Ultraj, condamnare, achitare

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA

DOSAR nr. 2396/2004

SENTINŢA PENALĂ nr. 687/2004

Sedinţa publică din 27 aprilie 2004

Instanţa este constituită din :

PREŞEDINTE : CRISTI V. DANILEŢ

GREFIER        :  ADINA VASIL-RUS

Pe rol este judecarea  cauzei penale privind pe inculpatul RR trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev.de art.239 alin.1, 2, 3 C.pen.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror AURELIA MOTOARCĂ, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de av.Todea Călin din Baroul Cluj, martorii MR şi RV, lipsă fiind părţile vătămate şi martorul OF.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, sub prestare de jurământ, s-a procedat la audierea martorilor prezenţi, declaraţiile lor fiind consemnate în procesele-verbale depuse la dosar.

Apărătorul inculpatului arată că este de acord să renunţe la audierea martorului OF.

Reprezentanta Parchetului arată că nu insistă asupra audierii martorului OF.

Instanţa, deliberând, revine asupra audierii acestui martor, încuviinţat anterior.

Reprezentanta Parchetului solicită schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin.1, 2, 3 C.pen. şi concurs de infracţiuni, în infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin.1, 3, 4 C.pen., cu aplic. art. 33 lit.a, b C.pen. Arată că din declaraţiile părţilor vătămate nu rezultă elementele ultrajului, în modalitatea în care a fost menţionat în rechizitoriu. Mai arată că în cauză există concurs ideal în ceea ce priveşte modalitatea de săvârşire a infracţiunii prevăzută de art. 239 alin.2, şi concurs real în ceea ce priveşte modalitatea prevăzută de art. 239 alin.3.

Apărătorul inculpatului arată că nu se opune schimbării încadrării juridice dată faptei si nu solicita termen pentru aparare in raport cu noua incadrare.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de ridicat, instanţa constată încheiată faza de cercetare judecătorească şi acordă cuvântul în dezbateri judiciare.

Reprezentanta Parchetului prezintă oral starea de fapt şi încadrarea juridică dată faptei şi solicită condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. şi ped. de art. 239 alin.1, 3 , 4 C.pen. cu aplic. art. 33 lit.b, 33 lit.a, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din ultraj prevăzut de art. 239 alin. 1, 2, 3 C.pen. şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Solicită deducerea perioadei arestării preventive a inculpatului din perioada 20.01.2004 la zi din pedeapsa ce se va aplica. Arată că  vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită în cauză, deşi a negat că ar fi lovit părţile vătămate, iar probele de la dosar sunt contradictorii. Mai arată că inculpatul nu a mai săvârşit fapte penale, a fost jandarm la randul sau, dar infracţiunea de care este acuzat prezintă pericol social. Solicită aplicarea unei pedepse privative de libertate pentru a se atinge scopul acesteia.

Apărătorul inculpatului solicită achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj. Arată că declaraţiile martorului PSM sunt contradictorii, iar martorii C şi P au putut vedea săvârşirea faptei numai faţă de o parte vătămată, faţă de amândouă. De asemenea, arată că martora SF nu a văzut în mod direct săvârşirea faptei, ci a relatat ceea ce a auzit, iar declaraţiile acesteia sunt lipsite de valoare. Mai arată că ceilalţi martori care au asistat la incidentul din afara localului spun că inculpatul nu a lovit părţile vătămate. Totodată, arată că faţă de partea vătămată IM nu există probe care să dovedească săvârşirea faptei faţă de acesta, şi pentru acest motiv solicită  achitarea inculpatului pentru acuzaţia de săvârşire a infracţiunii de ultraj faţă de partea vătămată IM. În ceea ce priveşte partea vătămată CT, arată că nici un martor nu a declarat că inculpatul ar fi insultat sau ameninţat partea vătămată. În ceea ce priveşte lovirea părţii vătămate, declaraţia martorului PS se coroborează cu cea a martorului C, iar leziunile părţii vătămate nu au fost produse cu intenţie de inculpat.

În subsidiar solicită reţinerea vinovăţiei inculpatului numai pentru săvârşirea infracţiunii faţă de partea vătămată CT, iar la individualizarea pedpesei să se ţină seama de declaraţiile părţilor vătămate care au precizat că nu au fost lovite de inculpat, şi care l-au imobilizat pe acesta în mod abuziv. Arată că partea vătămată CT a beneficiat de puţine zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată IM nu a arătat în ce mod a fost agresat. Solicită ca la individualizarea pedpesei să se reţină circumstanţe atenuante (sens în care depune la dosarul cauzei caracterizări ale inculpatului) şi aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, sub minimul special prevăzut de lege. Arată că ar fi oportună aplicarea unui pedepse sub minimul special, cu lăsarea inculpatului în libertate.

Inculpatul lasă la aprecierea instanţei sancţiunea pe care o va aplica.

 

 

I N S T A N Ţ A

Constata ca prin rechizitoriul nr.31/P/2004, Parchetul de pe langa Tribunalul Cluj l-a trimis in judecata pe inculpatul RR pentru savarsirea a doua infractiunii de ultraj prev.de art.239 alin.1, 2 si 3 cu aplicarea art.33 lit.b C.pen., constatand in aceea ca in data de 19 ian.2004 i-a insultat si lovit pe jandarmii CT si IM, aflati in exercitiul atributiilor de serviciu (f.41-45).

Cat priveste cele doua acuzatii aduse inculpatului, instanta retine ca incidentul dintre el si cele doua parti vatamate s-a desfasurat in trei etape.

In data de 19.01.2004, sergentul CT si militarul IM desfasurau activitati in virtutea calitatii de jandarm pentru mentinerea linistii publice in loc.Gilau.

a) In jurul orelor 19,3o – 20,00 cei doi au intrat in localul SC Braseria SRL. La una dintre mese se afla inculpatul RR, insotit de cumnatul sau RC si martorul RM. Toate persoanele audiate in cauza au declarat ca inculpatul i-a atras atentia in acest moment jandarmului I. ca este descheiat la veston, dar nu exista vreo dovada ca ar fi folosit un ton injositor, asa cum lasa sa se inteleaga partile vatamate, in declaratiile lor. Oricum, in aceasta faza a starii de fapt nu a avut loc vreun incident care sa intre sub incidenta legii penale. Cele doua parti vatamate s-au deplasat apoi in separeul localului.

 

b) La un moment dat, inculpatul a iesit din braserie pentru a-si cumpara tigari din apropiere. Dupa plecarea lui au iesit si jandarmii, din probele administrate neputandu-se stabili daca aceasta avea legatura cu plecarea inculpatului, in sensul ca cei doi l-ar fi urmarit. Cert este ca in fata braseriei inculpatul si jandarmii s-au intalnit. Cu privire la incidentul care a urmat, declaratiile partilor vatamate nu converg nici intre ele, nici cu declaratiile inculpatului si ale martorilor.

Astfel, partea vatamata C. a declarat chiar in seara incidentului ca inculpatul le-a adresat cuvinte obsecene, a incercat sa-l loveasca pe I. cu pumnul dar acesta s-a ferit, moment in care ei au incercat sa-l imobilizeze, dar nu a iesit alte 8 persoane din bar si atunci inculpatul l-a lovit pe I. cu pumnul care a reusit sa fuga, dupa care inculpatul impreuna cu alte doua persoane (identificate ulterior ca fiind RC si RM) l-au lovit pe el (f.4.verso). Partea vatamata I.ca a declarat ca inculpatul le-a adresat cuvinte obscene, i-a prins pe amandoi de piept, moment in care ei au incercat sa-l imobilize, dar au aparut alte 7 –8 persoane si inculpatul l-a lovit pe C. cu pumnul in ochi, iar pe el cu pumnul in cap, drept pentru care a scos bastonul din dotare si l-a lovit pe inculpat si a fugit, apucand sa vada cum inculpatul l-a mai lovit de doua ori cu pumnul pe sergent (f.6 verso).

Aceste doua declaratii nu se coroboreaza intre ele, lucru retinut si in rechizitoriu (f.43), cel putin cu privire la agresarea lui C. de catre trei persoane, aspect infirmat de cealalta parte vatamata. Dar nu coincid nici cu declaratiile din cursul judecatii ale celor doua pretinse victime, cand C. declara ca militarul a scos bastonul, dar nu l-a vazut sa-l loveasca pe inculpat (ceea ce contrazice insasi declaratia lui I.) si ca RC si RM au intervenit pentru a-i desparti (ceea ce contravine primei declaratii, cand sustine ca si cei doi l-au lovit) – f.52; de asemenea, nici partea vatamata I. nu a mai recunoscut ca l-a lovit pe inculpat cu bastonul (f.51), ceea ce este in contradictie cu cele declarate in seara incidentului.

Declaratiile partilor vatamate nu se coroboreaza nici cu ale inculpatului. Astfel, atat in faza de urmarire penala (f.21-24), cat si in faza judecatii (f.50), el a sustinut ca cei doi i-au cerut sa se legitimeze, apoi pe motiv ca i-a reprosat militarului in braserie ca nu este incheiat la veston, l-au prins de piept, el s-a smucit fara a-i lovi, insulta sau ameninta si atunci I. l-a lovit de 2-3 ori cu un baston, dupa care a iesit lumea din braserie si din cofetarie, dar nimeni nu i-a agresat pe jandarmi. Inculpatul a mai aratat ca si sergentul l-a lovit, cu bocancul in picior.

In fine, declaratiile partilor vatamate nu se coroboreaza nici cu cele ale martorilor. In primul rand, in baza art.64 al.2 C.p.p. instanta inlatura din probatoriu declaratiile lui C si P (f.2 si 3), date inainte de inceperea urmaririi penale, dupa cum reiese din procesul verbal de la f.32, si neconfirmate de catre organul judiciar, pe motiv ca s-au administrat ilegal, in afara procesului penal.

In al doilea rand, declaratiile martorelor S (f.9 si 63) si O (f.10) sunt nerelevante, intrucat sunt martori din auzite. Mai mult, in timp ce prima martora a declarat ca stie de la cealalta ca inculpatul si cumnatul sau i-au insultat si batut pe jandarmi, cea de-a doua nu a confirmat o atare stare de fapt, declarand ca era in braserie si ca nu stie ce s-a intamplat afara.

In al treilea rand, declaratiile martorilor oculari nu confirma relatarile partilor vatamate. Astfel, numitii M (f.11 si 73), RV (f.12 si 74), R (actual S) C (f.25-26) si RM au fost martori la incident din diferite locuri si din relatarile lor se retine ca dupa iesirea inculpatului din braserie el a fost ajuns din urma de catre cei doi jandarmi, dintre care unul l-a lovit cu bastonul peste cap, iar celalalt cu piciorul si amandoi l-au injurat in mod obscen. In momentul in care R a strigat clientilor din braserie sa iasa ca martori, lumea s-a adunat in jurul partilor si RM a intervenit pentru a-i desparti pe acestia.

In aceasta a doua faza a incidentului dintre parti, instanta constata ca invinuirea adusa inculpatului cum ca i-ar fi insultat si lovit pe cei doi jandarmi este nefondata. Din contra, din probele administrate rezulta ca jandarmii au fost cei care si-au depasit atributiile si s-au purtat in mod abuziv fata de inculpat.

 

c) A treia faza a incidentului s-a petrecut in cofetarie.

Astfel, dupa ce clientii din braserie s-au adunat in jurul partilor, militarul s-a refugiat catre postul de politie comunal, iar sergentul a intrat in cofetarie, situata in acelasi corp de cladire cu braseria, pentru a da un telefon. In momentul intrarii in local, martorii P (f.7) si C (f.8) au declarat ca acesta prezenta o urma de lovitura la arcada. Instanta nu a putut stabili cine este autorul acesteia.

Dupa cum recunoaste inculpatul, a intrat si el in cofetarie pentru a-i cere socoteala cu privire la agresiunea a carui victima a fost. In acest moment insa, el insusi se tranforma in agresor: intra dupa sergent in separeu, acolo partile se prind reciproc cu mana de piept si se imping, ocazie cu care sparg niste obiecte de vesela.

Din nou declaratia partii vatamate C nu se coroboreaza cu celelalte probe. Astfel, in cursul urmaririi penale el a sustinut ca cele trei persoane care l-au agresat in fata braseriei l-au urmarit in cofetarie, unde el a luat un scaun sa se apere, moment in care a intervenit patronul localului (f.,4-5). In fata instantei a sustinut ca doar inculpatul si cumnatul sau au intrat in cofetarie, inculpatul s-a apropiat din spate si l-a lovit cu pumnul in cap; el a luat un scaun pentru a se apara si a intervenit patronul (f.52).

Nu exista vreo dovada ca martorul R ar fi intrat cu inculpatul si el insusi a declarat ca dupa incidentul din fata braseriei nu mai stie ce s-a intamplat (f.66). Ceilalti martori, prezenti in cofetarie, au fost C – barman (f.8 si 66) si P – client (f.7 si 65). Declaratiile acestora contureaza starea de fapt retinuta mai sus.

Totusi, in cursul urmaririi penale P a sustinut ca l-a vazut pe inculpat lovindu-l o data cu pumnul in fata de C (f.7). In cursul judecatii el a revenit, aratand ca a fost supus presiunilor organelor judiciare care au instrumentat dosarul de a semna declaratii ce nu corespund adevarului (f.66). Instanta are motive sa creada ca declaratia din prima faza a procesului penal nu corespunde adevarului, caci nici macar partea vatamata nu confirma aceasta situatie, ci sustine ca a fost lovita din spate cu pumnul (f.52).

De aceea, instanta nu va retine ca inculpatul l-a lovit pe partea vatamata, asa cum se sustine in rechizitoriu. Este adevarat ca victima a demonstrat cu un act medical ca a suferit leziuni vindecabile in 4-5 zile de ingrijiri medicale (f.13), insa nu s-a putut stabili autorul agresiunii.

Instanta insa il gaseste vinovat pe inculpat de comiterea unor acte de violenta, altele decat cele de lovire, asupra victimei, constand in prinderea acestuia de haina si impingerea lui. Este evident ca el a comis fapta cu intentie directa, cat timp pe de o parte a patruns in local dupa partea vatamata tocmai pentru a-l lua la rost, iar pe de alta parte intrucat a realizat ca aceasta reprezinta o autoritate de stat si se afla in exercitiul functiunii sale. Nu se poate sustine o depasire a atributiilor sale in aceasta faza a incidentului, intrucat epidosul anterior – din fata braseriei – se incheiase.

 

Cu privire la incadrarea juridica formulata prin rechizitoriu, de asemenea instanta are obiectiuni. Astfel, in considerentele rechizitoriului s-a retinut ca inculpatul le-a adresat celor doua parti  vatamate cuvinte insultatoare, amenintari si injurii obscene si lovituri (f.42), dar in dispozitiv sunt mentionate doar insultele si loviturile (f.43). Sub acest aspect, se va tine seama de acestea din urma acuzatii, caci doar cele retinute in dispozitiv sesizeaza instanta in sensul art.264 C.p.p.

In cazul amanduror parti vatamate, procurorul a propus drept incadrare juridica dispozitiile art.239 al.1, 2,3 C.pen. Instanta crede ca aceasta s-a facut potrivit reglementarii dinante de modificarile aduse infractiunii de ultraj prin O.U.G. nr.58/2002, astfel ca potrivit  art.334 C.p.p. se va proceda la schimbarea incadrarii juridice in cea actuala, prev.de art.239 al.1 (insulta), 3 (lovire) si 4 (calitatea pasiva speciala, aceea de militar) C.pen.

Cat priveste infractiunea de care este acuzat inculpatul in dauna partii vatamate I, inculpatul va fi achitat. Aceasta pentru ca nu exista nici o proba in afara declaratiilor partilor vatamate care sa dovedeasca vreun act de agresiune verbala sau fizica cu privire la aceasta. Drept urmare, temeiul achitarii va fi art.10 lit.a C.p.p.

In privinta infractiunii de care este acuzat inculpatul ca ar fi comis-o in dauna partii vatamate C, instanta constata ca a fost dovedita doar agresiunea fizica in sensul art.180 al.1 C.pen., petrecuta in cofetarie. Cum in momentul savarsirii ei partea vatamata avea calitatea speciala de jandarm, fapta constituie infractiunea de ultraj in forma reglementata de art.239 al.3, 4 C.p.p. Ea este sanctionata de lege cu inchisoare de la 6 luni la 10 ani, dar instanta gaseste necesar potrivit art.72 C.pen. sa aplice o pedeapsa sub limita minima. Astfel, se vor retine drept circumstante atentuante prev.de art.74 al.1 lit.a conduita buna a inculpatului inainte de savarsirea infractiunii, dovedeste cu inscrisurile depuse la ultimul termen de judecata ce provin de la seful postului de politie din localitate (f.75), primarul acesteia (f.76) si comandamentul unitatii militare unde inculpatul si-a executat stagiul militar (f.77).

La fixarea pedepsei, instanta tine seama si ca inculpatul a fost arestat preventiv si, in raport cu actele de agresiune reduse ca intensitate retinute in sarcina inculpatului si a faptului ca el insusi a fost mai intai cel agresat fara a se putea retine totusi o stare de provocare in sensul art.73 lit.b C.pen., il va condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 luni si 9 zile inchisoare, adica exact perioada de arest preventiv pana la data pronutarii sentintei.

Ca urmare, conform art.350 alin.6 C.p.p. el va fi pus de indata in libertate.

Fiind in culpa infractionala, inculpatul va suporta cheltuielile judiciare avansate de stat in baza art.191 al.1 C.p.p.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E

 

I. In baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a C.p.p. achita pe inculpatul RR pentru savarsirea infractiunii de ultraj prev.de art.239 al.1, 3, 4 Cpen. impotriva partii vastamte IM, prin schimbarea incadrarii juridice din infractiune prev.de art.239 al.1, 2, 3 C.pen.

II. In baza art. 239 al.3, 4 C.pen, condamna pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de ultraj impotriva partii vatamate CT, prin schimbarea incadrarii juridice din infractiune aprev.de art.239 al.1, 2, 3 C.pen., la pedeapsa de 3 luni si 9 zile inchisoare, cu aplicarea art,.74, 76 C.pen.

Conform art.88 C.pen. deduce detinerea si arestarea preventiva din 20 ian.2004 pana la zi si constata  executata pedeapsa aplicata.

Dispune punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv, conform art.350 al.6 C.p.p.

Constata ca partile vatamate nu au formulat pretentii civile.

Obliga inculpatul sa plateasca statului 2 milioane lei cheltuieli judiciare.

Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica din 28.04.2004.

PRESEDINTE,                                 GREFIER,

CRISTI V.DANILET                ADINA VASIL-RUS

Red.CVD/EP

Ex.4, 18.05.2004