]În ultimele zile o dezbatere mai aprinsă din CSM legată de alegerea conducerii din acest an a generat diverse scenarii. Că în CSM sunt tabere politice, că sunt influenţe politice. Nu e adevărat. În CSM sunt doar neînţelegeri pe un aspect punctual dar important. Nu putem da vina pe politic când noi nu reuşim să rezolvăm o situaţie. Constat că există interes pentru politic faţă de ce se întâmplă în CSM, dar sigur CSM nu este o instituţie politizată; există interes al politicului pentru mersul justiţiei, dar noi trebuie să ştim, în primul rând prin CSM, să contracarăm influenţele nepotrivite. În CSM nu desfăşurăm activităţi politice – în sensul că nu susţinem oameni politici, instituţii politice, platforme politice şi nu luăm decizii politice – dar suntem obligaţi ca organism colectiv să garantăm independenţa justiţiei faţă de politic, şi ca magistraţi individual suntem datori să susţinem statul de drept. CSM e deasupra intereselor personale sau partizane. Este şi trebuie să rămână o instituţie puternică.
Aceeaşi dezbatere a generat comentarii legate de corectitudinea şi integritatea profesională a magistraţilor din CSM, respectiv a judecătorilor şi procurorilor in instanţe şi parchete. Nu e corect ca în temeiul libertăţii de exprimare să se genereze susţinere pentru unii magistraţi şi antipatie faţă de alţi magistraţi, aceştia să fie împărţiţi în tabere şi în partide, să fie ironizaţi sau insultaţi judecătorii şi procurorii care la un moment dat au păreri diferite. Nu. Magistraţii sunt demnitari din cadrul sistemului de justiţie. Iar justiţia nu e confiscată nici de interese obscure, nici nu intră în curente politice. Justiţia a fost supusă unor reforme lungi, obositoare, care au generat satisfacţii, dar şi nemulţumiri. Acum trecem printr-o altă etapă grea, când intră în vigoare noi coduri, când încă nu avem oameni suficienţi în instanţe şi când nu avem fonduri în plus pentru sistem, la care se adaugă iniţiative de modificare a statutului nostru sau a structurii judiciare. Nu e firesc să criticăm acest sistem când nu este cazul. Societatea trebuie să sprijine justiţia şi magistraţii, şi să accepte autoguvernarea justiţiei: justiţia, prin lege, este pentru societate, iar societatea, prin civism, este datoare să fie pentru justiţie. O justiţie independentă, corectă, profesionistă.
În fine, aceeaşi dezbatere a generat aprecieri negative asupra asociaţiilor profesionale ale magistraţilor. Eu am făcut parte şi din AMR în perioada 2003-2006, şi din UNJR în 2008-2011. Au fost singurele mijloace de manifestare a libertăţii în cadrul justiţiei, adevărate cadre de desfăşurare a iniţiativelor reformiste. Aşa am cunoscut judecători din alte judeţe, cu aceleaşi probleme şi împreună am contribuit împreună la reformarea sistemului. Existenţa asociaţiilor e o condiţie a independenţei justiţiei. Putem să nu fim de acord cu anumite acţiuni, cu anumiţi oameni la un moment dat. Dar nu putem cădea în derizoriu sau acuza de parti-pris-uri asociaţiile doar în virtutea unor speculaţii.
Eu cred în puterea membrilor CSM de a găsi o cale autentică de comunicare. Mai cred în CSM care reprezintă interesele magistraţilor şi a societăţii pentru o justiţie eficientă. Şi cred în magistratul român – judecător şi procuror – care garantează drepturile şi libertăţile cetăţenilor dacă funcţionează într-un sistem INDEPENDENT de orice factor de presiune.
Justiţia există dincolo de oamenii care o înfăptuiesc. Cu toţii trebuie să ne dorim justiţie.
Noi, cei din sistemul de justiţie, respectăm cetăţeanul. Şi suntem îndreptăţiţi la respect din partea cetăţeanului.