Acum câteva săptămâni am poate-parlamentul-sa-audieze-un-magistrat de ce nu poate fi audiat un procuror de către Parlament cu privire la mersul unei anchete. Între timp a fost emis și un comunicat de presă al CSM cu privire la acest aspect. Pentru că în spațiul public au fost din nou făcute solicitări în acest sens, revin și eu subliniind următoarele:
(UPDATE: La ora 17.40 pe 8 sept 2012, domnul Eugen Nicolaescu de la PNL a făcut precizarea la RTV că nu s-a discutat în cadrul USL decât de înfiinţarea unei comisii de anchetă cu privire la plângerile oamenilor împotriva procurorilor, şi nu o comisie cu privire la procurori, care va întocmi un raport citit in faţa Senatului şi care va fi trimis apoi CSM)
Reglementările interne (art.71 din Regulamentul Camerei Deputaţilor) și cele internaționale ( pct.42 din Raport al Comisiei de la Venetia privind standardele europene al organelor de urmarire penala, 2010) interzic Parlamentului să ceară magistraților sau șefilor acestora explicații pentru măsurile adoptate sau soluțiile pronunțate.
Așa cum CSM nu poate cerceta și sancționa politicieni, ci doar magistrați, tot astfel comisiile parlamentare nu pot cerceta magistrați, ci doar politicieni. E drept că există situații când magistrații sunt invitați la ministere sau Parlament, dar întotdeauna ca experți în drept pentru redactarea și dezbaterea unor proiecte de acte normative, niciodată pentru comentarea unor dosare sau hotărâri ale parchetelor/instanțelor. Acestea din urmă se pot face numai în cadrul procedurilor judiciare, și nu parlamentare.
În momentul de față sunt mai multe dosare penale în lucru la parchete, așa cum arată PICCJ în cele 11 comunicate de presă din ultima lună. Procedurile sunt în derulare și legea interzice comentarea lor de orice procuror sau judecător (art. 10 alin.1 din Legea 303/2004). Ele privesc inclusiv lideri politici locali sau naționali și orice discurs sau acțiune cu privire la anchetarea de către organisme politice a magistraților e privită de aceștia ca o acțiune de intimidare a lor menită să influențeze derularea cercetărilor penale.
Să nu uităm că cei cercetați se bucură de prezumția de nevinovăție: ei au dreptul să își facă apărările, iar procurorii au obligația să îi cerceteze legal. Dacă învinuiții sunt găsiți vinovați în faza de urmărire penală, procurorii îi vor trimite în judecată pentru ca un judecător să statueze acest lucru; dacă sunt găsiți nevinovați, procurorii sunt obligați să înceteze procedurile împotriva lor. Dar aceasta se poate stabili în mod legal numai dacă procurorii sunt lăsați să își desfășoare activitățile fără amenințări, hărțuiri, intimidări, imixtiuni (pct 4 din Linii directoare ale ONU privind rolul procurorilor, 1990).
Cu toții ne dorim un corp de magistrați responsabili. Dacă aceștia comit abateri disciplinare sau infracțiuni, există un magistratii-care-incalca-legea-risca-inchisoarea-sisau-eliberarea-din-functie foarte sever de sancționare a lor, care exclude însă implicarea legislativului și executivului. Ei au doar posibilitatea de a sesiza Inspecția Judiciară - și, de altfel, există formulate asemenea sesizări în privința unor posibile abateri comise de procurori în dosarul „referendumului” care în prezent sunt verificate de către Inspecția Judiciară.