Lib conditionata respinsa

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ORADEA – SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 14403/271/2010

 

 

SENTINŢA PENALĂ NR. 994/2010

Şedinţa publică din data de 23 iulie 2010

Preşedinte – CRISTI DANILEŢ

Grefier – BERE ANA OTILIA

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de procuror Sigheartău Tiberiu.

1. Procedura

Pe rol judecarea cauzei propunerii de liberare condiţionată a condamnatului MV.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă condamnatul din detenţia Penitenciarului Oradea asistat de av. ales CH conform împuternicirii avocaţiale depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul de şedinţă de către grefierul de şedinţă, şi care învederează că prin Serviciul Registratură al instanţei s-a înregistrat adresa nr. A2 30938 din 22.07.2010 emisă de Penitenciarul Oradea s-a depus dosarul personal al condamnatului.

Instanţa încunoştinţează participanţii că dosarul a fost trimis spre rejudecare pentru nereguli de procedură, în sensul că prezenta cauză trebuia să fie soluţionată cu procuror de la D.N.A. şi constată constituirea în mod legal al prezentului complet, potrivit cerinţelor din decizia nr. 418/R/2010 a Tribunalului Bihor.

 

2. Cereri prealabile

Condamnatul solicită instanţei a se face aplicarea art. 6 pct. 3 lit. c din Legea nr. 30/1994, în sensul  de a i se permite „să vorbească şi să se apere şi singur”. Instanţa constată că acesta are apărător ales, dar arată că admite şi cererea condamnatului.

De asemenea, condamnatul solicită ca indiferent de soluţia care se va pronunţa, judecătorul să fie cel care va motiva hotărârea şi nu grefierul de şedinţă. Instanţa arată că în acest complet numai judecătorul motivează hotărârile. Condamnatul precizează că el e mai bătrân şi a trăit şi alte vremuri.

 

3. Citirea actului de sesizare

Instanţa aduce la cunoştinţa condamnatului propunerea de liberare condiţionată formulată de Comisia din cadrul Penitenciarului Oradea, motivată de faptul că a fost executată fracţia din pedeapsă, minimă, prevăzută de lege pentru liberare. Condamnatul arată că e vorba de „fracţia legală zi la zi”. Instanţa continuă arătând că comisia susţine şi îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de lege, în sensul că el şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute de lege şi chiar a fost recompensat.  Mai arată că a solicitat dosarul de penitenciar al condamnatului pentru a verifica susţinerile din procesul-verbal al comisiei.

Condamnatul solicită instanţei să-i comunice – dacă aceasta spune că a studiat dosarul său personal – de sub efectul cărei hotărâri de condamnare s-a cerut liberarea sa condiţionată. Instanţa arată că e vorba de sentinţa de condamnare pronunţată de Curtea de Apel Braşov, definitivă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Condamnatul arată că legea penitenciarelor spune printre altele trebuie să existe la dosar şi sentinţa de condamnare. Instanţa învederează că s-au făcut demersuri pentru obţinerea hotărârii de condamnare căci, într-adevăr, la dosarul de penitenciar nu se află decât sentinţa de achitare de la Braşov şi copia minutei deciziei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Condamnatul mulţumeşte instanţei că a citit dosarul şi solicită ca atunci când se va soluţiona cauza, instanţa să aibă în vedere înălţătoarea decizie nr. 5134 din 31.10.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 5872 prin care s-a dispus condamnarea sa.

 

4. Dezbaterile judiciare

Instanţa acordă cuvântul participanţilor cu privire la propunerea formulată.

 

4.1. Cuvântul procurorului

Procurorul arată că a studiat atent dosarul instanţei, în principal documentaţia care a fost trimisă instanţei de către Comisia din cadrul Penitenciarului Oradea în susţinerea propunerii de liberare condiţionată. Arată că îl cunoaşte pe condamnat de mult timp şi a avut faţă de acesta şi de activitatea anterioară condamnării acestuia aprecieri cu privire la calitatea profesională, la modul cum a înţeles să-şi desfăşoare activitatea până la momentele luate în considerare de către instanţa de judecată  pentru condamnarea sa definitivă. Arată că nu se va referi la aceasta întrucât obligaţia instanţei de judecată şi implicit a procurorului este să analizeze modul în care condamnatul s-a comportat pe parcursul detenţiei.

Constată că propunerea pe care Comisia din cadrul Penitenciarului Oradea a înaintat-o instanţei de judecată nu este fondată, nu sunt susţinute concluziile acesteia cu documentele care ar fi trebuit să o însoţească în conformitate cu dispoziţiile legale. Arată că regimul de executare a pedepselor este reglementat de Legea nr. 275/2006, iar procedura de acordare a liberării condiţionate nu a fost respectată întru totul. Astfel în conformitate cu art. 77 din Legea 275/2006, comisia propune liberarea condiţionată a condamnatului ţinând seama de fracţiunea de pedeapsă efectiv executată, de conduita persoanei condamnate şi de eforturile acesteia pentru reintegrare socială, în special în cadrul activităţilor educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, a instruirii şcolare şi formării profesionale precum şi de responsabilităţile încredinţate din cadrul penitenciarului. Propunerea comisiei de admitere a liberării condiţionate, cuprinsă într-un proces verbal motivat, împreună cu documentele care atestă menţiunile din procesul verbal trebuie înaintat judecătoriei în a cărui circumscripţie se află locul de deţinere.

Arată că în dosarul instanţei s-au înaintat doar două documente: caracterizarea persoanei condamnate precum şi un proces verbal. Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că starea de sănătate a condamnatului nu este bună, acestea fiind în evidenţă cu boli cronice, or în dosarul de penitenciar nu se face nici un fel de referire la aceste boli cronice în baza cărora condamnatul a fost scutit de muncă. Arată că activitatea productivă nu se putea realiza decât inclusiv cu acceptul condamnatului, dar nu a fost cazul întrucât condamnatul a invocat existenţa bolilor cronice care l-au scutit de la aceste activităţi. În ceea ce priveşte profilul psihologic al condamnatului se arată că acesta este unul bun, cu o capacitate de adaptare şi stabilitate emoţională ridicate, capacitate de concentrare şi menţinere a calmului ridicate. Relaţiile persoanei condamnate pe timpul detenţiei au fost bune, corespunzătoare atât faţă de personalul penitenciarului cât şi faţă de alte persoane, arându-se că a fost vizitat în mod constant de către familie. Apreciază că în ceea ce priveşte baza unei viitoare propuneri de liberare condiţionată, acestea se fundamentează pe cele trei domenii – educaţional, al asistenţei sociale şi cel al asistenţei psihologice. Cu privire la activităţile educaţionale se arată că pe perioada detenţiei condamnatul a participat la ieşirile în comunitate – adică vizitare muzeu, participare la meciurile de fotbal ale echipei F.C. Bihor şi la studiu individual de carte la Biblioteca Judeţeană Oradea şi a mai participat o singură dată la o sesiune privind prevenirea transmiterii tuberculozei în penitenciare. În domeniul asistării sociale condamnatul a solicitat şi a primit - se arată - asistenţă socială sub formă de suport moral. Cât priveşte asistenţa psihologică consiliere individuală aşa că aceasta nu a avut loc întrucât condamnatul nu a participat şi nici nu s-a impus o procedură terapeutică.

Arată că, în ceea ce priveşte liberarea condiţionată, rezultă din textele legale că aceasta este doar o posibilitate pe care o are instanţa la îndemână atunci când pe parcursul detenţiei condamnatul a fost stăruitor în muncă, disciplinat şi a dat dovezi temeinice de îndreptare. Textul de lege este în sensul că în situaţia în care aceste condiţii sunt îndeplinite se poate acorda libertatea condiţionată înainte de executarea în întregime a pedepsei, deci rezultă implicit că regula de bază este aceea că orice pedeapsă se execută în întregime, excepţie fiind aceea că se acordă înainte de a se împlini pedeapsa, liberarea condiţionată, atunci când condamnatul este stăruitor în muncă, disciplinat şi dă dovezi temeinice de îndreptare. Apreciază că în cauza de faţă nu sunt îndeplinite în întregime aceste condiţii, or dacă acestea ar fi întrunite, nu există la dosarul cauzei suficiente dovezi din care instanţa să poată trage concluzia posibilităţii acordării liberării condiţionate a condamnatului.

Condamnatul nu a muncit deloc întrucât este bolnav, suferă de boli cronice, dar nu rezultă din dosar care ar fi aceste boli cronice. În ceea ce priveşte disciplina nu există dovezi la dosar din care să rezulte că acesta a manifestat indisciplină, nu a fost niciodată sancţionat disciplinar. Iar cât priveşte dovezile temeinice de îndreptare acestea ar trebui să rezulte din modul în care condamnatul a înţeles să-şi perfecţioneze educaţia, să accepte asistenţa socială şi cea psihosocială, respectiv psihologică. Cu privire la domeniul educaţional, din procesul verbal existent la dosar rezultă că domnul MV a vizitat un muzeu, a fost spectator la meciurile de fotbal ale echipei locale FC Bihor şi a efectuat studiu de carte la Biblioteca Judeţeană Gheorghe Şincai. Or, aceste activităţi nu sunt apte de a se considera că sunt dovezi temeinice de îndreptare ci mai degrabă un mod de petrecere a timpului liber. Cu privire la asistenţa socială, condamnatul – se arată în procesul verbal - a solicitat şi a primit asistenţă socială sub formă de suport moral. Nici un fel de document sosit la dosarul cauzei nu susţine această concluzie, nu rezultă că în penitenciar condamnatul a solicitat şi primit această asistenţă, este pur şi simplu afirmaţia comisiei făcută fără nici un fel de bază în documentaţia legală care se află la dosarul instanţei. În ceea ce priveşte asistenţa psihologică, rezultă din documentul înaintat instanţei că nu s-a solicitat asistenţă psihologică, nu s-a acordat asistenţă psihologică specializată, întrucât s-a considerat că nu se impune aceasta. Or, aşa cum a arătat, propunerea comisiei de admitere a liberării condiţionate, cuprinsă într-un proces verbal motivat, se înaintează instanţei de judecată împreună cu documentele care atestă menţiunile din procesul verbal. Această ultimă parte din prevederea legală cuprinsă în art. 77 din Legea nr. 275/2006 nu a fost împlinită, nu a fost respectată de către Penitenciarul Oradea prin comisia specializată a propune liberarea condiţionată.

Pentru toate motivele arătate mai sus, procurorul apreciază că propunerea Comisiei de liberări Condiţionate nu este fondată. Arată că este posibil ca aceste dovezi de îndreptare să existe, însă ele nu rezultă din dosarul înaintat instanţei de judecată sau din dosarul de penitenciar.

Instanţa arată că tocmai de aceea a solicitat dosarul de penitenciar al condamnatului pentru a vedea dacă aceste documente există.

 

4.2. Cuvântul avocatului

Avocatul ales al condamnatului, CH, apreciază că cererea este admisibilă. Apreciază că aceea comisie de liberări condiţionate a examinat modul în care s-a comportat condamnatul în penitenciar, constatând că este conştient de care sancţiune, a respectat regulamentul Penitenciarului Oradea şi a dat dovezi temeinice de îndreptare. Arată că îl cunoaşte pe acest om de peste 20 de ani şi este conştient că trăieşte o dramă, s-a chinuit şi a respectat în totalitate modul în care un deţinut trebuie să se comporte, a respectat regulile din penitenciar. Arată că oamenii care erau în preajma condamnatului au fost răi, dar cu toate acestea condamnatul a respectat întocmai regulamentul, la virgulă. Este conştient de sancţiunea pe care o execută şi de consecinţele ei.

Arată că, condamnatul are vocaţie, şi dacă are această vocaţie nu înţelege de ce trebuie făcută discriminare între un criminal şi un om cum este condamnatul. Arată că, într-adevăr, consecinţele sancţiunii aplicate lui sunt majore, dar o altă sancţiune aplicată unui om de valoarea sa nu este echivalentă cu o sancţiune care îi este aplicată unui criminal. Arată că sancţiunea care i-a fost aplicată condamnatului a avut asupra sa un efect dezastruos şi apreciază că prin lăsarea sa în libertate nu se va încălca legea, nu este periclitată siguranţa cetăţenilor. Apreciază că instanţa trebuie să recunoască drepturile condamnatului prevăzute de lege, iar în atare situaţie, de ce condamnatul nu poate benefica în raport de ceilalţi condamnaţi de liberare condiţionată. Este un om pe are societatea îl mai poate reintegra.

4.3. Cuvântul condamnatului

Instanţa acordă cuvântul condamnatului, arătând că Legea nr. 30/1994 pe care condamnatul invocat-o este Legea de ratificare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi solicită condamnatului să confirme aceasta. El răspunde că nu ştie. Instanţa arată că într-adevăr despre această lege e vorba, instanţa aplică CEDO, România este parte la Convenţie şi că în temeiul acesteia condamnatul are dreptul să vorbească şi singur. Condamnatul arată că are dreptul să se „apere” singur conform textului de lege invocat dacă instanţa apreciază că are capacitatea să se apere singur. Instanţa încuviinţează acest lucru, arătând că în urma unui dialog cu condamnatul va dori  să lămurească anumite aspecte din această cauză.

Condamnatul formulează întrebarea dacă sunt respectate prevederile art. 304 alin. 1 C.pr.pen. în această şedinţă. Instanţa solicită condamnatului să spună cu privire la ce să se respecte. Condamnatul răspunde că nu ştie, el doar întreabă şi solicită instanţei să deschidă codul.

Instanţa constată că prevederile invocate se referă la înregistrarea cu mijloace tehnice audio a desfăşurării şedinţei de judecată şi aduce la cunoştinţa condamnatului că sunt respectate prev. art. 304 alin. 1 C.pr.pen.

Condamnatul arată că este adus pentru prima dată în faţa instanţei după înălţătoarea decizie penală nr. 418/R/2010 a Tribunalului şi solicită instanţei să verifice care este numărul acestei decizii, întrucât i s-a comunicat la penitenciar minuta deciziei penale nr. 417 şi a primit motivată decizia nr. 418. Instanţa arată că este vorba de decizia nr. 418. Condamnatul arată că ceea ce se susţine în practicaua deciziei că ar fi susţinut că  ar fi beneficiat doar de o jumătate de oră de plimbare şi 10 minute de vizită este o consemnare greşită şi neadevărată, deoarece a susţinut cu totul altceva. Arată că se poate verifica înregistrarea de la Tribunal dacă s-a făcut şi de aceea şi-a permis să întrebe dacă dezbaterile de azi sunt înregistrate sau nu conform legii.

Instanţa învederează că în această sală de judecată dezbaterile sunt înregistrate, şi dar că sunt şi săli de judecată unde nu se înregistrează dezbaterile şi nu se ridică obiecţiuni, respectiv că discuţiile din prezenta cauză vor fi detaliate în practicaua hotărârii.

 

Instanţa pune mai multe întrebări condamnatului cu privire la cele susţinute în propunerea de liberare condiţionată:

 

a. Instanţa întreabă condamnatul data la care a fost internat în Penitenciarul Oradea.

Condamnatul arată că a fost încarcerat la Penitenciarul Oradea la data de 05.11.2007.

 

b. Instanţa întreabă în ce regim. Condamnatul răspunde: „în regimul Băsescu”.

Instanţa precizează că e vorba de regimul de detenţie. Condamnatul arată că în regim semideschis, iar la data de 15.07.2008 i s-a schimbat regimul de executare a pedepsei în regim deschis, asta există menţionat la dosarul personal, dar înţelege căci ştie cum se studiază dosarele.

Instanţa aduce la cunoştinţa condamnatului că dosarul personal al acestuia de la Penitenciarul Oradea a fost citit şi nu frunzărit de judecător, că a studiat cronologic toate cele 221 pagini ale acestuia, că şi-a făcut şi notiţe din el - că astfel poate spune şi ce avocaţi l-au vizitat, şi cine l-a vizitat de familie, şi ce recompense i s-au dat, şi că a fost la Penitenciarul Satu-Mare, şi că există a fost transferat înapoi la Oradea şi există o adresă către ANP cu privire la returnarea lui la care nu s-a mai răspuns. Arată că sunt însă aspecte cuprinse în procesul verbal, la care s-a referit şi procurorul, care trebuie lămurite cu condamnatul.  Mai solicită condamnatului să aibă în vedere că are în faţă un judecător care a citit dosarul.

 

c. Instanţa întreabă condamnatul dacă a muncit în Penitenciar.

Condamnatul arată că nu a muncit în Penitenciar deoarece este inapt, nu a primit avizul de la medicul penitenciarului deoarece suferă de boli cronice, iar conform art. 31 din Regulamentul de aplicarea a legii pedepselor, dosarul medical este confidenţial, iar ce scrie în dosarul medical nu ştie nici directorul penitenciarului. Arată că dacă DNA – ul doreşte să modifice legea, nu are nimic împotrivă.

Instanţa aduce la cunoştinţa condamnatului că judecătorul are dreptul să consulte acel dosar medical. Condamnatul, arată că nu el face legea, ci doar spune ce scrie în ea şi nu are nimic împotrivă ca instanţa să consulte dosarul său medical dacă legea îi dă dreptul. Conform regulamentelor care se află în penitenciare, dosarele medicale sunt confidenţiale şi nu se duc din cabinetul medical decât atunci când te pune în libertate îţi dă o scrisoare. Instanţa arată că şi la medicul obişnuit de familie sunt aceleaşi reguli cu privire la confidenţialitate. Condamnatul arată că nu ştie acest lucru, ceea ce ştie e doar că a fost declarat inapt şi deşi a dorit să lucreze, medicul din penitenciar nu i-a dat aviz.

 

d. Instanţa arată că din dosarul personal al condamnatului rezultă că ar fi trebuit instituit un regim special de protecţie. Întreabă condamnatul dacă s-a instituit acesta.

Condamnatul arată că judecătorul pune foarte multe întrebări şi întreabă instanţa dacă în celelalte trei propuneri de liberare condiţionată pe care le-a soluţionat azi a procedat la fel şi a solicitat dosarele de penitenciar. Instanţa învederează că a vorbit la fel, cu toţi condamnaţii, că a pus întrebări şi în cazul celorlalte liberări condiţionate a procedat exact la fel, a vorbit cu toţi deţinuţii şi e responsabilitatea instanţei cum soluţionează dosarele.

Condamnatul arată că în conformitate cu regulamentul şi nu conform dorinţei sale, regulament care este aprobat prin HG 1897, anumite categorii de deţinuţi sunt considerate vulnerabile, datorită calităţii întâmplătoare pe care au avut-o în momentul încarcerării; din nefericire pentru toată lumea în această categorie sunt trecuţi şi judecătorii. Aceasta s-au materializat prin mai multe decizii care se găsesc în dosarul său personal. Arată că nu ştie dacă cei din penitenciar le numesc „decizii” sau „procese verbale”, ci el a primit unul de la Satu Mare şi cum s-a gândit că beneficiază de o judecată corectă, are unul chiar asupra sa, din data de 07.09.2009, unde se spune pentru ce este categorisit ca persoană vulnerabilă.

Instanţa arată că sunt şi procesele-verbale de la Oradea, dar că e interesată dacă acel regim a fost efectiv instituit. Condamnatul arată că regimul special a fost efectiv instituit. Arată că o „persoană vulnerabilă în puşcărie” înseamnă izolare completă de restul deţinuţilor. Arată că este un confort psihic deosebit; condamnatul mulţumeşte tuturor că l-au pus în categoria persoanelor vulnerabile, arată că este o plăcere să te simţi vulnerabil în puşcărie: asta înseamnă să stea izolat, să iasă la plimbarea zilnică însoţit de personalul puşcăriei, şi până ce a primit permisiunea de a pleca la bibliotecă a fost singura sa activitate, or activitatea presupune orice contact cu restul deţinuţilor. Arată că regulamentul Penitenciarului Oradea care este separat de cel general, impune şi aceste condiţii. Mai arată că deşi este vulnerabil şi este ţinut în condiţiile de mai sus, trebuie să treacă printre deţinuţi şi datorită faptului că aerul condiţionat nu funcţionează întotdeauna în puşcărie toate uşile sunt deschise, iar din capătul coridorului de unde se află şi până la telefon unde îşi exercită marele drept de a da două telefoane, este felicitat de toţi deţinuţii pe care i-a băgat la puşcărie. Vulnerabilitatea mai presupune că nu ai voie să faci nimic fără să fie cineva lângă tine. Arată că este catalogat la regim deschis şi poate instanţa se va strădui să scrie cum se împacă vulnerabilitatea cu regimul deschis, adică de ce o persoană vulnerabilă, numai pentru că a fost judecător, trebuie să suporte un alt regim decât restul puşcăriaşilor, şi de ce o persoană bolnavă şi vulnerabilă trebuie să stea în puşcărie până la sfârşitul pedepsei.

 

e. Instanţa cere lămuriri cu privire la ieşirile la bibliotecă.

Condamnatul arată că datorită faptului că a fost categorisit datorită banilor şi datorită pilelor şi datorită nu ştie cui... Instanţa îl întrerupe şi îi pune în vedere condamnatului să lase ironiile şi să ia act că tot ce spune se notează. Condamnatul răspunde că de aceea a şi întrebat dacă se înregistrează. Instanţa solicită condamnatului să aibă o atitudine cuviincioasă în faţa instanţei.

Condamnatul arată că datorită faptului că a fost categorisit la regim deschis, după lupte seculare care s-au materializat într-o hotărâre judecătorească a judecătorului delegat, care bineînţeles că nu există la dosarul instanţei; spune că a fost la bibliotecă pe traseul bine stabilit de puşcărie, şi-a luat cărţi şi a citit, lucru care se pare că este o crimă. Instanţa arată că legea spune că trebuie să dea dovezi temeinice de îndreptare şi că prin întrebări încearcă să găsească aceste dovezi dacă ele nu există la dosar.

Întrebat de instanţă ce cărţi a citit, condamnatul întreabă instanţa dacă îi spune ceva numele „Ismail Kadare” sau „Hemingway”. Arată că refuză să poarte acest dialog cu judecătorul.

 

f. Instanţa cere lămuriri în legătură cu ieşirile la meciurile de fotbal şi dacă a respectat traseul indicat.

Condamnatul arată că a avut astfel de ieşiri şi întreabă dacă există vreo dovadă că nu este aşa. Întreabă dacă în afară de susţinerile D.N.A., există vreo dovadă că ceea ce a scris comisia în procesul verbal nu este adevărat? Arată că nu el a făcut propunerea şi că nu înţelege de ce judecătorul îi pune lui întrebări pentru a fi lămurite aspectele scrise de comisie.

Condamnatul se adresează instanţei cu „domnule”. Instanţa atrage atenţia că formula de adresare este „domnule judecător” sau „domnule preşedinte”.

Instanţa solicită grefierului să consemneze că condamnatul refuză să răspundă la întrebarea pusă de judecător cu privire la ieşirile la meciurile de fotbal. D-na MDS, prezentă în sala de judecată, afirmă că „dar a răspuns”.

 

g. Instanţa întreabă cu privire la asistarea psihologică, dacă a solicitat sau i s-a acordat.

Arată că i s-a acordat şi a constat în discuţii cu psihologul.

 

h. Instanţa cere relaţii cu privire la asistenţa socială

Condamnatul a arătat că aceasta a constat în discuţii cu asistentul social despre bucuriile vieţii în puşcărie şi ceea ce îl aşteaptă după ce iese din puşcărie.

 

i. Instanţei întreabă dacă au fost şi alte activităţi care nu sunt menţionate în procesul verbal de la dosar.

Condamnatul afirmă că nu ştie.

 

h. La întrebarea instanţei cu privire la faptul dacă a fost sancţionat la penitenciar, condamnatul arată că „da, de mai multe ori”. La întrebarea instanţei dacă a fost recompensat, condamnatul arată că „niciodată”. La întrebarea instanţei dacă a fost vizitat de familie, condamnatul arată că „niciodată”.

 

i. La întrebarea instanţei cu privire la faza în care se află cauza sa la CEDO, condamnatul refuză să răspundă la această întrebare motivând că nu are legătură cu procesul pe care îl judecă acum instanţa la acest termen. Instanţa arată că poate aceea cauză care se află la CEDO este deja soluţionată şi ar trebui să ţină cont de dispoziţiile ei.

Condamnatul arată că datorită prostiei judecătorilor, a formulat o nouă cerere pentru tratamentul degradant că de 14 zile stă în puşcărie pentru că „nu ştiţi să judecaţi”. Arată că îşi dă seama şi ce soluţie va da judecătorul.

 

5. Alte aspecte

Instanţa întreabă dacă sunt alte cereri sau precizări.

Condamnatul depune la dosar concluzii scrise.

Av. CH arată că în afară de încrederea şi aprecierea sa la adresa instanţei, solicită admiterea propunerii de liberare condiţionată.

 

 

INSTANŢA,

DELIBERÂND:

 

6. Actul de sesizare al prezentei instanţe

Constată că prin Decizia penală nr. 418/R/15 iulie 2010, îndreptată prin încheierea din 19.07.2010, Tribunalul Bihor – Secţia penală a dispus rejudecarea cauzei ce face obiectul dosarului 13745/271/2010 privind pe condamnatul MV. Motivul desfiinţării a fost faptul că soluţionarea cererii la fond s-a făcut cu participarea în complet a unui procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, pe când cauza ar fi trebuit soluţionată prin participarea unui procuror din cadrul DNA, întrucât  această structură a fost competentă a participa atât în faza judecăţii, cât şi în cea a executării hotărârii.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat cu nr. 14403/R/2010. În constituirea completului a intrat un procuror DNA, astfel instanţa de rejudecare supunându-se îndrumării în drept dată de instanţa de recurs.

Rejudecând cauza în totalitate, instanţa constată următoarele:

 

7. Hotărârea de condamnare a lui MV

MV a fost condamnat  prin sentinta penala nr. 60/F/2006 a Curţii de Apel Braşov (f.68-78), casată în parte şi modificată prin decizia penala nr. 5134/2007 a ÎCCJ – Secţia penală (f.39-43), la pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenţie şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b şi c C. penal, iar ca măsură de siguranţă s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 135.000 mărci. S-a reţinut în sarcina inculpatului că în calitate de judecător la Tribunalul Bihor în luna iulie 1998 a pretins suma de 150.000 mărci germane din care  a primit suma de 135.000 mărci de la P.M. prin intermediul lui M. C. în scopul de a pronunţa o hotărâre judecătorească favorabilă lui P.V., într-o cerere de liberare provizorie pe cauţiune, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 C. penal, cu aplic. art. 13 C. penal. Înalta Curte a stabilit că singura modalitate în care să se asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale este pedeapsa cu închisoarea cu executare în regim de detenţie.

 

8. Propunerea de liberare condiţionată

Prin procesul verbal nr. 25/08.07.2010 (f.3-4 D.13745/271/2010) comisia din cadrul penitenciarului Oradea, întrunită pentru a analiza dosarele persoanelor private de libertate care îndeplinesc condiţiile pentru liberarea condiţionată, a considerat în unanimitate că deţinutul MV îndeplineşte condiţiile pentru liberare condiţionată. În concret comisia şi-a motivat propunerea astfel:

- lucrătorul în cadrul biroului de producţie a susţinut că deţinutul nu a desfăşurat activităţi productive, însă nu din motive imputabile, ci datorită situaţiei medicale, fiind declarat inapt de muncă;

- consilierul de probaţiune a susţinut că în timpul executării pedepsei a fost repartizat în regim deschis, a avut multiple recompense, nicio abatere disciplinară;

- directorul adjunct educaţie şi asistenţă psihosocială a susţinut că în domeniul activităţilor educative a participat la ieşirile în comunitate organizate de locul de deţinere şi permanent la Biblioteca Judeţeană, individual, pentru studiu de carte; a solicitat şi primit asistenţă socială.

- medicul a susţinut că deţinutul a avut un comportament corespunzător;

- directorul adjunct pentru siguranţă şi regim penitenciar a susţinut că deţinutul nu a desfăşurat activităţi productive, însă nu din motive imputabile, ci datorită situaţiei medicale, fiind declarat inapt de muncă, că a avut comportament corespunzător, fără sancţiuni, a fost recompensat de 10 ori, inclusiv cu permisiunea de ieşire din penitenciar de 2 ori;

- directorul a susţinut că deţinutul nu a desfăşurat activităţi productive, însă nu din motive imputabile, ci datorită situaţiei medicale, fiind declarat inapt de muncă, că a avut comportament corespunzător, fără sancţiuni, a fost recompensat de 10 ori, pentru participarea la activităţile cu caracter educativ, îndeplinind toate cerinţele art.59 C. penal şi art. 77 alin. 2 din Legea 275/2006;

- judecătorul delegat pentru executarea pedepselor a susţinut că deţinutul nu a desfăşurat activităţi productive, însă nu din motive imputabile, ci datorită situaţiei medicale, fiind declarat inapt de muncă, că pe întreaga perioadă executată a respectat normele de comportament stabilite prin dispoziţiile legale, a fost recompensat de 10 ori pentru participarea la activităţile cu caracter educativ şi îndeplineşte toate cerinţele prev. de art. 59 C. penal şi art. 77 alin. 2 din legea 275/2006.

S-a ataşat procesului verbal nr. 25/2010 şi o caracterizare (f. 5 D.13745/271/2010) întocmită de o parte din membrii comisiei din care rezultă că MV este căsătorit, are un copil major, este în evidenţă cu boli cronice. La profilul psihologic s-a menţionat capacitate de adaptare, stabilitate emoţională, capacitate de concertare şi menţinerea calmului. A avut un comportament corespunzător faţă de personalul penitenciarului, celelalte persoane private de libertate cu care a intrat in contact, a fost vizitat constant de familie. A manifestat o adaptabilitate ridicată la mediul penitenciar. În domeniul educaţional a participat la ieşirile în comunitate (vizitare muzeu, spectator la meciurile de fotbal ale echipei FC Bihor) şi la Biblioteca Judeţeană (studiu individual de carte), respectiv la o sesiune de informare privind transmiterea tuberculozei in penitenciar. În domeniul asistării sociale: a solicitat şi primit asistenţă sub formă de suport moral. În domeniul asistării psihologice: nu a participat la activităţi sau programe de asistenţă psihologică şi nici nu s-a supus unui demers terapeutic. A fost recompensat de 10 ori şi nu a  fost sancţionat disciplinar. Nu a desfăşurat activităţi productive, fiind declarat inapt.

 

 

 

 

9. Textele legale incidente

ART. 59 Cod penal - Liberarea condiţionată

După ce a executat cel puţin doua treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în munca, disciplinat si da dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama si de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

In calculul fracţiunilor de pedeapsa prevăzute în alin. 1 se tine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerata, potrivit legii, ca executata pe baza muncii prestate.

ART. 75 Legea nr. 275/2006 - Condiţiile de acordare a liberării condiţionate

Persoana condamnata care este stăruitoare în munca, disciplinata si da dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama si de antecedentele sale penale, poate fi liberata condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condiţiile Codului penal.

Art. 77 alin. 2 din Legea nr. 275/2006  - Procedura de acordare a liberarii conditionate

O comisie formată din (….) propune liberarea conditionata tinând seama de fractiunea din pedeapsa efectiv executata si de partea din durata pedepsei care este considerata ca executata pe baza muncii prestate, de conduita persoanei condamnate si de eforturile acesteia pentru reintegrarea sociala, în special în cadrul activitatilor educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala, al instruirii scolare si al formarii profesionale, de responsabilitatile încredintate, de recompensele acordate, de sanctiunile disciplinare aplicate si de antecedentele sale penale.

ART. 190 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 aprobat prin HG 1897/2006 - Condiţiile de acordare a liberării condiţionate

(1) Liberarea condiţionata constituie o măsura de încredere fata de persoana privata de libertate condamnata la pedeapsa cu închisoarea sau la detentiune pe viata si se dispune pentru continuarea executării restului de pedeapsa în stare de libertate.

(2) Persoanele private de libertate care au lucrat, au participat la cursuri de alfabetizare ori instruire şcolara - primara, gimnaziala, liceala sau universitara, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1)-(4) din Lege, ori de formare profesionala sau la programe de resocializare, precum si persoanele private de libertate care nu au muncit din motive neimputabile lor, dar au dovedit un progres real în propria conduita si au participat constant la programele de educaţie si intervenţie psihosociala, ţinându-se cont si de antecedentele penale, pot beneficia de liberare condiţionata după executarea fracţiunilor din pedeapsa prevăzute de Codul penal, republicat, cu modificările si completările ulterioare.

5. Natura juridică a liberării condiţionate

Liberarea condiţionată este un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei pentru stimularea condamnatului în timpul executării pedepsei la stăruinţă în muncă, la disciplină şi la grabnica lor îndreptare.

Acordarea liberării condiţionate este atributul exclusiv al instanţei de judecată care verifică îndeplinirea condiţiilor legale pentru aceasta. Chiar şi în ipoteza îndeplinirii acestor condiţii, deţinutul nu are un drept la punerea automată în stare de liberare, ci doar o vocaţie, o posibilitate, fiind lăsată la aprecierea instanţei acordarea liberării condiţionate. Aceasta trebuie să-şi formeze convingerea că reeducarea condamnatului se poate realiza şi fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.

 

6. Analiza condiţiilor legale

Pentru a analiza condiţiile de acordare a liberării condiţionate instanţa a constatat că propunerea comisiei de admitere a liberării condiţionate a fost cuprinsa într-un proces-verbal motivat însoţit de o caracterizare, dar că nu este însoţit şi de alte documente care să atesta menţiunile cuprinse in procesul-verbal, aşa cum impune art.77 alin.3 din Legea 275/2006 şi art. 191 alin. 4 Regulament. Ca urmare. în vederea soluţionării propunerii formulate de comisie, instanţa a solicitat dosarul individual al persoanei condamnate, conform art.77 alin.6 din Legea 275/2006 şi art. 191 alin 7 Regulament.

Instanţa a acordat o atenţie deosebita conţinutului dosarului, reglementat de art 78 din Legea 275/2006 cu privire documentele întocmite in urma examenelor medicale; documentele referitoare la masurile luate de catre administratia penitenciarului cu privire la exercitarea drepturilor persoanei condamnate la pedeapsa privativa de libertate; documentele referitoare la participarea persoanei condamnate la activitatile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala, la instruirea scolara si formarea profesionala a acesteia; documentele referitoare la acordarea recompenselor.

a. Fracţia din pedeapsă executată.

MV a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare (adică 1461 zile). Potrivit art. 59 alin. 1 C. penal şi a interpretării dată prin Decizia  nr.67/2007 a ÎCCJ – Secţii Unite (pronunţată cu privire la cererea de liberarea condiţionată, dar care este aplicată pentru similaritate şi pentru propunerea de liberare condiţionată), la momentul judecării propunerii de liberare condiţionată condamnatul trebuia să aibă executată cel puţin 2/3 din pedeapsă (adică 974 zile). El a fost depus în penitenciar pe 05.11.2007. Până în prezent a executat 992 zile, deci este întrunită această condiţie legală.

 

b. Condamnatul este stăruitor în muncă.

Din procesul verbal al comisiei, caracterizarea condamnatului şi susţinerea personală a acestuia în faţa instanţei, el nu a desfăşurat activităţi lucrative în timpul executării pedepsei, fiind declarat inapt de muncă. Este adevărat că art. 57 alin. 2 din Legea 275/2006  impune existenţa acestei aptitudini şi a acordului condamnatului. Dar  se constată că la dosarul de penitenciar consultat nemijlocit de către instanţă nu se află nici un document cu privire la inaptitudinea condamnatului de a munci.

Regimurile de executare a pedepsei în care a fost încadrat  - cel semideschis (stabilit prin Decizia 799/27.11.2007 a Directorului penitenciarului), apoi cel deschis (stabilit din 27.05.2008) – permiteau deţinutului desfăşurarea muncii în penitenciar sau în afara acestuia. Condamnatul a justificat neparticiparea la asemenea activităţi prin faptul că ar suferi de boli cronice. Nici cu privire la acest aspect nu se află la dosarul de penitenciar vreo dovadă. Mai mult, bolile cronice care pot fi diverse, nu sunt un motiv al inaptitudinii pentru muncă, mai ales că în mediul penitenciar se desfăşoară şi munci uşoare; în mod expres art. 166 din Regulament arată că în penitenciar se poate participa şi la activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului. De asemenea, potrivit art. 57 ult alin din lege este asimilată muncii prestate şi participarea condamnatului la activităţi de instruire şcolară şi formare profesională; tot astfel, conform art 76 alin. 1 lit f din lege condamnatul are un beneficiu în calculul părţii din durata pedepsei care se consideră executată şi ca urmare a  elaborarii de lucrari stiintifice publicate sau inventii si inovatii brevetate. Or, condamnatul în cauză nu a participat la nicio astfel de activitate deşi se impunea cu atât mai mult cu cât se pune problema mijloacelor prin care el îşi va asigura cele necesare traiului ulterior punerii în libertate, din cauza situaţiei profesionale şi familiale.

 

c. Condamnatul este disciplinat.

Condiţia cu privire la disciplină este îndeplinită. Astfel, condamnatul nu a fost sancţionat disciplinar niciodată pe parcursul executării pedepsei, astfel că este întrunită prevederea din art. 55 din Legea 275/2006, cu privire la respectarea obligaţiilor prescrise de lege, de regulamentul de aplicare a legii 275/2006 şi de regulamentul de ordine interioară a Penitenciarului Oradea.

 

d. Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare

Întrucât legislaţia nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare şi în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanţa de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiţii prin raportare la natura infracţiunii pentru care deţinutul a fost condamnat şi la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conştiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul faţă de administraţia locului de deţinere şi atenţia faţă de ceilalţi condamnaţi; această condiţie vizează alte împrejurări decât cele legate de desfăşurarea muncii şi se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.

 

d.1. Cu privire la infracţiunea comisă şi urmările acesteia, se constată că MV a fost condamnat pentru o infracţiune de corupţie. A comis luarea de mită în exercitarea funcţiei de judecător. În acest fel a abuzat în modul cel mai grav de înalta  funcţie pe care o exercita. Totodată, a adus un mare prejudiciu de imagine sistemului de justiţie, accentuând starea de neîncredere a populaţiei - însăşi Înalta Curte în decizia de condamnare a lui a stabilit că fapta comisă de inculpat are un grad de pericol social ridicat, constând în afectarea credibilităţii în actul de justiţie şi ştirbirea prestigiului acesteia. Mai mult, fapta sa este cu atât mai gravă cu cât în momentul săvârşirii infracţiunii îndeplinea şi o funcţie de conducere administrativă a instanţei – preşedintele secţiei penale a Tribunalului Bihor.

Prin urmare din comportamentul în timpul executării pedepsei ar trebui să rezulte o atitudine  de acceptare a ilegalităţii faptei comise, de căinţă şi regret faţă de aceasta, dar şi de respect faţă de autorităţile judiciare şi nobila misiune pe care judecătorii o îndeplinesc.

 

Pentru a-şi forma opinia cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale de liberare condiţionată, instanţa a luat în considerare atât cele reieşite din înscrisurile de la dosarul de penitenciar al condamnatului, cât şi aprecierea pe care şi-a format-o în urma constatărilor personale ale judecătorului rezultate din dialogul cu deţinutul în timpul soluţionării propunerii de liberare.

 

d. 2. Astfel, din înscrisurile de la dosar nu rezultă nici un fel de dovezi aşa cum impune legea, cu atât mai puţin temeinice, cu privire la îndreptare. Singurele aspecte pozitive sunt:

- deţinutul a fost recompensat cu suplimentarea dreptului la vizită şi la pachet (în data de 17.03.2008, 21.04.2008, 28.05.2008 şi 19.06.2008) pentru interes la programul individual de consiliere psihologică. Or, instanţa constată că potrivit art. 118 din Regulament, activitatile de educatie si interventie psihosociala specifice regimului semideschis se desfasoara în grupuri (…) pe baza unor programe care urmaresc dezvoltarea acelor aptitudini si deprinderi care sa permita persoanelor private de libertate reintegrarea în viata sociala; potrivit art. 125 Persoanele aflate în regimul deschis pot desfasura activitatile educative si de interventie psihosociala în interiorul sau în afara locului de detinere, fara supraveghere, pe baza unor programe care urmaresc dezvoltarea acelor aptitudini si deprinderi care sa permita persoanelor private de libertate reintegrarea în viata sociala; iar potrivit art. 175 alin 4 Planul se adapteaza la regimul de executare a pedepselor, acordându-se o atentie speciala categoriilor vulnerabile. În cauza de faţă condamnatul nu a fost supus unui astfel de program, nici măcar special. Astfel, din caracterizarea întocmită de comisie rezultă că nu a participat la programe de asistenţă socială ci doar a primit suport moral, ceea ce instanţa consideră că este insuficient întrucât un astfel de suport moral se acordă tuturor deţinuţilor. Mai mult, în mod expres se notează în caracterizare că „deţinutul nu a participat la activitate sau programe de asistenţă psihologică”.

- deţinutul a fost recompensat de asemenea cu suplimentarea dreptului la vizită şi pachet (în datele de 07.12.2009, 08.01.2010, 17.02.2010 şi 17.03.2010) pentru interesul arătat prin citire de carte la bibliotecă. Instanţa nu vede cum frecventarea unei biblioteci, fie şi în afara penitenciarului (deşi însuşi penitenciarul are o astfel de bibliotecă – art. 184 Regulament, iar cărţi îi puteau trimite condamnatului şi cei apropiaţi) poate să genereze recompensarea unui deţinut. Însuşi faptul că persoanei private de libertate i se permit ieşiri individuale şi regulate în afara penitenciarului, şi neînsoţită, pare a fi un beneficiu acordat a deţinutului - cu toate acestea, astfel de ieşiri intră în conţinutul regimului semideschis şi deschis de executare a pedepsei. Ca urmare, instanţa a încercat să afle de la însuşi condamnatul ce fel de cărţi a citit acesta pentru a vedea dacă ar putea însemna asta un comportament deosebit ce impunea recompensarea sa, ori ar putea însemna chiar îndreptarea condamnatului. La această întrebare condamnatul a răspuns că a citit din operele lui Ismail Kadare şi Ernest Hemingway. Or, acestea sunt opere de beletristică ce pot cel mult îmbunătăţi cunoştinţele generale ale cititorului, nicidecum determina o corectare a unui comportament infracţional. Mai mult, se constată că deţinutul avea încă din 14.11.2008 acordul judecătorului delegat pentru deplasarea la Biblioteca Judeţeană o dată la 2 săptămâni timp de 2 ore, dar de abia în în primele luni din 2010 apare recompensat pentru interesul său faţă de studiul de carte, ceea ce a creat instanţei certitudinea că s-a urmărit evidenţierea comportamentului condamnatului întrucât se apropia perioada discutării în comisie a liberării sale;

- deţinutul a fost recompensat cu 3 zile de ieşire din penitenciar (la data de 30.03.2010) „pentru întreţinerea relaţiilor de familie”. Instanţei nu îi este clar dacă ieşirea din penitenciar a fost o răsplată pentru vizitele regulate pe care condamnatul le-a avut în penitenciar din partea „soţiei” şi fiicei sale (căci atunci nu s-ar justifica o astfel de recompensare), sau dacă a avut ca obiect  menţinerea relaţiilor de familie (căci atunci nu s-ar fi impus pentru că deţinutul avea astfel de relaţii). Mai mult, se constată că prin s.c. nr. 121/2008 a Judecătoriei Oradea (f.44-45), rămasă definitivă prin neapelare, condamnatul a divorţat prin acord, aspect care nu a fost cunoscut de către administraţia penitenciarului ce a notat în dosarul condamnatului aceste vizite ca fiind ale „familiei”;

- deţinutul a mai fost recompensat cu ieşirea din penitenciar (la data de 25.05.2010) pentru participarea la înhumarea tatălui său. Instanţa constată că aceasta nu este o recompensă, ci o învoire pentru astfel de evenimente nefericite;

- deţinutul a participat la ieşiri la muzeu şi la meciuri de fotbal: cu privire la ieşirea la muzeu nu există vreo dovadă la dosar, iar cu privire la ieşirile ca spectator - suporter constată că i s-a permis acest lucru pentru fiecare zi de sâmbătă. Nici această facilitate acordată deţinutului în cadrul executării în regim deschis al pedepsei nu poate fi considerată o determinând o îndreptare a a acestuia în raport cu grava infracţiune săvârşită, asistenţa la meciurile de fotbal ale unei echipe cu care condamnatul pentru corupţie judiciară nu are nici un fel de legătură neputând face dovada vreunei îndreptări a conduitei acestuia;

- deţinutul a avut un comportament corespunzător în relaţiile cu ceilalţi deţinuţi. Din faptul că încă din 21.11.2007 a fost clasificat drept persoană vulnerabilă ca urmare a fostei funcţii deţinute (conform art. 80 din Regulamentul) rezultă că MV a fost izolat de restul deţinuţilor, cum a afirmat şi el în faţa instanţei, astfel că nu se justifică o asemenea menţiune în caracterizarea întocmită de comisia deliberări.

 

d. 3. Comportamentul condamnatului în faţa instanţei a dovedit  şi mai clar că deţinutul nu s-a îndreptat în perioada detenţiei. Astfel, condamnatul a atenţionat instanţa cu privire la modul în care soluţionează propunerile de liberare condiţionată ale altor deţinuţi, deşi  acesta nu a avut la dispoziţie hotărâri în acest sens şi nici nu a asistat la procese cu acest obiect. Deţinutul a făcut insinuări la adresa instanţei cu privire la necitirea dosarului prezentei cauze. De asemenea, a făcut acuzaţii cu privire la profesionalismul tuturor judecătorilor care au soluţionat prezenta cauză sau cu privire la motivul de motivarea a soluţiilor de către judecători – pentru el hotărârile judecătoreşti sunt „înălţătoare”, judecătorii „nu ştiu să soluţioneze cauzele” şi sunt caracterizaţi de „prostie”. La întrebările instanţei cu privire la sancţionarea sa, recompensarea lui sau vizitarea de către familie, a răspuns exact invers decât cum rezultă din dosarul său de penitenciar. În fine, a răspuns într-un mod neadecvat la toate chestiunile legate de relaţia cu ceilalţi deţinuţi sau cu ieşirile sale din penitenciar, dar a declarat că e o „adevărată plăcere” să stea în penitenciar izolat de ceilalţi deţinuţi.

Tot în legătură aspectul îndreptării sale, se constată că nici până în prezent condamnatul nu s-a supus executării în privinţa măsurii confiscării celor 135.000 mărci germane ce au constituit obiectul material al infracţiunii de mită, respectiv plăţii cheltuielilor judiciare din recurs la care a fost obligat (proces-verbal încheiat în urma relaţiilor telefonice – f. 67). Mai mult, în ianuarie 2008, imediat după condamnarea sa, el a divorţat de soţie şi a încheiat o tranzacţie prin care toate bunurile au rămas în proprietatea soţiei, aceasta deşi a activat în justiţie două decenii. Cu toate acestea, la dosarul de penitenciar se află menţiuni cu privire la vizitarea lui de către „soţie” şi chiar cereri din partea acesteia în calitate de „soţie” către conducerea ANP prin care s-a arătat revoltată de faptul că s-a dispus transferarea „soţului” său la Penitenciarul Jilava. Tot astfel, chiar în caracterizarea care însoţeşte procesul verbal al comisiei s-a reţinut că el este „căsătorit” şi a fost vizitat de familie. În aceste condiţii există o aparenţă rezonabilă că acest divorţ cu partaj a fost o modalitate de sustragere de la măsura confiscării. De altfel, Administraţia Finanţelor Oradea l-a declarat insolvabil pe debitor, iar executarea silită a fost întreruptă în baza art. 44 alin 3 rap la art 131 alin. 2 din OUG 61/2002.

Aceste aspecte de comportament sunt neaşteptate de la o persoană cu pregătirea profesională a deţinutului şi faţă de caracterizarea favorabilă făcută de către comisie. Ele evidenţiază că deţinutul nu s-a îndreptat, manifestă o reacţie de adversitate faţă de justiţie şi nu acceptă nici până în prezent condamnarea sa.

 

Prin neacceptarea autorităţii pe care o reprezintă justiţia chiar de către o persoană care a servit mulţi ani acest sistem, instanţa şi-a format convingerea că se impune menţinerea lui MV încă o perioadă în privare de libertate, apreciind că repunerea în discuţie a situaţiei acestuai poate avea loc cel mai devreme peste 6 luni.

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE  LEGII

HOTĂRĂŞTE

 

 

În baza art. 450 alin. 2 C.p.p. şi art. 59 alin.1  C. penal respinge propunerea de liberare condiţionată formulată de Penitenciarul Oradea cu privire la condamnatul MV de sub efectul pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin SP nr. 60/F/2006 a Curţii de Apel Braşov, modificată şi definitivă prin DP nr. 5134/31.10.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Secţia penală.

În baza art.450 alin. 2 C.p.p. fixează un termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită.

În baza art.192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 23 iulie 2010.

 

 

Preşedinte,                                                                          Grefier,

Cristi Danileţ                                                                 Bere Ana Otilia

(aflată în concediu legal,

semnează pentru,

grefier şef secţie penală Ştef Mariana)

 

 

 

 

 

 

Tehn./dact. C.D.

3 ex./ 04.08.2010