Hotărârea CEDO în cazul Danileț c. România, din 15 dec. 2025: https://hudoc.echr.coe.int/rum?i=001-247839. Audierea a avut loc pe 18 dec. 2024 și poate fi vizualizată aici https://vodmanager.coe.int/cedh/webcast/cedh/2024-12-18-1/fr.
1. Miza hotărârii: delimitarea clară între exprimare legitimă și abatere disciplinară
Atunci când un judecător este sancționat disciplinar pentru postările sale pe Facebook, avem de a face cu o situație de ingerință în libertatea de exprimare, care trebuie puternic justificată. Un discurs critic al unui judecător nu înseamnă în mod automat că afectează imaginea justiției.
2. Comportamente ale judecătorilor care NU pot fi sancționate
2.1. Exprimarea pe teme de interes public major
Curtea afirmă explicit că judecătorii au dreptul – și uneori chiar vocația democratică – de a participa la dezbateri privind chestiuni de interes public, inclusiv:
- funcționarea statului de drept;
- separația puterilor;
- independența justiției;
- riscuri sistemice pentru ordinea constituțională.
atât timp cât discursul:
- nu privește cauze concrete pendinte,
- nu anticipează soluții judiciare,
- nu vizează persoane determinate în legătură cu activitatea jurisdicțională
Ca urmare, judecătorul nu poate fi sancționat doar pentru că este critic sau incomod.
👉 Faptul că trebuie să fie neutru în exercitarea funcției nu înseamnă că un judecător trebuie să tacă în calitate de cetățean.
2.2. Exprimarea unor opinii personale, chiar dure sau provocatoare
CEDO reține că stilul discursului (inclusiv utilizarea unei exprimări metaforice, colocviale sau retorice) nu este, prin el însuși, un criteriu suficient pentru sancționare.
În cauză, Curtea a considerat că:
- folosirea unei expresii plastice („sânge în instalație”),
- formularea unor întrebări retorice,
- adoptarea unui ton alert sau militant,
nu au depășit limitele admisibile ale libertății de exprimare, în absența unor atacuri personale, injurii sau incitări la violență.
2.3. Exprimarea în afara exercitării funcției judiciare
Curtea acordă o importanță deosebită capacității în care judecătorul se exprimă:
- postările au fost realizate în afara atribuțiilor judiciare;
- nu au fost prezentate ca poziții oficiale;
- nu s-a invocat autoritatea instanței sau a unei funcții jurisdicționale concrete.
În aceste condiții, simplul fapt că autorul este judecător nu justifică automat o restrângere severă a libertății sale de exprimare.
2.4. Solidaritatea profesională și sprijinul pentru alți magistrați
Curtea reține că exprimarea sprijinului față de alți judecători sau procurori, inclusiv aprobarea publică a opiniilor acestora privind disfuncționalități sistemice, intră în sfera dezbaterii legitime.
Această formă de exprimare:
- nu echivalează cu atacarea justiției;
- nu subminează imparțialitatea;
- nu poate fi confundată cu activism politic, atâta timp cât nu presupune afiliere sau acțiune partizană.
3. Ce NU este permis:
Deși hotărârea este protectivă, Curtea menține anumite limite ferme:
- comentarii asupra unor cauze concrete;
- atacuri personale directe;
- limbaj injurios sau disprețuitor față de justițiabili;
- îndemnuri explicite la nerespectarea legii;
- asumarea unui rol politic instituțional.
Important: aceste limite nu au fost depășite în speța de față.
4. Concluzie:
Judecătorul nu este doar un agent al ordinii juridice, ci și un actor al spațiului civic democratic, iar libertatea sa de exprimare nu poate fi golită de conținut sub pretextul protejării „imaginii justiției”.
Orice sancțiune disciplinară aplicată pentru exprimare publică trebuie:
- să răspundă unei nevoi sociale imperioase;
- să fie strict proporțională;
- să evite efectul de descurajare (chilling effect) asupra întregului corp profesional.
În consecință, comportamentul judecătorului rămâne protejat de art. 10 CEDO – el are libertatea de exprimare, ca orice cetățean.