Imixtiunea legalizată a politicului în justiţie

10.03.2010

In aceste zile DNA a solicitat Parlamentului sa incuviinteze arestarea preventica a unui senator. Evident, la TV se dezbate oportunitatea luarii acestei masuri. Si mai evident, politicienii au solicitat dosarul DNA sa se pronunte ei daca sunt probe care sa ateste vinovatia senatorului.

 

Pentru noi, e deja un deja-vu! Constitutia (art.72 alin. 2) mentioneaza de incuviintarea arestarii, nu de verificarea dosarului si gasirea vinovatiei etc. Suntem intr-o procedura speciala in care se `pipaie` fondul, adica se verifica de catre parlamentari existenta unor indicii suficient de rezonabile ca s-a comis o ilegalitate de catre un parlamentar si ca nu avem de a face cu o fapta fictiva si un eventual abuz al procurorilor. Nimic nu imputerniceste Parlamentul sa statueze daca e cazul sa inceapa urmarirea penala, sa fie arestata persoana etc.

 

Din pacate, acuzatiilor de `dosar politic` nu le raspunde nimeni, creandu-se opiniei publice impresia unor razbunari politice prin intermediul justitiei. Mecanismul de demarare a unei proceduri judiciare, de desfasurare a unei anchete si, in cazul nostru, de solicitare a incuviintarii unor acte procesuale nu le explica nimeni. Apoi ne miram ca increderea in justitie este scazuta.

 

Ma gandesc ce palpitant este sa fii procuror de caz intr-o astfel de situatie: te uiti seara la TV si vezi ce e in dosarul tau, ce vei face, pana si ce ai gandit ca vei face. Urmeaza audierea martorilor si aratarea inscrisurilor. Asta da…transparenta.

Reamintesc ceea ce am mai sustinut candva: Interventia unui alt organism decat cel judiciar in a aproba sau nu actele procurorului reprezinta o imixtiune a politicului in activitatea procesuala, motiv pentru care nu mai putem vorbi de independenta procurorului. Practic, in Romania e legiferata imixiunea politicului in justitie. De aceea, am sa amintesc standardele internationale cu privire la imunitatea parlamentarilor si influentarea de catre aceasta a justitei:

 

Existenta unui filtru pentru urmarirea demnitarilor incalca Recomandarea nr 19 din 2000 a Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei, care arata ce principii trebuie avute in vedere cand se alcatuiesc politicile publice de catre autoritati:  Astfel, pct 16 din aceasta reglementare spune: `Procurorul trebuie, în orice situatie, sã fie în mãsurã sã desfãsoare, fãrã niciun impediment, urmarirea penala a functionarilor guvernamentali pentru infractiunile comise de cãtre acestia, în special faptele de coruptie, de abuz de putere, incalcari grave ale drepturilor omului si alte infractiuni recunoscute de dreptul international`. Iar in expunerea de motive, Comitetul Ministrilor dezvolta: `Desi aplicabila in general, prezenta recomandare vizeaza in mod special acele sisteme in care procurorul este subordonat executivului, situatie care nu trebuie sa-l impiedice a urmari functionari publici – si, prin extindere, reprezentantii alesi sau politicienii – care comit infractiuni, in special fapte de coruptie. `Impediment` reprezinta nu doar un obstructionare a urmaririi, dar ea mai inseamna si orice represalii al caror obiect l-ar putea face procurorii.`

 

In Rezoluţia 1214 (2000) privind Rolul parlamentelor în lupta contra corupţiei adoptata de Adunarea Parlamentara a CoE:parlamentarii trebuie să fie un exemplu de incoruptibilitate, (…) să protejeze independenţa justiţie (…). De altfel, în acest sens, parlamentarii au şi constituit GOPAC – Organizaţia Mondială a Parlamentarilor Împotriva Corupţiei.

 

Cele 20 de Principii Directoare pentru Lupta împotriva Corupţiei adoptate prin Rezoluţia (97) 24 invită statele membre să includă în legislaţia naţională şi practica lor aceste principii. La pct.6 este prevazuta ca necesitate: limitarea imunităţilor faţă de anchete, urmărire penală şi sancţiuni legate de infracţiunile de corupţie la gradul necesar într-o societate democratică.

 

Concluziile celei de-a cincea Conferinţe Europene a serviciilor specializate în combaterea corupţiei desfăşurată în 15 – 17 nov. 2000 la Istanbul, Turcia, cu tema „Anchetarea, urmărirea şi sancţionarea în cazurile de corupţie” cuprinde si: imunitatea politicienilor trebuie să fie doar pentru actele legate de exercitarea funcţiilor lor; obligaţia procurorilor de a informa autorităţile administrative înainte de a cerceta sau urmări un oficial public este un obstacol la funcţionarea adecvată a sistemului judiciar.

 

In fine, mentionez direct si concluziile facute de GRECOÎn evaluarea sa din România, echipa de experţi GRECO a remarcat faptul că prevederile Constituţiei României garantează deputaţilor şi senatorilor imunitate de urmărire penală nu numai pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului lor, ci şi imunitate de la arestarea, reţinerea, căutarea şi urmărirea penală pentru orice infracţiune sau încălcare de lege. O astfel de imunitate există până când ministrul justiţiei depune o cerere pentru eliminarea imunităţii, şi Parlamentul autorizează urmărirea penală cu o majoritate de două treimi în Camera Deputaţilor şi cu o majoritate simplă în Senat. Cazul este apoi judecat de către Curtea Supremă de Justiţie. Imunitatea este automat restaurată în cazul în care parlamentarul este reales. Această situaţie reprezintă fără îndoială un potential pentru obstrucţionarea permanentă a sistemului judiciar (pt detalii, a se vedea Raportul Greco din 2002 si Manualul OSCE de bune practici in combatare coruptiei din 2004).