E.ON GAZ furt gaz, sanct disc

Dosar nr. 3492/117/2008

 

Cod operator de date cu caracter personal 3184

 

R O M Â N I A

 

TRIBUNALUL CLUJ

SECŢIA MIXTĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

 

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 752/2009

Şedinţa publică de la 23 Martie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE Cristi Danilet

Judecător Eva Pop

Asistent judiciar Ioan Rosu

Asistent judiciar Adrian Ster

Grefier Corina Tripon

 

 

Pe rol fiind  pronunţarea hotărârii  în  litigii de muncă privind pe  reclamant MJM şi pe pârât E.ON GAZ DISTRIBUŢIE SA, având ca obiect  contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se constată lipsa părţilor.

Procedura  de citare este legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în şedinţa publică din data de 16.03.2009 când părţile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 

T R I B U N A L U L

 

I. Constată că prin acţiunea din 13.08.2008, ce face obiectul dosarului 3492/117/2008, reclamanta  a solicitat anularea Deciziei nr. 381/04.08.2008 emisă de pârâtă prin care s-a dispus concedierea sa în temeiul art. 61 lit.a Codul Muncii pe motiv că în urma unui control s-a stabilit că reclamanta a sustras gaze din instalaţia proprietatea pârâtei. Reclamanta a invocat faptul că decizia este nelegală  pentru că, deşi salariat al pârâtei, sancţiunea i s-a aplicat în calitate de consumator de gaze naturale si, în plus, i s-a încălcat dreptul la prezumţia de nevinovăţie (f.2-3). Reclamanta a depus Decizia de sanctionare nr.381/2008 (f4-6).

Prin întâmpinarea depusă  pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca fiind rămasă fără obiect întrucât decizia a fost revocată  ca urmare a prezentării de către reclamantă a unui certificat medical (f.14-17). Pârâta a depus la dosar Decizia nr. 417/26.08.2008 de revocare a Deciziei nr. 381/2008 (f.19).

 

II. Constată că prin acţiunea din 23.01.2009, ce face obiectul dosarului nr. 553/117/2009, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 483/01.10.2008,  prin care a fost concediată pentru acelaşi motiv pentru care s-a emis iniţial Decizia 381/2008. Reclamanta a invocat tardivitatea emiterii acesteia întrucât a fost emisă pe 01.10.2001, i s-a comunicat pe 19.01.2009 si că a fost sancţionată administrativ pentru infracţiunea de furt, ceea ce este doar atribuţia instanţei (f.2-3). Reclamanta a depus la dosar decizia de sancţionare 483/2009 (f.4-6). Ulterior reclamanta si-a completat contestaţia solicitând restituirea de către pârâtă a sumei de 8718,01 lei reprezentând plată nedatorată încasată ca urmare a emiterii deciziei de concediere (f.34).

Prin întâmpinarea depusă pârâta a invocat excepţia de tardivitate a contestaţiei pe motiv că Decizia nr. 483/2008 a fost comunicată reclamantei prin postă la data de 08.10.2008 însă reclamanta a refuzat primirea acesteia (f.51).

Cele două dosare  au fost conexate.

A fost solicitat de la societatea pârâtă documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei de sancţionare. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă următoarele:

 

Starea de fapt si procedura  disciplinară urmată:

In luna iunie 2008,  o echipă de investigaţie desemnată de pârâtă a efectuat un control la consumatorii casnici de gaze naturale constatând că la domiciliul reclamantei contorul de gaze nu a măsurat cantitatea reală de gaze consumată. Echipa de control  a constatat  violarea aparatului de măsurat, prin perforarea orificiului din masa plastică de evacuare a gazelor, ceea ce a permis trecerea prin contor a unei cantităţi de gaze care nu este măsurat.  In sarcina reclamantei   s-a retinut încălcarea atribuţiilor de serviciu  căci prin comportarea sa, care implică inclusiv păstrarea si protejarea patrimoniului, respectiv paza bunurilor angajatorului, a provocat mari pagube materiale unităţii (art. 11 lit.o din ROI, art. 157 lit.h din CCM, art. 160 din CCM). Cercetarea prealabilă a fost  începută la 04.07.2008, la 23.07.2008 reclamanta s-a prezentat în faţa Comisiei de disciplină, prima Decizie nr. 381/2008 a fost emisă la 04.08.2008 cu respectarea termenului legal de 30 de zile, începând cu 07.08.2008 reclamanta a prezentat mai multe certificate medico-legale, ceea ce a determinat revocarea deciziei de sancţionare şi emiterea  noii Decizii nr. 483/01.10.2008.

 

Cu privire la Decizia nr. 381/2008 emisă de pârâtă, tribunalul urmează să respingă contestaţia ca rămasă fără obiect. Astfel,  această decizie iniţială de sancţionare a fost revocată chiar de către pârâta emitentă prin Decizia nr. 417/26.08.2008 (f.19), ca urmare a prezentării de către reclamantă a două certificate medicale. Or, într-adevăr, potrivit art. 60 alin.l lit.a din Codul Muncii, în perioada când angajatul este in concediu medical, acesta nu poate fi sancţionat disciplinar.

 

Cu privire la Decizia nr. 483/2008 emisă de pârâtă, tribunalul urmează de asemenea să respingă contestaţia. Astfel, decizia a fost emisă la 01.10.2008 cu efect din data de 22.09.2008 (f.4-6). Ea intruneşte toate cerinţele de legalitate prev.de art. 268 alin.2 din Codul Muncii, respectiv descrierea faptei care constituia abatere disciplinară (sustragere de gaze naturale), precizarea  prevederilor legale încălcate de salariat (cele mentionate mai sus de instanţă), motivele pentru care  au fost înlăturate apărările reclamantei (nu există dovada ca vreun terţ ar fi procedat la  perforarea orificiului contorului),  temeiul de drept al aplicării sanctiunii (art. 159 CCM si art. 264 Codul Muncii),  termenul de contestaţie (30 zile de la comunicare), instanţa competentă de soluţionare a sancţiunii (tribunalul).

Prin acţiunea sa, reclamanta a invocat tardivitatea emiterii acestei decizii de sancţionare. Intr-adevăr, potrivit art. 268 alin.l din Codul Muncii, sancţiunea trebuie aplicată în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar  nu mai târziu de 6 lui de la data săvârşirii faptei. In cauza de faţă, Decizia 483/2008 a fost emisă la 01.10.2008 pentru fapte constatate în iunie a aceluiaşi an dar perioada  de 4 luni între cele două momente se explică prin certificatele medico-legale depuse de reclamantă care a suspendat  termenul de sancţionare a salariatului potrivit art. 60 alin.l lit.a Codul Muncii. In momentul încetării efectului ultimului certificat medico-legal (22.09.2009), depus pe data de 01.10.2008 de către reclamantă,  a fost emisă decizia de sancţionare. Ca urmare, a fost respectat termenul de emitere a acestei decizii.

La rândul său, pârâta a invocat excepţia de tardivitate a contestaţiei. Tribunalul constată că  decizia a fost emisă în l.10.2008, a fost expediată recomandat la adresa reclamantei pe 08.10.2008 (f.54), reclamanta a fost reavizată  pentru ridicarea scrisorii pe 15.10.2008 (f.55), dar in cele din urmă s-a aprobat la 27.10.2008 înapoierea scrisorii întrucât nu a fost ridicată de către reclamantă (f.56).Tribunalul nu consideră că prin expedierea scrisorii si înstiinţarea reclamantei despre aceasta a avut loc o comunicare în sensul legii, căci aceasta  presupune intrarea de către destinatar  în posesia efectivă a continutului scrisorii. In plus, nu există nicio dovadă că reclamanta a refuzat primirea scrisorii, neridicarea ei  nepresupunând automat reaua credinţă. Prin urmare, tribunalul va respinge exceptia de tardivitate a contestatiei  întemeiată pe art. 268 alin.5 Codul Muncii, constată că reclamanta a luat la cunostinţă efectiv de această decizie in cursul soluţionării  acţiuni ce face obiectul  dosarului nr. 3492/117/2008 si va soluţiona pe fond  contestaţia.

Reclamanta a solicitat anularea  sancţiunii pe motiv că  desi este salariata unităţii, a fost sancţionată în calitate de consumator de gaze, deci ca persoană privată. Tribunalul nu poate accepta această apărare. Aceasta pentru că oricărui angajat al E.On Gaz  Distributii S.A. îi revine obligaţia  de a proteja patrimoniul si bunurile unităţii, respectiv de a nu provoca  pagube materiale acesteia. Or, atât instalaţia cât si gazele naturale livrate  consumatorilor sunt proprietatea pârâtei, iar reclamanta  prin fapta sa de a sustrage gaze naturale din patrimoniul pârâtei a încălcat tocmai obligaţia  prev.de art. 11 lit.o din ROI, obligatie care îi revine atât la locul de exercitare a atribuţiilor de serviciu cât si oriunde se află  bunuri incluse in patrimoniul pârâtei, întrucât reglementarea enunţată nu distinge cu privire la aceasta.

De asemenea, reclamanta a arătat că echipa de investigatţi a pârâtei a stabilit practic o infracţiune, ceea ce este atributia doar a instanţei. Tribunalul nu poate primi această apărare pentru că  stabilirea caracterului penal al faptei reclamantei nu împiedică sanctionarea disciplinare a acesteia. Cele două forme de răspundere, una vizând ordinea socială ocrotită prin normele penale si cealaltă vizând îndeplinirea corectă a atributiilor de serviciu nu se exclud una pe cealaltă atunci când sunt generate de aceeasi faptă ilicită. Aceasta este si motivul pentru care se respinge sustinerea vizând încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, prezumţie care se aplică doar în materie penală si contravenţională, nu si în materia disciplinară; oricum  dreptul la apărare al reclamantei a fost respectat din moment ce aceasta  s-a prezentat in fata comisiei de disciplină pentru a da explicaţii pentru fapta ce i se imputa (f.63-64).

Pentru aceasta contestatia reclamantei este nefondată şi va fi respinsă potrivit art. 284 raportat al art. 268 alin.5 Codul Muncii.

 

Cu privire la  cererea de restituire a plătii nedatorate, tribunalul va respinge acest petit. Reclamanta  a arătat că, urmare a controlului din partea echipei pârâtei s-a emis  o factură de consum al gazelor naturale în care s-a inclus si suma pretinsă, de 8718,01 lei (f.35),  pentru cantitatea de gaze considerate sustrase. Reclamanta a arătat că în luna iunie, când a fost emisă factura a consumat gaze în valoare de 33,83 lei, or suma arătată mai sus nu are nicio bază legală (f.34). Tribunalul constată însă că această pretenţie a reclamantei nu poate fi soluţionată în cadrul completului de dreptul muncii, motiv pentru care cererea se va respinge ca inadmisibilă, raportat la disp.art. 248 din Codul Muncii. Aceasta pentru că în decizia de sanctionare disciplinară a reclamantei nu este nicio mentiune cu privire la vreun debit al acesteia, suma mentionată nefiindu-i imputată in cadrul raporturilor de muncă dintre părţi. Reclamanta are posibilitatea să introducă o acţiune civilă la instanţa de drept comun, competentă să soluţioneze o astfel  de cerere, urmând a achita taxa de timbru aferentă.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge  contestaţia formulată  si completată de reclamanta MJM în contradictoriu cu pârâta E.On. Gaz Distributie S.A., cu sediul în Târgu-Mureş str. Justiţiei nr. 12, jud. Mureş, având ca obiect litigiu de muncă.

Definitivă.

Cu drept de recurs in 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din  23.03.2009.

PRESEDINTE                                                                    JUDECATOR

CRISTI DANILET                                                                EVA POP

ASISTENTI JUDICIARI

IOAN ROSU                         ADRIAN STER

GREFIER

CORINA TRIPON