Guvernul împiedică executarea hotărârilor

02.09.2008

Magistratii, personalul auxiliar din instante si parchete, angajatii MJ si CSM, au purtat procese cu angajatorii lor pe chestiuni salariale. Hotararile judecatoresti, parte din ele, au fost executate. O mare parte insa au ramas neexecutate, datorita dificultatilor financiare de a plati toate sumele de bani la toti debitorii.

Pentru a incerca reglarea acestor probleme, art III din OUG 75/2008 a prevazut necesitatea semnarii unui ordin comun al ministrului justitiei, ministrului economiei si finantelor, presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie si al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Acest ordin tocmai a aparut.

 

Acum, eu ca si creditor al unor sume de bani pe care trebuie sa le incasez de la debitor, mai citesc si Codul Muncii, unde vad ca la art. 277 se spune `Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către partea interesată constituie infracţiune`. E adevarat insa ca OUG 75/2008, data de Guvern, organism care nu a fost parte in aceste litigii, prevede o esalonare.

 

Stiti ce e dragut in toata treba asta (era sa spun `afacere` – dar de ce nu?!)? Independenta justitiei presupune ca un corolar acceptarea autoritatii organelor judiciare (adica respectul fata de lucratorii din justitie) si a hotararilor judecatoresti (adica executarea a ceea ce constituie `produsul final` al intregului mecanism numit `justitie`). Principiul disponibilitatii aplicabil in procesul civil priveste si faza de executare silita, creditorul avand dreptul sa decida daca si cand sa inceapa executarea, ce bunuri ale debitorului sa fie urmarite, sau partile pot tranzactiona.

 

Or, in situatia de fata, magistratii asista neputinciosi si chiar banuitor de tacuti la un act incheiat nu intre cei care au fost in litigiu, ci intre autoritati ale statului care sunt debitoare la randul lor: MJ pentru judecatori si personalul auxiliar din instante si din interiorul MJ, CSM pentru propriul sau personal, PICCJ pentru procurori si personalul auxiliar din parchete, iar MEF ca si chemat in garantie in toate procesele.

Asa ca intreb si eu ca nevrednicul magistrat care are curajul sa vorbeasca cand gandeste si sa nu fie dependent tot timpul de deciziile mai-marilor justitiei: `Eu, ala de am o hotarare in favoare si ma numesc creditor, eu ce fac`?! Si imi raspund tot eu: `Nimic. Caci se gandesc ei, debitorii, la toate!`.

 

Si nu e vorba de dificultatea de a plati acesti bani, toti intelegem asta: nimeni nu pretinde ca acele sume de bani sa fie platite toate odata. E vorba de o chestiune de doua chestiuni de principiu:

1. poate Guvernul sa prevada alta date de executare a unor hotarari definitive decat spune legea? Asadar, poate puterea executiva sa incalce imperativul dat de puterea legislativa si de cea judecatoreasca

2. pot fi reprezentanti creditorii la o tranzactie privind executarea civila de catre autoritati profesionale care nu sunt sindicate si care prin lege nu sunt imputernicite sa reprezinte acei creditori in chestiuni personale?