In data de 20.11, Mediafax-ul vine cu o stire tare: o noua exceptie de neconstitutionalitate a fost admisa, in privinta dreptului avocatului invinuitului/inculpatului de a asista la toate actele de urmarire penala. Daca se limita numai la a informa publicul si celelalte trusturi de presa asupra evenimentului produs, era OK. Dar stirea are si o shoparla: *toate actele procedurale efectuate în dosare în baza Legii 356/2006 sunt lovite de nulitate, pentru nerespectarea dreptului la apărare. Concret, aceste dosare aflate în faza de judecată vor fi restituite*. Nu imi pot inchipui insa daca parerea asta a-juridica apartine jurnalistului care, deh, nu se semneaza, sau o fi fost sfatul vreunui jurist venit de la IAS/CAP.
Dupa doua zile, Gardianul isi da seama de manipulare si spune exact contrariul celor afirmate de Mediafax: nici un dosar nu va fi restituit pana la publicarea deciziei CC, care oricum produce efecte numai pentru viitor.
Acum, hai sa gandim putin logic: daca s-ar restitui TOATE dosarele trimise de parchet la instanta si aflate acum pe rol, indiferent de calea de atac, ar insemna sa fiu in situatia de a obliga avocatii inculpatilor sa asiste la acte de urmarire penala la care ei nici nu au formulat solicitare. Cu alte cuvinte, o fi lovite de nulitate actele de urmarire penala, dar nulitatea asta e si ea de doua feluri: absoluta- cand greseala nu mai poate fi remediata, si relativa-cand se poate acoperi vatamarea produsa. Or, daca avocatul a acceptat desfasurarea urmaririi exact dupa tactica procurorului, evident ca nu am nici o vatamare, si logic ca nu poate opera restituirea.
Daca insa avocatul ceruse procurorului sa asiste la actele de urmarire penala si acesta a refuzat invocand legea nr. 356 din 2006, atunci se pune problema restituirii dosarului pentru refacere. Dar asta numai daca ajungem la concluzia ca decizia CC ar privi actele de urmarire penala trecute. Asa ca, deocamdata asteptam aparitia motivarii deciziei CC sa vedem exact in ce sens textul art 172 alin. 1 din C.pr.pen e neconstitutional.
Pana atunci e de reflectat pana unde merg drepturile apararii in timpul anchetei: va putea sa ceara aparatorul inculpatului asistarea la orice act de urmarire penala, de ex. inclusiv la interceptarea convorbirilor telefonice ale partilor din dosarul clientului sau? Si mai e de reflectat daca nu cumva prin egalizarea balantei intre aparare si acuzare in faza de urmarire penala, contradictorialitatea aceasta nu naste cumva un nou proces penal, similar cu cel care se va desfasura in fata judecatorului. Chiar asa, de ce in Romania ar trebui sa avem doua procese?