CEDO: Lasați judecătorii să vorbească!

28.02.2009

Intr-un articol pe care l-am scris in 2004, Justitia vs (?!) Presa, articol pe care l-am trimis la acea  vreme CSM-ului solicitand conturarea unei strategii pentru relatia justitie-presa (CSM l-a trimis la randul sau l-a trimis catre instante, fiind un subiect neabordat pana atunci, insa in multe s-a refuzat distribuirea lui catre judecatori) citam din spusele unui judecator australian:  `Judecatorii au libertatea si chiar obligatia de a vorbi in public despre probleme care afecteaza puterea judecatoreasca vazuta ca institutie, despre munca judiciara si despre probleme de interes public care au legatura cu puterea judecatoreasca sau cu activitatea instantelor` (The Hon John Doyle, Chief Justice of South Australia, “Should Judges Speak Out?“, lucrarile Conferintei Magistraturii din Austrasia, Uluru, aprilie 2001).

 

Iar ieri, prin amabilitatea colegului meu, judecator Ionut Militaru, am aflat ca o asemenea atitudine militanta a unui judecator nu poate fi nicidecum sanctionata, chiar daca este uneori exagerata: printr-o hotarare din aceasta saptamana a CEDO, in cauza Koudechkina c. Rusia statul rus este sanctionat pentru ca CSM-ul sau exclusese din magistratura o judecatoare ce a criticat public modul de functionare a sistemului judiciar.  Curtea a notat ca sanctiunea in cauza, respectiv excluderea din magistratura a d-nei Koudechkina, este de natura a avea un “efect inhibitor” asupra judecatorilor ce doresc sa participe la dezbaterea publica privind eficacitatea organelor judiciare.

 

Multa vreme s-a incercat si in Romania ca judecatorii sa fie exclusi din viata civica spunandu-se ca treaba lor e doar sa judece. Si multi care au avut curaj sa vorbeasca au platit scump. Daca nu erau insa cativa promotori care au mers mai departe, intalnindu-se pe ascuns cu reprezentanti europeni, citind in internet-cafe-uri ce se intampla in statele democratice, mergand la parlamentari sa ii convinga ca trebuie modificate legile si asigurata o independenta a justitiei, lucrand noptile la proiecte de lege, facand aliante cu organizatii neguvernamentale, constituindu-se ei insisi in asociatii care au fost luate apoi la puricat de autoritati, expunandu-se public la atacurile presei, punandu-si in joc reputatia, muncind cu profesionalism in curti pentru a fi inatacabili, deci daca nu erau acestia si altii ca ei, ar mai fi trecut multi ani pana sa vorbim liber de justitie. Asadar, CEDO o spune acum clar: LASATI JUDECATORII SA VORBEASCA!

 

Ei nu trebuie sanctionati, ci apreciati ca au curaj sa dezvaluie public presiunile, abuzurile si incorectitudinile de orice forma din justitie! Si, in virtutea functiei lor care reclama verticalitate neconditionata si, mai ales, pentru ca sunt protejati constitutional prin independenta si inamovibilitate, ei trebuie incurajati sa denunte orice nereguli de organizare care afecteaza functionarea corecta a sistemului si, prin aceasta, actul de justitie impartial. Sper ca cei care vor mai incerca in vreun fel sa reprime libertatea de exprimare sau de asociere a judecatorilor sa realizeze ca acestea insele sunt garantii esentiale ale independentei justitiei (art 8 si 9 din Principiile de baza ale ONU privind Independenta Justitiei, art 4 al Recomandarii (94) 12 privind indepedenta, eficienta si rolul judecatorilor, art 12 din Statutul Universal al Judecatorilor) – valoare care trebuie aparata in egala masura de cei din afara sistemului, cat si de cei din interiorul sau.

 

Si pentru inca un exemplu, daca mai trebuia, din SUA: judecatori federali care critica politizarea procesului de confirmare a acestor judecatori – seful judecatorilor din Tribunalul Columbia critica Senatul.

Antecedente: pentru o decizie CEDO in legatura cu aceasta, a se vedea Albayrak Aktaş c. Turciei