crainou.gif]SURSA: Crai Nou
Interviu cu judecătorul CRISTI DANILEŢ, membru CSM, prezent la seminarul „Ziua mondială a medierii” care s-a încheiat ieri la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava
– Ce înseamnă, în opinia dvs., un judecător cu vocaţie?
– Un judecător cu vocaţie, spun eu, trebuie:
1. să soluţioneze litigiile potrivit legii, adică să fie de un înalt profesionalism;
2. să reprezinte garantul drepturilor şi libertăţilor omului, adică acea persoană privită cu speranţă şi încredere de către cetăţean. Omul trebuie să fie convins că va fi ocrotit de abuzuri de către acest judecător, indiferent dacă este bogat sau sărac, politician sau neimplicat politic, că este mai tânăr sau mai bătrân;
3. să susţină şi să promoveze statul de drept, adică oriunde s-ar duce să împrăştie ideile despre democraţie, drepturile omului, despre organizarea judiciară şi să ajute oamenii să înţeleagă că, fără justiţie, democraţia nu există.
– Vorbeaţi undeva, surprinzător pentru mulţi dintre noi, despre nevoia de a exista judecători cărora „le pasă”...
– Eu văd judecătorul ca fiind mai întâi om, apoi aplicator de legi. Aş vrea să văd mai întâi dezvoltată la magistraţi calitatea umană. Aş vrea să văd instanţe mai umane, mai primitoare, mai calde şi judecători care înţeleg drama prin care trece persoana care ajunge în faţa lor. La instanţă, omul acela vine cu un necaz, nu cu bucurie şi de aceea este nevoie acolo, în sala de judecată, de interacţiune la nivel de înţelegere, dacă nu sufletesc.
– Sunteţi cunoscut ca un reformist, dar aţi bulversat multă lume promovând ideea necesităţii dezvoltării profesiei de magistrat. Judecătorul ca un făptuitor de dreptate?
– Cred mult că activitatea şi rolul judecătorului nu se rezumă doar la aplicarea strictă a legii în cauzele pe care le are de soluţionat. Eu văd judecătorul mai degrabă ca un arbitru social, o persoană implicată adânc în societatea ale cărei probleme trebuie să le cunoască pentru a şti să-şi adapteze soluţiile. De exemplu, atunci când în România există o corupţie endemică, mi se pare normal ca reacţia judecătorului să se concretizeze în pedepse ferme, rapide şi aspre pentru infracţiuni de corupţie. Şi tot astfel, dacă este vorba de crimă organizată etc.
Dacă vorbim însă despre cauze civile, cum ar fi cele de drept al familiei, în cauze cu copii, aş vorbi despre un rol mai scăzut al judecătorului în soluţionarea acestora, în favoarea creşterii rolului părinţilor. În fond, copilul acela rămâne cu doi părinţi indiferent dacă sunt soţi sau nu, indiferent unde au cei doi domiciliul. Divorţaţi sau nu, unul locuind la Suceava, celălalt la Vatra Dornei, responsabilitatea pentru copil trebuie să existe pentru amândoi.
Insist în ideea că judecătorul trebuie să se adapteze realităţilor sociale. Din păcate, astăzi, conştiinţa socială a judecătorului lipseşte, iar el îşi rezumă rolul la un aplicator de legi. Eu îl văd mult mai mult, într-adevăr, un înfăptuitor de dreptate.
– 2014 este an electoral, va aşteptaţi ca politicienii să utilizeze din nou justiţia în campanie?
– În România fiecare an este an electoral. Ne-am obişnuit ca justiţia să fie folosită ca material de campanie electorală. Indiferent de cine candidează şi cine va veni la putere, politicienii vor folosi sensibilitatea votanţilor în raport cu justiţia. Cum am afirmat astăzi, dat fiind numărul de dosare în lucru pe an, în toată ţara, 1 din 4 adulţi din România au fost în instanţă. Cu siguranţă, mulţi dintre ei au ieşit nemulţumiţi, pentru că au pierdut procese sau nu au înţeles cum se desfăşoară actul justiţiei. Logic că aceştia vor fi primii care vor răspunde «Da» la întrebări ca «Sunteţi nemulţumiţi de justiţie?», «Judecătorii sunt incompetenţi sau corupţi?”
Cum să nu fie mulţi aderenţi la aceste idei care sunt de un populism grozăvesc?!
Mai este însă şi aspectul în care politicienii vor să influenţeze justiţia prin declaraţii belicoase, care sunt deja la ordinea zilei. De ce fac asta? Şi-au dat seama că astăzi ei nu mai pot controla justiţia, că judecătorii sunt independenţi şi că pot condamna politicieni. Şi uitaţi ce se întâmplă acum în instanţele din România, oameni consideraţi intangibili până de curând ispăşesc pedepse în puşcăriile ţării.
Includ în această idee şi tentativa recentă a parlamentarilor de a modifica legea astfel încât să scape de răspundere în faţa ei.
- Vă mai aşteptaţi la atacuri directe asupra CSM aşa cum a fost cel din vara anului trecut?
– Politicienii neraţionali, împreună cu mass-media aservită politic, au decis atunci că pot începe o ofensivă împotriva justiţiei crezând că poate, poate o vor intimida. Nu numai că n-au intimidat Consiliul, dacă nu cumva au obţinut şi un efect advers. Eu personal sunt mai întărit după acel război care mi-a atins, nemeritat şi nefondat, inclusiv viaţa privată. Am înţeles că trăim într-o sălbăticie în care trebuie să ne descurcăm.
– Când credeţi că va intra în conştiinţa românului că este mult mai sănătos şi mai bine să-şi rezolve conflictele prin mediere?
– Omul nu face mai nimic în România pentru că a ajuns el singur la gradul suprem de înţelegere, ci numai dacă este obligat. Medierea nu poate fi obligatorie, dar noi trebuie s-o promovăm intensiv şi chiar agresiv, cât mai deschis şi pe toate căile posibile. Doar aceste campanii susţinute de informare îl vor face pe om să înţeleagă că este mai bine să-şi rezolve necazurile într-un mod lipsit de formalism, mai ieftin şi mai rapid decât în instanţe. Eu am speranţe mari în această privinţă. Am făcut deja un studiu pe care chiar l-am postat pe Facebook, în care se vede clar că medierea funcţionează. Am găsit mediere în cauze în care nici nu mă aşteptam să funcţioneze, civile, penale, comerciale, de dreptul familiei, litigii de fond funciar şi am rămas impresionat. Paleta medierii este extrem de largă, dar cred că şi judecătorii, şi avocaţii trebuie să renunţe la rezerve şi să o susţină. Se va clădi totuşi, încetul cu încetul, încrederea între profesiile de drept şi profesia de mediator.
Orice piedici ar mai exista însă, aş vrea să văd mai multe medieri decât mediatori.
A consemnat DANIELA BEALE