Pl.sol.procuror-probe ilegale

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

DOSAR NR. 168/2004

SENTINŢA PENALĂ nr. 356/2004

Şedinţa publică din 9 martie 2004

Instanţa este constituită din :

PRESEDINTE : CRISTI V. DANILEŢ

GREFIER        :  ADINA VASIL-RUS

Pe rol este soluţionarea plângerii  formulate de petentul SL împotriva rezoluţiei procurorului.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror AURELIA MOTOARCĂ, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul petentului, av. Iordăchescu Constantin Eugen din Baroul Cluj şi reprezentantul intimatului, av.Minea Georgeta, lipsă fiind părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul intimatului arată că a fost angajat astăzi, dar nu solicită amânarea soluţionării cauzei.

Reprezentantul petentului depune la dosar comunicarea soluţiei Parchetului pentru a dovedi că plângerea împotriva rezoluţiei procurorului a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 278 C.p.p.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de ridicat, acordă cuvântul în dezbateri judiciare.

Reprezentantul petentului arată că urmărirea penală a fost incompletă, defectuos realizată, fiind încălcate normele imperative privind administrarea probatoriului, că nu trebuiau aplicate dispoziţiile art. 112 C.p.p., ci dispoziţiile art. 119 C.p.p., iar expertizele trebuiau efectuate de experţi autorizaţi la Institutul Naţional de Expertize Criminalistice. Mai arată că expertizele efectuate se bazează pe înscrisuri prezentate ca aparţinând persoanelor care trebuiau audiate în cauză. De asemenea, arată că nu există dovezi că intimatul SI ar fi plecat din ţară - e dat în urmărire generală, s-au făcut căutări la adresele indicate – dar nu s-a făcut dovada că a părăsit ţara şi trebuie găsit în vederea audierii lui şi pentru a se preleva probe de scris pentru a se efectua expertiza grafoscopică în baza art. 119 C.p.p. Totodată arată că în cazul infracţiunii în cauză urmărirea penală se face din oficiu, iar în cauză este incompletă. Pentru aceste motive solicită admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei procurorului şi trimiterea dosarului pentru completarea cercetării, în baza art. 2781 alin.8 lit.b C.p.p.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea plângerii formulate şi menţinerea rezoluţiei procurorului ca temeinică în baza art. 2781 alin.8 lit.a C.p.p. În susţinerea sa arată că Parchetul a administrat suficiente probe în cauză, s-au făcut expertize criminalistice care atestă certitudinea semnăturii de pe acte.

Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii formulate şi menţinerea rezoluţiei arătând că rezoluţia procurorului este legală şi temeinică, există suficiente probe pe baza cărora s-a stabilit că înviniutul nu a săvârşit fapta. Mai arată că nu s-a dovedit vinovăţia intimaţilor SI şi SG şi că ar fi trebuit cercetat penal notarul în faţa căruia s-a semnat actul, că s-a cercetat semnătura şi nu s-a argumentat de către petent de ce nu sunt bune concluziile expertizei efectuate la IJP. De asemenea, arată că fapta nu a fost săvârşită, că s-a considerat că actul semnat în faţa notarului este valabil, iar plângerea nu e fondată.

În replică, reprezentantul petentului arată că plângerea a fost formulată pentru complicitate la fals în participaţie improprie. Arată că este vorba de infracţiunea de fals deoarece actul nu a fost semnat de SI şi nici nu s-au ridicat înscrisuri care se pot prezuma că au fost scrise de acesta, iar actele din cursul cercetate în cursul urmăririi penale sunt contradictorii, ultima expresie din expertiză fiind „îndoială asupra actului”, şi în plus există martori care atestă că actul a fost semnat de intimatul SI şi deci urmărirea penală este insuficientă, incompletă şi lasă loc la interpretări.

În replică, reprezentantul intimatului arată că în declaraţiile martorilor se pune la îndoială semnătura din faţa notarului în ceea ce-l priveşte pe SI şi că au fost luate în considerare la efectuarea expertizei acte oficiale.

Reprezentanta Parchetului arată că trebuie stabilită vinovăţia intimatului SG.

 

I N S T A N Ţ A

 

Constată că, prin plangerea nr.168/15.12.2003, SL a solicitat infirmarea rezolutiei din 30 iun.2003 data in dosar 193/P/2003 de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj prin care s-a dispus neintreruperea urmaririi penale impotriva lui SG  si SI, cercetati sub aspectul savarsirii infractiunilor prev.de art.289 al.1 si 291 teza I cu aplic art.41 al.2 C.pen.

Cât priveşte procedura urmată de petent, instanta constata ca sunt indeplinite conditiile prev.de art.278-278 ind. 1 C.p.p. Astfel, el a atacat initial rezolutia la procurorul ierarhic superior, iar procurorul general al Parchetului Curtii de Apel a respins plangerea prin rezolutia nr.1375/II/2/2003 (f.22); atacând soluţia dată, petentului i s-a respins plangerea si de către Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, aspect comunicat prin adresa nr.52943/2359/A/2003 (f.6).

La acea data, nu intrasera din vigoare disp.art.278 ind. 1 C.p.p. care consacra in mod expres dreptul celui nemultumit de solutia procurorului de a se adresa direct instantei. Chiar şi aşa, acest constatăm că acest drept rezulta implicit din disp.art.21 din Constitutia Romaniei, aplicabil  direct in baza dec.486/2.1.21997 a Curtii Constitutionale. In orice caz, dupa sesizarea instantei de catre petent au intrat in vigoare disp.art.278 ind. 1 C.p.p., introdus prin Legea 281/2003, astfel ca plangerea este admisibila.

Nici sub aspectul termenului de introducere a acesteia nu sunt obiectiuni, caci potrivit art.IX pct.5 din Legea 281/2003 in cazul de fata termenul este de un an si curge de la 1 iulie 2003, rezolutia fiind emisa inainte de aceasta data.

 

Pe fond, plangerea petentului va fi admisa pentru urmatoarele motive:

Cercetand dosarul de urmarire penala, se constata ca petentul a sesizat la 16.09.2002 organele de politie pentru comiterea de catre SG a infractiunilor de fals, intelectual in inscrisuri oficiale prin participatie improprie in forma continuata si uz de fals. În descrierea faptelor, petentul a aratat ca SI i-a  vandut la data de 24.02.1999, contra sumei de 35.000 DM, apartamentul din Cluj-Napoca in prezenta martorilor MA si PI; că in aprilie 1999 a constatat ca in foaia de sarcini CF fusese inregistrata inscriptia ipotecara constituita de SI in favoarea SC SARDIROM COMPANY SA reprezentata de SG, dar că vanzatorul a sustinut ca  acel contractul de ipoteca este fals, nefiind semnat de el; şi că ulterior, valorificandu-si ipoteca, SG si-a adjudecat imobilul (f.1-30.

Desi la f.4 este un proces verbal de incepere a urmaririi penale de catre organul de cercetare penala, din rezolutia pusa pe actul de sesizare (f.1) şi a adeverintei politiei eliberată petentului cu privire la stadiul dosarului (f.10) rezulta ca procurorul a fost cel care a dispus inceperea urmaririi penale, conf.art.228 al.1 C.p.p.. Astfel, se constată că procesul penal a început la data de 25.10.2002.

Persoana vatamata a depus la dosar contractul de garantie imobiliara dintre invinuit si vanzator autentificat la 14 aprilie 1999 (f.6) in care se face vorbire de o conventie care constituie obligatia principala, dar de la avocatul învinuitului - Minea Anca - a fost ridicat doar un inscris intitulat ,,protocol” din 14.04.1999, nesemnat însă de parti (f.82-83). La acea data imobilul nu era girat cu sarcini, dupa cum reiese din extrasul C8 (f.9). Acesta pentru ca nu fusese inscris in CF contractul de vanzare cumparare a apartamentului din 24.02.1999, el nefiind autentic (f.14).

Ilegalitatea efectuării urmăririi penale constă în aceea că, desi procesul penal a inceput doar pe 25.10.2002, au fost administrate probe inainte de aceasta data.

Astfel, in cauza trebuiau audiate persoanele participante sau care aveau cunoştinţă de  incheierea celor doua inscrisuri: contractul de vanzare cumparare intre SI si SL (încheiat in favoarea persoanei vatamate) si contractul de garantie imobiliara dintre SI si SC Sardirom Company SA reprezentata de invinuitul SG (care este in defavoarea persoanei vatamate şi pe care aceasta îl contestă). Or, toate aceste persoane ar fi trebuit audiate potrivit calitatilor procesuale – persoana vatamata, martori, invinuit, numai in conditiile legii, dupa regulile stabilite de art.77, 84 – 86, respectiv 70-74 C.p.pen. In speta insa, aceste persoane au fost audiate extraprocesual, mai inainte de inceperea urmariirii penale. Astfel:

-        MA (f.20) si PI (f.19): cei doi martori prezenti la incheierea contractului de vanzare cumparare, ultimul chiar redactor al acestui inscris, au fost audiati ,,ca si martori” pe 1.10.2002, respectiv 3.10.2002;

-        CI (f.150): angajat al SC, a fost audiat ca ,,martor”pe 7.10.2002;

-        SL (f.11): partea vatamata, a depus declaratie scrisa olograf, pe 8.10.2002, cand legea nu prevedea o asemenea procedura decât pentru învinuit (art. 70 ult.alin. Cpp), ci el ar fi trebuit audiat de organele de cercetare penala în raport de calitatea sa procesuală;

-        SG (f.103): faptuitorul, a semnat o declaratie data pe 23.10.2003 in prezenta avocatului si a traducatorului;

-        BE (f.58): notarul in fata caruia s-a semnat contractul de garantie imobiliara a depus la dosar o ,,nota explicativa”  - procedură neprevăzută de lege - pe 17.09.2002;

-        SRM (f.23): executor judecatoresc a fost audiat ca “martor” pe 18.09.2002;

-       MAM (f.21): avocata firmei invinuitului, a fost audiata ca “martor” pe 20.09.2002.

Cum urmarirea penala a inceput pe 25.10.2002, rezulta ca toate aceste persoane au fost audiate in perioada efectuarii premergatoare. Insa legea nu permite luarea declaratiilor unor persoane dupa procedura prevazuta pentru obtinerea mijloacelor de proba, ci in aceasta faza pot avea cel mult discutii cu persoanele respective, care trebuie consemnate in procesul verbal prev.de art.224 Cpp. Cum  relatarile celor indicati mai sus sunt esentiale in cauza, ele ar fi trebuit audiate procedural. Mai mult, dupa inceperea urmaririi penale, invinuitul trebuia sa scrie personal o declaratie, apoi sa fie audiat ca invinuit.

Dupa inceperea urmaririi penale au fost audiate doar trei persoane – VA (f.26), I (f.28) si M (f.29). Declaratiile lor sunt cel mult incidente in cauza, fara relevanta directa. Chiar şi aşa, analizand continutul lor, se constata ca acesta este identic, organul de cercetare penala utilizand functiile  Copy-Paste ale computerului; in aceste conditii nu se poate vorbi de o audiere procedurala, cand cel audiat trebuie lasat sa declare tot ceea ce stie cu privire la fapta, apoi intrebat asupra chestiunilor nelamurite, conform art. 86 alin. 1 şi 2 Cpp.

Concluzia instanţei este că toate aceste mijloace de probă sunt nelegale, încălcându-se principiul legalităţii procesului penal prevăzut de art. 2 alin. 1 Cpp. Prin urmare, conform art. 64 alin.2 Cpp acestea nu pot fi folosite.

 

Rămâne de văzut dacă celelalte mijloace de probă administrate fac ca soluţia procurorului să fie legală. Dar, instanţa constată că sunt nereguli şi cu privire la probele stiintifice administrate in cauza.

Astfel, la 1.11.2002 s-a dispus prin ordonanta efectuarea unei ,,expertize grafice”  de catre expertii din cadrul I.P.J.Cluj, Serviciul criminalistic (f.264). Ca raspuns, pe 5.11.2002 a fost depus un ,,raport de constatare tehnico-stiintific”, ale carei concluzii sunt că semnatura de la rubrica ,,vanzator” de pe contractul de vanzare-cumpare probabil nu a fost executata de SI, iar semnatura de la rubrica ,,garant” de pe contractul de garantie imobiliara in litigiu ii apartine acestuia (f.278).

In cauza a mai fost ordonata pe 17.03.2003 o ,,expertiză” grafoscopică (f.249), iar concluziile raportului de expertiza din 8.04.2003 intocmit de I.G.P.-Institutul de Criminalistica sunt acelea că semnatura de la rubrica ,,garant” de pe contractul de garantie imobiliara apartine lui SI, dar că pentru semnatura de la pozitia ,,vanzator” de pe contractul de vanzare-cumparare nu se poate formula o concluzie certa cu privire la semnatar (f.264).

Instanta constata ca pentru aceste probe nu s-au raportat nici concluziile de procedură, nici cele de fond:

a)     cat priveste natura primei analize stiintifice, ea nu este o expertiza, ci un raport de constatare tehnico-stiintifica, intocmit in baza art.112 si 115 C.p.p.

Pentru efectuarea sa, legea prevede necesitatea a doua conditii cumulative: existenţa pericolui de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt si necesitatea lamuririi urgente a unor fapte sau imprejurari ale cauzei. In speta, existenţa acestor conditii nici nu este  motivată de organul de urmărire penală, aşa cum obligă art. 203 Cpp şi nici nu sunt intrunite în cauză, aspect rezultat din cercetarea proprie făcută de instanţă.

Cea ce-a doua analiză ştiintifica este o expertiză criminalistică efectuată la nivelul Institutului de Criminalistică al I.G.P., de specialisti proprii, conform art.26 al.1 pct.15 din Legea 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane. Dar aceasta trebuie efectuata conform art.116 – 127 C.p.p.: partile trebuiau chemate de organul de urmarire penala conf.art.120 C.p.p. în vederea fixarii obiectivelor si aducerea la cunostinta lor a dreptului de a propune un expert asistent recomandat de ele.

 

b)     pe fond, probele administrate sunt in contradictie cu declaratiile partii vatamate si ale martorilor.

Daca potrivit acestor rapoarte se ajunge la concluzia ca nu SI a semnat contractul de vanzare-cumparare a apartamentului, acest aspect este in contradictie chiar cu relatarile cumparatorului care a exhibat acest înscris si a celor doi martori asistenti la încheierea acestui contract, din relatările cărora rezultă că SI a semnat el însuşi contractul. Se ajunge astfel la situatia in care partea vatamata este banuita de a uza de un înscris fals. De aceea, pentru lamuriri complete, organul de urmarire penala ar fi trebuit sa ordone efectuarea unei expertize grafoscopice conform OG nr. 75/2000 de catre experţii oficiali din Ministrul Justiţiei – Institutul Naţional de Expertize Criminalistice (care funcţionează conform HG 368/1998), cu posibilitatea asistarii de catre un expert numit de parti.

In acest context, un mijloc de probă esenţial care ar fi trebuit administrat in cauză este declaraţia lui SI, vanzatorul apartamentului, pentru a lamuri conditiile incheierii contractului de garantie imobiliara si pentru a prezenta probe de scris in conditiile prevăzute de art.127 al.5 C.p.p.

 

Pentru toate aceste motive de nelegalitate si netemeinicie va fi desfiintata rezolutia propcurorului de scoatere de sub urmarire penala a invinuitului SG. Cauza va fi trimisă procurorului, care va redeschide urmarirea penala pentru:

a)     audierea partii vatamate, a martorilor, a invinuitului in conditiile prevazute de Codul de procedura penala;

b)     completarea ei: prin darea in urmarire, prinderea şi audierea lui SL, ridicarea probelor de scris si dispunerea efectuarii unei expertize grafoscopice de catre expertii I.N.E.C.

De asemenea, avand in vedere ca in fata instantei SL s-a invocat si participarea lui SI in comiterea unei eventuale infractiuni, organele de urmarire penala vor verifica daca nu cumva sunt indicii şi trebuie începute cercetările cu privire la comiterea de către acesta a vreunei infractiuni de fals sau chiar de inselaciune in dauna lui SL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

 

 

In baza art.278 ind. 1 alin.8 lit.b C.p.p. admite plangerea formulata de SL.

Desfiinteaza rezolutia nr.193/P/30.06.2003 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Cluj, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului SG pentru infractiunile prev.de art. 289 cu 31 al.2 C.pen. si art. 291 C.pen.

Trimite cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale, pentru refacerea si completarea ei.

Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.

Cu recurs in 10 zile de la pronuntare pentu petent si de la comunicare pentru intimat.

Pronuntata in sedinta publica din 9.03.2004.

 

 

 

PRESEDINTE,                                    GREFIER,

CRISTI V. DANILET                    ADINA VASIL-RUS

 

 

 

 

Red.CVD/EP

Ex.5

22.03.2004