Tot mai mult se vorbeste printre magistrati despre necesitatea unui ghid de stabilirea pedepselor. Argumentele contra ar fi ca un astfel de ghid ar incalca independenta judecatorului, ca judecatorul ar avea o putere de apreciere necenzurabila cu exceptia legii, ca fixarea pedepsei nu se poate face in abstracto ci numai raportat la un anumit caz si la o anumita persoana, ca judecatorul s-ar transforma intr-un robot de aplicat pedepse.
Eu sunt pentru un astfel de ghid pentru urmatoarele argumente:
1. Au existat vremuri (Evul Mediu) cand judecatorul avea posibilitatea de a fixa orice pedeapsa pentru infractiunea savarsita de cel adus in fata sa. Urmarindu-se limitarea abuzurilor, legiuitorul a fixat limitele de pedeapsa speciale, stabilind in abstract gradul de pericol social al unei infractiuni (de ex, omorul sanctionat cu 10-20 ani inchisoare este mai grav decat furtul sanctionat cu 1-12 ani inchisoare). Mai tarziu, la noi, a stabilit criteriile legale de fixare de judecator a pedepsei concrete, in art 72 C.pen. *La stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala*.
Or, aceasta limitare a puterii de apreciere a judecatorului nu poate fi vazuta nicidecum ca o atingere adusa independentei acestuia. Reamintesc ca independenta judecatorului este pana la lege, caruia el trebuie sa i se supuna. Iar legea este rezultatul activitatii legislative a Parlamentului, care la randul sau este exponentul poporului, aspect ce nu poate fi cenzurat de puterea judiciara.
2. Puterea de apreciere a judecatorului in lipsa unor elemente legale ar da nastere la nedreptati sau chiar abuz. Stim foarte bine ca in zone geografice diferite (sau chiar in aceeasi instanta la judecatori distincti) pentru infractiuni similare se stabilesc sanctiuni diferite. Explicatii sunt destule. Dar nimeni nu ar putea da o explicatie rezonabila si acceptabila cu privire la stabilirea unei pedepse de 10 ani inchisoare aplicata unui student de 23 ani, emerit, infractor primar, acuzat de traficarea a 2 g droguri (a inmanat un pachetel cu drog, lasat de un amic, unei alte persoane) in comparatie cu pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicata membrului unui clan, acuzat pe langa trafic de cateva zeci de kg de droguri gasite in portbagajul masinii sala si de trafic de persoane. Astfel de situatii sunt inacceptabile. Pe langa faptul ca justitia este neprevizibila dpdv al sanctiunii concrete aplicabile, ea apare si ca inechitabila, ceea ce contrazice insasi ideea de dreptate care trebuie sa fie scopul justitei. Tocmai pentru a legea este unica, si modul sau de aplicare trebuie sa fie unic, ca urmare justitiabilul trebuie sa gaseasca acelasi tratament juridic referitor la cauza sa indiferent de judecatorul desemnat cu judecarea acesteia.
Puterea de asa numita apreciere a judecatorului nu trebuie sa fie o modalitate de ascundere a discretionarismului si a lipsei motivarii. Iar unde e monopol, putere discretionara si lipsa de transparenta, Klitgaard (in celebra lucrare [Orase corupte](http://books.google.co.uk/books?id=Bju8SS6mMjgC&dq=klitgaard+corrupt+cities&printsec=frontcover&source=bl&ots=G5G0j4B5Xf&sig=7SEOWgL4FsvHprOqSrKQ-GoOCJs&hl=en&ei=ifUOSuPcA8SP_QaP-4G1BA&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1)) ne invata ca acolo sunt izvoarele coruptiei (inteleasa in sens sociologic, adica cam tot ce ar fi abuz).
De aceea, criteriile dupa care se fixeaza in concret o sanctiune de catre judecator trebuie sa fie cat mai in amanunt reglementate, iar motivarea fiecaruia dintre aceste criterii sa se faca cat mai fidel.
3. Ceea ce se vrea cu acest documente de fixare a pedepselor este a se da publicitatii in mod oficial a unui manual sau ghid. Acest instrument nu ar avea putere de lege. Ar fi o modalitate de orientare, facultativa pentru judecator. El ar trebui sa contina cele mai frecvente infractiuni sau cele cu impactul social cel mai acut (primul ghid va fi cel cu pedepsele pentru coruptie), aratandu-se pe scurt starea de fapt si elementele retinute de diverse instanta atunci cand au stabilit pedepse.
Asadar, prin insasi neobligativitatea lui, acest ghid nu poate aduce atingere independentei decizionale a judecatorului.
- In fapt, exista deja astfel de
ghiduri. Ar fi un neadevar sa spunem ca, azi, judecatorii stabilesc pedepsele strict in functie de cele 5 criterii legale din art 72 C.pen. Astfel, in cazul unui inculpat gasit vinovat de furtul noaptea (pedeapsa legala 3-15 ani inchisoare) a 10 gaini, luate de la o victima a carei singura avere erau aceste pasari, inculpat care este infractor primar, a recunoscut fapta si a acoperit prejudiciul, legea nu imi spune daca ma orientez catre minim sau catre maxim, daca sunt obligat sa ii retin circumstante atenunate sau sa tin seama de imprejurarile agravante etc. Si, daca stabilesc o pedeapsa de 1 an inchisoare cu suspendare conditionata, ma intreb, firesc, ce sanctiune as aplica unui inculpat care fura 12 gaini in conditii similare? Dar daca fura un caine? Sau o bicicleta? Sigur, in alte state aceste fapte ar fi considerate marunte si urmarirea penala nici nu ar mai fi declansata (principiul oportunitatii urmaririi), intrandu-se in procedurile de neurmarire care presupun insa impacarea partilor, repararea prejudiciului, munca in folosul victimei etc.
Revin la idee: azi, judecatorii se orienteaza dupa practica instantei proprii si a instantelor de control. Cand sunt la inceputul carierei, judecatorii intreaba colegii cu experienta cam ce sanctiuni se aplica pentru anumite infractiuni. Dupa ce avansaeaza in cariera, isi formeaza ei singuri o practica pe care o folosesc ca reper atunci cand solutioneaza cauze. Daca instantele de control judiciar reduc sau maresc pedepsele in anumite cazuri, in cazuri similare viitoare judecatorii isi vor reorienta opiniile.
5. Argumente de drept comparat: In UK s-a nascut principiile independentei judecatorului si rule of law, iar in SUA li i s-au dat toate conotatiile posibile. Si totusi, aceste doua tari au ghiduri de fixat pedepse! - a se vedea pentru Anglia şi Ţara Galilor site-ul www.sentencing-guidelines.gov.uk şi pentru Statele Unite ale Americii site-ul www.ussc.gov/guidelin.htm.
Nici aici aceste instrumente nu sunt obligatorii, ci sunt ghiduri. Asa cum ONU are Ghid privind statutul procurorului, sau Principii de baza privind independenta justitiei etc. Acestea sunt instrumente orientative pentru statele membre, dar care contin adevarate axiome despre cum trebuie sa fie conturat statutul acestor profesii ca sa se poata vorbi de o justitie independenta. La fel si in cazul pedepselor: se aleg cele mai relevante solutii de condamnare, se scot in evidenta criteriile care au determinat judecatorii sa stabileasca pedepsele si se ajunge astfel la a depista elemente comune, care se repeta deci si care acestea - nu solutiile, nu sanctiunile propriu-zise! – sunt luate in considerare atunci cand se judeca cazuri similare sau asemanatorii
6. Judecatorul nu va fi un robot. Ceea ce se obtine in final prin consultarea ghidului de pedepse si insusirea anumitor elemente este indepartarea subiectivitatii judecatorului si obiectivizarea actului de justitie. Ceea ce nu inseamna, nici pe departe, transformarea judecatorului intr-un robot: el pastreaza suveranitatea acceptarii sau nu al unor probe, capacitatea de a trage in mod logic concluziile ce se impun din argumentele aduse, stabilirea vinovatiei si a incadrarii juridice, acceptarea sau neacceptarea (dar motivat) a elementelor obiective propuse in lege si in ghid.
In aceasta discutie in niciun caz nu isi are loc aducerea ca argument a faptului ca judecatorii sunt oameni diferiti, cu experienta de viata, cu vechime profesionala, cu pasiuni, cu personalitate sau cultura diferite. In centrul sistemului juridic nu este judecatorul, ci justitiabilul, iar el trebuie sa primeasca un serviciu de un inalt profesionist de la orice judecator i-ar solutiona cauza la un moment dat, indifent de identitatea acestuia (acesta este si motivul pentru cae, formal, hotararea se pronunta de Tribunalul X si nu de judecatorul Y de la Tribunalul X). Iar, in practica, aceasta se obtine prin cerinta de impartialitate a judecatorului care se obtine prin independenta de el insusi (acest din urma subiect este mult prea captivant pentru a-l putea epuiza aici, asa ca doar il enunt acum).
Cred insa ca atunci cand vom invata sa ne acceptam limitele (a se citi subiectivitatea), vom fi facut primul pas spre autenticitate (eu si o colega bihoreana spuneam, nu tare de mult, smerenie). Noi nu suntem judecatori sa ne dam cu parerea in hotararile judecatoresti, caci nu scriem articole sa se vanda vreo revista de drept sau sa ne umplem CV-urile. Ci suntem judecatori si trebuie sa avem criterii legale si egale de impartit dreptatea. Altfel, partea se va ruga la toti sfintii sa nu ii nimereasca dosarul la un anumit judecator, despre care stie ca e prea asupru, ci la altul care ar fi mai indulgent. Ca doar si unul si altul apreciaza (oare unde sunt termenii certi si obiectivi gen retine, constata, decide, stabileste ?! tot mai des auzim si citim prin hotarari cum instanta apreciaza - si aceasta se refera si la starea de fapt, si la starea de drept, si la comportamentul inculpatului, si la dozarea pedepsei...).
In concluzie, sunt pentru existenta unor astfel de ghiduri de dozare a pedepselor. Ele ar ajuta la implementarea legii. Chiar daca nu se vor edita astfel de ghiduri pentru toate infractiunile, avocatii vor fi primii interesati sa cunoasca si chiar sa depuna la dosar practica judiciara a aceluias judecator, a colegilor sai de instanta sau chiar de la alta instanta, ceea ce in curand va fi posibil cu ajutorul JURINDEX.
Sustin ca intre faptul ca eu sunt cel care judec un dosar sau, din contra, un coleg de-al meu este desemnat sa judece acel dosar nu trebuie sa existe nicio diferenta: nici sub aspectul procedurii aplicate, nici al managementului de dosar, nici al solutiei date. Din aceasta idee s-a nascut si imperativul unificarii practicii judiciare (intre instante diferite) si al disciplinei jurisprudentiale (intre completele aceleiasi instante), ceea ce duc la aparitia a ceea ce inseamna jurisprudenta. Iar aceasta sta la baza implementarii lui rule of law. Iar daca solutia e unica in aceeasi cauza si in toate cauzele similare, atunci inseamna ca justitia e obiectiva si egala pentru toti.