp.

Prin înscrisul de la fila 28 verso, partea vătămată a solicitat şi despăgubiri civile. Faţă de temeiul încetării procesului penal, acţiunea civilă va fi însă lăsată nesoluţionată, conf. art. 346 ult. alin. Cpp.

Aflat în culpă procesuală, partea vătămată va suporta cheltuielile judiciare avansate de către stat. Temeiul juridic al acestei obligaţii este art.192 pct. 2 lit. c Cpp, care se aplică pe calea suplimentului analogic, neexistând un temei juridic expres decât pentru situaţia retragerii plângerii prealabile. Or, şi în cazul de faţă, culpa declanşării nelegale a prezentului proces penal, şi deci a încetării sale, îi aparţine exclusiv părţii vătămate.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H  O  T  Ă   R  Ă  Ş   T   E  :

 

În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.f C.p.pen., încetează procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate SC împotriva inculpatului SIA, pentru săvârşirea infracţiunilor de calomnie prevăzute de art. 206 Cpen şi insultă prev. de art. 205 Cpen.

Conform art. 346 ult alin. Cpp, lasă nesoluţionată acţiunea civilă promovată de către partea vătămată.

Obligă partea vătămată la plata către stat a sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică din 27.05.2003.


PREŞEDINTE,                                           GREFIER,

CRISTI V. DANILEŢ                                          ADRIANA GHERMAN


Red. C.D./A.G.

10.06.2003, 4 expl.