I. La pct. 11 din ordinea de zi solutionata din data de 29 mai 2008 se afla o propunerea a CSM de modificare a Legii nr 303/2004 pentru a se prevedea obligativitatea aprobarii CSM pentru punerea in miscare a actiunii penale (inculparea, acuzarea) contra judecatorilor si procurorilor pentru orice tip de infractiune.
II. Care e ratiunea pentru care CSM vrea sa fie introdus un astfel de filtru? In absenta unei motivari a propunerii CSM, iata presupunerile sunt patru:
a) cetatenii formuleaza prea des plangeri contra magistratilor: aceasta este o falsa problema, caci de la sesizarea organului judiciar si pana la inculpare se fac o serie de verificari, iar in dreptul nostru nu se cunoaste institutia acuzatorului privat decat in mod exceptional, astfel ca cetateanului nu trebuie sa i se impute faptul ca formuleaza plangere/denunt (despre problema bunei-credinte a cetateanului, vezi mai jos);
b) se comit abuzuri, adica ar fi magistrati care instrumenteaza dosare abuziv contra altor magistrati. Aceasta afirmatie este foarte grava, si daca CSM recunoaste acest lucru trebuie gasite rapid metode de responsabilizate a sistemului, fata de orice posibil justitiabil.
c) CSM vrea sa controleze anchetele penale. Lipsind obligatia de instiintarea a CSM cand se demareaza investigatii contra unui magistrat si existand posibilitatea ca insisi magistratii din CSM sa fie cercetati, CSM vrea sa aiba un control al acestor investigatii;
d) asemanarea cu celelalte puteri: parlamentarii, guvernantii si presedintele tarii nu pot fi cercetati penal decat in urma unor aprobari politice, prin urmare, pentru egalitatea puterilor se impune o aprobare si pentru magistrati. Se uita insa ca aprobarea politica se da pentru inceperea urmaririi penale, pe cand aprobarea pentru cercetarea magistratilor se da pentru punerea in miscare a actiunii penale.
III. Iata care sunt argumentele impotriva introducerii unei asemena aprobari, din partea CSM, pentru acuzarea magistratilor de comiterea oricarei infractiuni:
1. din punct de vedere al cetateanului care denunta o fapta penala a unui magistrat:
- daca este vorba de o infractiune de drept comun comisa de magistrat (ex. furt) nu exista niciun argument al necesitatii aprobarii CSM, organism care are ca atributie constitutionala doar gestionarea carierei profesionale a magistratului. Potrivit art. 124 alin 2 din Constitutie Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti, astfel ca daca un magistrat a comis o infractiune, el trebuie sa raspunda ca orice cetatean;
- daca este vorba de o infractiune in legatura cu atributiile de magistrat (ex. fals, coruptie) atunci existenta unui filtru consfinteste un privilegiu, incalcandu-se art 16 alin 1 Cetatenii sunt egali în fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari: un organism tot al magistratilor, CSM, va decide daca incuviinteaza acuzarea unui magistrat infractor, iar decizia va fi discriminatorie si fara posibilitatea de a fi contestata pe motive de oportunitate. Astfel ca, CSM risca sa para chiar o cooperativa de spalat magistrati (denumire atribuita de presa);
- si inca ceva: daca se simte nevoia protejarii magistratului impotriva unor abuzuri comise de anchetatori contra sa, pe cetateanul simplu cine il apara de abuzurile acestora?! Oare nu cumva se incurajeaza crearea unor filtre la nivelul diverselor profesiuni: pentru identitate de ratiune, vor putea sa ceara crearea unor astfel de filtre pentru a fi invuviintata inculparea si Clubul Roman de Presa pentru jurnalisti, si Agentia Nationala a Functionarilor Publici pentru functionari, si Asociatia Municipiilor din Romania pentru primari si sindicatul muncitorilor pentru cei din fabrica etc.
2. din punct de vedere al celui care instrumenteaza cauza, acest filtru reprezinta:
- o imixtiune in justitie: CSM este un organ administrativ, in ale carei atributii nu intra infaptuirea justitiei; daca vrea, CSM da aprobarea pentru ca eu sa imi indeplinesc atributiile de procuror/judecator, iar daca nu vrea, eu nu pot face nimic desi am motive sa cred ca cel pe care il cercetez este un infractor;
- o ignorare a pregatirii mele: daca mie, magistrat, mi se impune sa cer aprobare de la un organ administrativ care pretinde ca poate lua decizii judiciare mai bine decat mine, cel care instrumentez dosarul, inseamna ca CSM nu are incredere in pregatirea si in buna-mea credinta. Aceasta inseamna ca insusi CSM este vinovat, el fiind responsabil alaturi de INM de recrutarea, pregatirea si sanctionarea disciplinara a magistratilor, si astfel incearca sa ascunda incompetentii din sistem;
- acest filtru nu va afecta doar procurorii care instrumenteaza cauze cu magistrati.
Pentru ca din 2003 se poate ataca o solutie de netrimitere in judecata data de un procuror neabuziv, direct la judecator (iar solutiile de NUP sau SUP contra magistratilor sunt f.multe). Care judecator poate avea o parere contrara procurorului, sa considere ca la dosar sunt probe suficiente contra magistratului cercetat si astfel sa trimita dosarul inchis de procuror cu IUP sau SUP la instanta pentru a face judecata (art. 278 ind 1 lit. c C.proc. pen). Vrea sa imi spuna cineva, ca eu, judecator va trebui sa cer aprobarea CSM ca sa judec un dosar??? Ce incalcare mai mare a independentei se poate produce?
3. din punct de vedere al CSM, acest filtru este:
- o modalitate de prevenire a abuzurilor: dar nu exista nici un fel de statistica si nici un fel de declaratie publica in legatura cu abuzurile judiciare. Chipurile, CSM vrea sa stopeze aceste abuzuri, preluand el atributele acuzarii. Dar cine garanteaza ca la randul sau CSM nu va abuza, favorizand sau nenorocind magistrati fata de care membrii CSM au anumite interese, mai ales ca un exista nici un mecanism care sa previna conflictele de interese la nivelul CSM? De ce sa am incredere in ancheta paralela efectuata de CSM? Mai mult, ce indrituieste CSM sa aprecieze probele administrate de un procuror, putand da o alta turnura anchetei sale? Oricum insa, CSM e cel care aproba suspendarea magistratilor ca urmare a inculparii, si cred ca nu ar trebui sa dea efect suspendarii daca incuparea ar fi abuziva;
- o modalitate de control al anchetelor judiciare: daca cristidanilet.wordpress.com lui Chiuariu era menita sa ingreuneze demararea cercetarilor unor politicieni, daca fara-aviz-pentru-urmarirea-guvernantilor Presedintelui sau al Parlamentului au rolul de a incuviinta inceperea urmaririi unor politicieni, aprobarea data de CSM pentru punerea in miscare a actiunii penale impotriva unor magistrati are un efect mai periculos: lipsa aprobarii duce la incetarea urmaririi unor magistrati, deci echivaleaza cu un ordin de incetare a oricaror proceduri, ceea ce este inadmisibil – asta nici macar un organ superior procurorului nu o poate face si, iata, o face un organ din afara sistemului judiciar inceteaza o urmarire legal demarata.
- o prevenire a anchetarii propriilor oameni: in conditiile in care in presa se vehiculeaza din ce in ce mai multe informatii despre implicare unor membri CSM in desfasurarea unor concursuri sau solutionarea de dosare, aceasta propunere a CSM in aceste zile transmite publicului mesajul ca CSM-istii se simt vulnerabili.
- o conditie impusa de documente internationale. Am incercat sa gasesc standarde internationale in legatura cu imunitatea magistratilor. Am gasit doar Opinia nr. 3 din 2002 a CCJE care la pct 52-54 ne da raspunsul: nu poate exista o imunitate penala; este acceptabil un mecanism contra plangerilor vexatorii numai in tarile in care exista acuzator privat (ceea ce nu se poate pune in discutie la noi decat cel mult pentru procedura din art. 278 ind. 1 lit.c C.pr.pen, respectiv daca un procuror a dat o solutie de netrimitere in judecata contra unui magistrat, victima poate contesta masura la procurorul ierarhic superior, iar apoi se poate plange unui judecator; daca judecatorul admite plangerea si retine cauza spre judecare la instanta considerand ca sunt probe suficiente, acuzarea va fi sustinuta in unele cazuri doar de catre victima, ceea ce poate pune in discutie necesitatea unei aprobari, dar eu cred ca insasi incheierea judecatorului de admitere a plangerii poate fi considerata ca avand un astfel de efect).
IV. In realitate, problemele din spatele aceastei propuneri sunt altele:
1. daca sunt magistrati care comit abuzuri, trebuie gasite mecanisme administrative de prevenire: trebuie revazuta modalitatea de recrutare (apropo, cu un simplu interviu in fata CSM au intrat in sistem o multime de magistrati cu grave carente de pregatire profesionala, iar efectele se vor vedea in curand), de pregatire (cineva s-ar putea gandi totusi ca un seminar de 2-3 zile o data la 3 ani nu e de ajuns pentru un magistrat), si de evaluare (vad ca presedinta CSM recunoaste ca la evaluarea din acest an magistratii si-au ales singuri 10 hotarari pe care le-au dus la comisie); trebuie revigorata raspunderea disciplinara (art. 99 lit h din legea 303/2004 cu privire la incalcarea cu rea credinta sau grava neglijenta a legii e neaplicata); trebuie vazut de ce nu functionenaza raspunderea penala (infractiuni precum represiunea nedreapta ori abuz in serviciu nu se intalnesc in practica judiciara cu privire la magistrati);
2. daca sunt persoane care formuleaza abuziv plangeri/denunturi trebuie gasite cai de sanctionare a acestora, de la amenzi/despagubiri civile (art. 723 din C.pr.civ aplicabil si in materie penala in baza art.721 ar fi un inceput) pana la sanctiuni penale pentru denuntarea calomnioasa (de altfel, in practica, infractiuni precum denuntarea calomnioasa sau marturie mincinoasa sunt foarte des intalnite, insa foarte putin investigate, ceea ce incurajeaza fenomenul plangerilor);
3. daca exista filtre pentru politicieni, nu inseamna ca si pentru magistrati ar trebui sa existe. Scopul trebuie sa fie eliminarea acestor bariere adminstrative de efectuare a cercetarilor penale (vezi fara-aviz-pentru-urmarirea-guvernantilor pentru urmarirea politicienilor fara aviz), ele nefiind altceva decat imixtiuni legiferate in justitie;
4. trebuie modificata legislatia de sorginte sovietica si unit momentul punerii in miscare a actiunii penale cu trimiterea in judecata: nimeni nu atentioneaza ca in Romania inculparea se poate face nu doar prin trimiterea in judecata, cand urmarirea e finalizata, ci si in timpul acesteia, creind aberatia unei cercetari cu doua categorii de suspecti: invinuitul si apoi inculpatul. Efectul este ca prin inculpare se determina imediat suspendarea din functie a magistratului. Oricum, in tarile occidentale, acuzarea se face numai in momentul in care procesul ajunge in fata judecatorului;
5. magistratii din Romania sunt vulnerabili pentru faptul ca sunt suspendati din functie la inculpare si apoi inlaturati din magistratura la condamnare pentru orice infractiune. Adica, de ex, daca accidentez cu masina pe cineva si sunt vinovat, voi termina cu magistratura. Or, suspendarea nu ar trebui sa opereze decat in legatura cu infractiunile de serviciu si nu ar trebui sa intervina decat odata cu trimiterea in judecata - in acest caz, evident, nu ar mai trebui sa existe niciun filtru. Iar inlaturarea din magistratura pentru o condamnare penala a unui magistrat ar putea sa opereze fie numai pentru infractiunile de serviciu, fie numai pentru infractiunile intentionate si pentru care pedeapsa aplicata este peste un anumit minim.
UPDATE: Am facut rost de pdv204641.doc cu propunerea CSM - asa cum banuiam, e nemotivata. Iar in Cotidianul presedintele CSM aduce ca argument faptul ca sunt multe plangeri din partea cetatenilor contra magistratilor, neobservand insa ca acest filtru nu are nicio legatura cu diminuarea lor.
Alte pozitii: UNJR, CRJ, TI