Circula zilele trecute o ştire cu diminuarea de către o instanţă italiană cu 30% a despăgubirilor cerute la un caz de accident de circulaţie pentru faptul că cel ucis era român şi la noi costul de trai ar fi mai scăzut.
Mi-am amintit cu această ocazie de un interviu-despre-accidente-circulatie-si-despagubiri al meu de acum doi ani în care arătam că nici judecătorii din România nu au nişte standarde fixe cu privire la despăgubirile pe care trebuie să le acorde în caz de deces a unei persoane, nici măcar ca urmare a unui accident de circulaţie. Menţionam atunci că Fondul de protecţie a victimelor străzii a alcătuit în anul 2012 un studiu potrivit căruia în practica din Romania anilor 2008-2010, sumele de bani în caz de deces acordate părinţilor celui decedat reprezentau echivalentul a 53 salarii medii pe economie, apoi în ordine soţilor supravietuitori 37 salarii, copiilor minori 36 salarii, celor majori 26 salarii şi fraţilor/surorilor 21 salarii.
Nu ştiu care este practica actuală a instanţelor. Dar cred că e bine să se ştie că avem standarde pentru animale. Astfel, potrivit anexelor 1 şi 2 ale [Legii nr. 407/2006 a vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic](http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/77053) omorârea unui urs te costă 40.000 euro (adică 100 salarii medii pe economie), a unui elan 20.000 euro (50 salarii medii), a unei capre negre 16.000 euro (40 salarii medii), a unui cerb 12.000 euro (30 salarii medii).
Nu ne rămâne decât să comparăm nivelul despăgubirii acordate în caz de provocare a decesuluui unui om (şi încă din culpă, nu mai socot ce ar înseamna să fie omor cu intenţie) şi a celei acordate în caz de omorâre a unui animal…