]Cristi Danileţ, judecător, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a acordat un interviu în exclusivitate pentru Ediţie Specială, în care a vorbit despre independenţa justiţiei în România.
Rep: De ce ar fi nevoie de un stat de drept puternic în România?
Cristi Danileţ: Este singura construcţie socială prin care drepturile oamenilor pot fi apărate. Regula unui stat de drept este că oricine trebuie să respecte legea şi că nimeni nu este deasupra ei. Şi vorbesc aici, atât de cei care sunt primii destinatari ai legii, adică cetăţenii de rând, cât şi autorităţile care dictează legea. Într-un stat de drept nimeni nu poate abuza de lege.
Rep: Poate România să aibă aşa ceva?
Cristi Danileţ: România a trecut prin perioade grele. Una a fost o perioadă comunistă până în 1990, când nici nu vorbeam de stat de drept, drepturile omului, apoi perioada post-comunistă de tranziţie, apoi o actulă perioadă de pseudo-democraţie şi tindem către o democraţie. Personal cred că doar tindem spre statul de drept pentru că de-abia acum discutăm cu adevărat despre egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi mai ales despre responsabilitatea autorităţilor publice pentru instaurarea şi consolidarea statului de drept.
Rep: Declaraţiile politice pe marginea dosarelor aduse in atenţia publică afectează bunul mers al justiţiei? Şi dacă da, în ce mod şi ce ar trebui făcut?
Cristi Danileţ: Uneori da, pentru că ies informaţii care nu sunt destinate întotdeauna publicităţii şi prin care se atinge cumva principiul prezumţiei de nevinovăţie şi în al doilea rând pentru că uneori anchetele sunt în curs de desfăşurare şi prin evaluarea unei informaţii publice se poate deturna mersul normal al anchetei, deci, ar trebui o reţinere mai mare în comunicarea de informaţii publice din timpul anchetelor în desfăşurare.
Rep: Ce ne puteţi spune despre următorul raport MCV?
Cristi Danileţ: Anual, Comisia Europeană monitorizează evoluţia reformelor din justiţiei şi anticorupţie, în cadrul acestui mecanism de cooperare şi verificare. El a fost instaurat iniţial pentru o perioadă de trei ani post aderare, dar această durată s-a prelungit pe o durată nedeterminată, până când România nu îndeplineşte patru condiţionalităţi impuse de Comisia Europeană. În fiecare an, fie în luna lui decembrie, fie, cel mult, până în luna lui februarie anul următor, apare un astfel de raport. Cu siguranţă sunt puncte negative. Imunitatea parlamentarilor sau a miniştrilor, care prin acest gen de apărare de către colegii lor, practic se sustrag de la răspunderea în faţa legii. Eu cred că într-un stat de drept, tocmai, primii care trebuie să îşi asume răspunderea pentru faptele lor şi să arate că respectă independenţa justiţiei, sunt cei care conduc statul.
Rep: Deci acest raport are totuşi semnale privind vulnerabilitatea României?
Cristi Danielţ: Da. Anual MCV-ul ne-a arătat anumite puncte slabe. Fie o prea lentă reformă a justiţiei, fie influenţarea justiţiei, în special de către politicieni, prin mass-media, care este deja cooptată politic, fie sunt decizii inconsistente. De exemplu, prea uşor sancţionată corupţia de către judecători sau procese prea lente. Anual am primit critici. Dacă am reuşit să rezolvăm o parte din aceste critici prin consolidarea independenţei justiţiei, printr-un CSM mai activ în spaţiul public şi prin hotărâri descurajante în domeniul faptului de corupţiei, avem o mare problemă la implementarea dispoziţiilor din noile coduri, la procese care încă sunt lente în România, precum şi la interferenţele în justiţie din partea politicienilor.
Rep: O ultimă întrebare. După 16 noiembrie, există riscul ca bunul mers al justiţiei să fie afectat de schimbarea clasei politice?
Cristi Danileţ: Riscuri există de la zi la zi. Referindu-ne acum la viitorul preşedinte al ţării, indiferent de orientarea sa politică, de stânga sau de dreapta, la fel, parlamentarii, indiferent că vor fi la un următor parlament aleşi majoritari, cei de stânga sau cei de dreapta sau cei de centru,ei trebuie să înţeleagă un lucru. Legea nu este făcută să îi apere pe ei, deci ei nu sunt sustraşi de la respectarea legii, ci legea e făcută pentru cetăţeni, să-i apere în special de abuzurile împotriva lor din partea statului. Ori, eu cred că trăim într-o Românie în care acest lucru încă nu este suficient înţeles, şi anume că legea trebuie respectată de către toţi cetăţenii. Dacă justiţiabilul trebuie să fie apărat, în primul rând justiţiarul trebuie să fie apărat de abuzuri ale statului, adică ale angajaţilor statului şi acest lucru se face numai beneficiind de respectarea legii. Şi aici vin la concluzia finală, pentru apărarea legii nici măcar nu trebuie să se lupte judecătorii, trebuie să se lupte societatea civilă, trebuie să se lupte cetăţeanul obişnuit, pentru că legea îl protejează pe el. La fel, independenţa justiţiei, de fapt nici nu este un privilegiu al judecătorului, independenţa justiţiei este un drept al cetăţeanului. Atât timp cât cetăţeanul are încredere în instituţiile statului, cetăţeanul este cel care este ocrotit.
Interviu publicat de Ediție specială