În ultimele săptămâni am constituit subiectul unor articole pe un site, două ziare şi două posturi de televiziune referitoare modul meu de comportament în anumite ipostaze fără legătură cu profesia. Am sperat că aceste discuţii se vor stinge, dar constat că aceleaşi publicaţii reiau în mod repetat acelaşi tip de informaţii. Ca urmare, am decis să iau poziţie publică făcând un APEL LA JURNALISM CARE SĂ RESPECTE VIAŢA PRIVATĂ.
Informaţiile cu privire la mine faţă de care înţeleg să iau poziţie se referă strict la viaţa mea privată, adică la acel domeniu în care nu e permisă nicio ingerinţă, fiindcă ţine de persoana, familia sau intimitatea mea.
Jurnaliştii au folosit fotografii vechi, din anii 2008-2009, care mă surprind în timpul unor evenimente plăcute, alături de colegi de breaslă. Acele fotografii au fot făcute de unul dintre participanţii la acele evenimente şi nu au fost destinate publicului. Ipostazele în care suntem surprinşi sunt dintre cele mai normale în astfel de circumstanţe: oamenii, fie ei şi judecători, cântă, dansează, servesc alimente şi băuturi. Nu suntem în localuri rău famate şi nu suntem însoţiţi de interlopi. Suntem de regulă doar noi şi într-un cerc restrâns. Ne-am plătit cheltuielile şi nu am făcut în nici un fel uz de calitatea profesională. Nu am făcut nimic de natură să antreneze vreo reacţie negativă a angajaţilor sau a eventualilor altor oaspeţi ai respectivelor localuri. Nu am comis nicio ilegalitate în timpul evenimentului sau ulterior părăsirii localului.
Este incorect să fie utilizate acele fotografii sau alte asemenea fără acceptul nostru, mai ales că în unele apar membri ai familiilor noastre sau prieteni apropiaţi care nu ocupă vreo funcţie publică. Este anormal să fie prezentate acele evenimente ca şi cum ar fi ceva inacceptabil, ca şi cum judecătorii nu ar avea voie să iasă din casă şi să se comporte întocmai ca orice cetăţean. Ani de zile ni s-a reproşat că suntem închişi într-un „turn de fildeş” şi suntem surzi la evenimentele sociale. Acum, când magistraţii sunt surprinşi în ipostaze absolut normale, li se reproşează că nu stau retraşi. Mă gândesc, în acest context, ce subiect de presă ar fi dacă un magistrat este fotografiat la malul mării în costum de baie sau înotând într-o piscină ori, cine ştie, făcând o baie de nămol ori o şedinţă de bronzat la solar, ori ducând gunoiul îmbrăcat fiind în trening, ori fiind îmbrăcat în bermude sau purtând o fustă scurtă, ori cinstind cu ocazia participării la o nuntă al unui cunoscut. Desigur, o fotografie făcută pe ascuns într-o toaletă publică ar fi prezentat drept ceva devastator...
Văd că se încearcă a se pune în discuţie încălcarea de către mine, de către noi, a deontologiei profesionale. Eu cred că singurul aspect deontologic care se poate pune în această situaţie este doar referitor la colegul care a înţeles să distribuie acele poze la presă. Evident că ştim cine e (de fapt cine sunt, căci e vorba de doi colegi). E trist pentru noi că avem astfel de colegi. De altfel, ne-am obişnuit în cursul anilor ca oameni fără verticalitate din interiorul sistemului să încerce a-şi manifesta invidia sau a se răzbuna folosind şi servind ca „sursă” pentru media. Au început prin scurgerea de informaţii profesionale referitoare la discuţiile din deliberări ori distribuirea de probe din dosare, şi au ajuns acum la dezvăluirea unor aspecte de viaţă personală.
Nu sunt obligat şi nu vreau să justific nimic din viaţa mea privată. Spun doar atât: nu regret nimic, nu îmi e ruşine de nimic din trecutul meu şi doresc ca acest domeniu al vieţii mele să fie respectat. Trăim într-o ţară în care drepturile omului sunt consacrate prin legislaţie, iar dreptul la viaţă privată este recunoscut inclusiv celor care ocupă funcţii publice.
Sunt perfect de acord cu responsabilitatea mea, inclusiv prin analize în media, atunci când se pune în discuţie funcţia pe care o exercit. Accept necesitatea analizării, inclusiv critice, a faptelor şi actelor comise în timpul sau în legătură cu funcţia mea publică. De altfel, foarte multe aspecte profesionale apar redate pe about, analize ale legilor sau reformelor, taxa-pe-poluare-necomunitara, activitate-membru-csmal activităţilor desfăşurate la locul de muncă, in-dialog-cu-voila întrebările cetăţenilor, rubrică de informare a doritorilor să intre în magistratură, articole de specialitate scrise de mine de-a lungul anilor, cărţi scrise şi puse la dispoziţie lucrari-on-line, prezentări ţinute la mai multe conferinţe naţionale şi internaţionale, fotografiioficiale.
Dar nu sunt de acord să se sape în trecutul meu personal cu scopul de a mă discredita în prezent, să se pună în discuţie modul în care arăt sau mă îmbrac, să fie luată în derâdere familia mea, prietenii sau hobby-urile mele. Atât timp cât acestea nu au legătură cu modul în care îmi îndeplinesc funcţia, ele rămân în afara posibilităţii analizării lor şi a expunerii mediatice fără încuviinţarea mea. Sunt sigur că niciunul dintre aspectele vieţii mele private nu mi-a influenţat negativ exercitarea cu onestitate şi profesionalism a funcţiei – nici pe aceea de judecător de scaun, nici pe aceea de membru CSM. Şi acest lucru nu se va întâmpla nici ca urmare a presiunilor sau intimidările care se încearcă, poate, prin astfel de articole de presă.
Fac, deci, cu bună-credinţă, acest APEL LA UN JURNALISM CARE SĂ RESPECTE VIAŢA PRIVATĂ, în ideea respectării de către presă, a cărei libertate de exprimare o consider fundamentală pentru democraţie, a drepturilor menţionate şi a acceptării unui autentic rol de formator de opinie. Opinie care transmisă cetăţeanului trebuie să fie în ideea consolidării democraţiei, ocrotirii drepturilor, respectării libertăţilor, informării corecte.
Mulţumesc, Jud. Cristi Danileţ
Membru CSM