Interviu Dilema Veche: Procesele nu sunt ca in filme

dilema-veche-300x33.jpeg**A apărut în Dilema Veche un interviu de al meu pe 29 iulie 2009, preluat de Juridice.ro sub numele Procesele nu sunt ca în filmeCristi Danilet este judecator din 1998, specializat in materie penala. A activat la Judecatoria Vatra-Dornei, Judecatoria Cluj-Napoca, Tribunalul Cluj, iar in prezent este vicepresedinte al Judecatoriei Oradea. Intre 2005-2007 a fost consilier al ministrului Justitiei si a reprezentat Romania in Comisia Europeana pentru Eficienta Justitiei din cadrul Consiliului Europei. In 2006 a inceput sa posteze analize juridice pe blogul http://cristidanilet. wordpress.com, primul blog deschis de un magistrat roman. Incepind cu 2003 a activat in cadrul asociatiilor profesionale ale magistratilor, iar din 2009 este presedinte al Societatii pentru Justitie (www.sojust.ro), cel mai activ ONG specializat in reforma justitiei.**Cristian Ghinea**: Domnule Danilet, daca nu ma insel, ati debutat in Dilema veche, cu ceva ani in urma, cu un articol unde povesteati cate ceva din viata unui judecator roman. Din cate tin minte, nu era la fel ca in filmele americane: multe dosare, praf, stres. Totusi, din filme v-a venit ideea sa va faceti judecator?Eu sunt un om de actiune. Initial, am vrut sa dau la Academia de Politie, sa prind infractori. Am optat in final pentru Drept si am facut o pasiune pentru dreptul penal. Totusi, nu ma imaginam stand in birou ca judecator si dand hotarari prin care sa trimit oamenii in puscarie. Cand am terminat facultatea s-a organizat concurs doar pentru judecatori, m-am prezentat, am luat. Cristian Ghinea: Revenind la filme, este viata de judecator in Romania comparabila? Atunci, demult, vorbeati de supraincarcare cu dosare, atmosfera incarcata in tribunal. Ce s-a schimbat?Din pacate, fata de articolul din Dilema veche din 2004, nu as schimba decit data lui… caci situatia este aceeasi si azi. Cristian Ghinea: Vorbim de perioada Rodica Stanoiu. De atunci s-au intamplat doua schimbari de guvern, o integrare europeana, un mandat al Monicai Macovei, o monitorizare pe justitie, mai multe revolutii ratate in interiorul magistraturii. Nimic nu se vede altfel la firul ierbii?Prea putine: calculatoare pe masa fiecarui judecator, o imbunatatire a salariilor magistratilor si un CSM care numeste magistratii in functie altfel decat prin mecanisme politice. Justitiabilii nu simt mare schimbare: toti sunt citati la aceeasi ora, asteapta ore intregi sa le vina randul, unii avocati abuzeaza de dreptul la aparare, expertii nu sunt destui, mandatele de aducere dispuse de judecator nu sunt intotdeauna executate de politisti. Judecatorii au parte de acelasi tratament: presa ne considera vinovati pentru orice condamnare la CEDO, populatia are o incredere scazuta in noi, politicienii ne acuza pe nedrept, hatisul legislativ e din ce in ce mai des, dosarele din ce in ce mai multe. In timpul asta s-a ajuns la situatia in care judecatorii insisi cumpara hartie pentru imprimante ca sa trimita hotararile printate partilor, grefierii roaga avocatii sa comunice adresele sau citatiile, liniile de telefon din birouri sunt taiate pentru ca nu mai sunt bani, presedintii isi platesc singuri benzina pentru autoturismul instantei, ministrul da telefoane la directorii de la lumina sau gaz pentru a nu intrerupe alimentarea instantelor. Cristian Ghinea: Am pomenit mai sus de Monica Macovei. Ati fost pentru o perioada consilier la minister in cabinetul ei. Cum se vede justitia de sus?In 2003-2004 eram printre putinii judecatori care aveau curajul sa vorbeasca despre neregulile din sistem. Odata numita ministru al Justitiei, Monica Macovei a trebuit sa isi faca echipa si tocmai datorita activismului meu am avut oportunitatea de a face parte dintr-o echipa de judecatori si procurori detasati in Ministerul Justitiei pentru a lucra pe diverse proiecte cerute de Comisia Europeana in vederea aderarii. Misiunea mea a fost sa contribui la redactarea Strategiei de Reforma a Justitiei 2005-2007 si a Planului de actiune aferent, sa tin legatura intre ministru si magistrati (astfel am infiintat primul forum electronic avand ca membri magistrati, ong-isti si ministru) si sa monitorizez activitatea CSM. Asa mi-am dat seama ca situatia pe care o credeam oarecum izolata e de fapt extinsa: problemele justitiei si ale magistratilor erau aceleasi in toata tara, insa ei nu stiau asta, pentru ca nu puteau comunica. Atunci s-a facut marea informatizare din 2005, cand toti magistratii au primit calculatoare si legatura la Internet. Comunicarea a inceput si in curand s-au nascut asociatii puternice de magistrati. Cristian Ghinea: V-ati schimbat perspectiva asupra justitiei? Se vede altfel dupa aceasta experienta?Cand am plecat la Ministerul Justitiei, in 2005, credeam ca schimband niste legi sau regulamente vom eficientiza sistemul. Ulterior mi-am dat seama ca tarele sunt mult mai adanci si schimbarea urmeaza sa se produca mai lent, natural, odata cu schimbarea generatiilor. Si nu m-am inselat: au intrat in sistem sute de judecatori tineri, cu alta perspectiva, cu pregatire temeinica. Ei au adus un suflu nou, mai competitiv, in justitie, calitatea e mai buna. Dar problemele de infrastructura si resurse umane le creeaza greutati: sunt locuri multe libere, ceea ce inseamna ca judecatorii trebuie sa lucreze in plus si dosarele celor lipsa, multe sedii sunt insalubre. Asa ca tinerii judecatori ajung curand sa vada ca realitatea e alta decat cea imaginata: nu au timp de viata personala, timpul de studiat noile reglementari este tot mai redus, viata sociala este mult limitata. Cristian Ghinea: Trebuie sa spun ca eu asteptam mai mult de la acest val si nu mi se pare ca s-a schimbat mare lucru in comportamentul magistratilor. De pilda, scandalul cu sporurile. De unde atata solidaritate acolo, e moral sa solicitati spor pentru ca veniti la serviciu? Nu ar trebui dat sporul de stres doar celor care au de ce sa fie stresati?Sporul de stres a fost dat de legiuitor, pe vremea ministrului Stoica, parca. Si apoi a fost inclus in salariu, iar judecatorii au dat in judecata statul pentru a primi spor in plus fata de noul salariu. Nu suna a judecata dreapta pentru mine. Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis anul trecut ca abrogarea sporului de risc in 2000 nu s-a facut in mod legal, ca urmare acest spor ni se cuvine si acum. De aceea, actiunile judecatorilor care au pretins acest spor au fost admise. Oricum, raportat la numarul redus de judecatori si procurori existenti in tara, acest spor nu a fost niciodata o problema financiara, dar, in schimb, a devenit o arma impotriva judecatorului intr-o campanie ieftina de asmutire a poporului impotriva noastra. Cristian Ghinea: Ati vazut caricatura lui Ion Barbu, cu doi judecatori care ii spun lui Dumnezeu: „Conform deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, nu mai sunteti deasupra, ci dedesubtul nostru“? Imi pare ca exprima o stare de spirit pe care o vad de la taximetristi la ziaristi: lumea nu prea tine cu judecatorii, ii gasim lacomi si pusi pe chichite ca sa isi creasca lefurile. Cat de mult gresim?Judecatorii au judecat actiunile colegilor lor tot asa cum parlamentarii isi aproba propriul buget, doctorii apeleaza la alti doctori pentru a-i opera, profesorii isi dau copiii altor profesori pentru a-i educa. Lumea nu cunoaste viata judecatorilor, nu cunoaste sistemul, stie doar ce i se da la TV. In realitate, foarte multi magistrati sunt corecti si bine pregatiti profesional. Dar sunt si unii care au carente in pregatire sau au probleme de integritate. Ei nu sunt o regula in sistem, insa cazurile izolate fac sa scada increderea populatiei in intreg sistemul. Iar populatia are asteptari imense de la judecatori si e normal, fiind sistemul special creat pentru mentinerea ordinii de drept. Eu spun chiar mai mult: judecatorii au rolul de refacere a valorilor morale intr-o societate romaneasca decazuta, indepartata de principii sanatoase. E adevarat insa ca judecatorii nu sunt deasupra legii, nici ei si nici alte autoritati. Legea insa trebuie sa fie data cu multa responsabilitate. Cristian Ghinea: Dar e numai problema de calitate a legilor? Comisia Europeana se plange ca judecatorii dau sentinte cu suspendare pentru coruptie. Judecatorii accepta exceptii de procedura pe banda pentru a scapa de dosare. Recent, un judecator a decis sa judece in stare de libertate un om care a injunghiat un altul. Asta a dus la recentul conflict etnic intre romi si maghiari. Ar merita respectivul judecator sa fie dat la ziar cu poza si nume?Eu personal sustin ca numele si poza judecatorilor, insotite de CV-ul lor profesional, sa fie publice. Un judecator nu are de ce se feri, tot ceea ce face el se desfasoara public si este de interes public. Cat priveste modul de stabilire a unei pedepse, depinde mult de probele de la dosar si de persoana infractorului. Sunt de acord ca faptele de coruptie comise de functionarii publici si demnitari sunt foarte grave, iar sanctionarea prea usoara poate incuraja extinderea ei. Cristian Ghinea: Haideti sa revenim la firul ierbii. Cum arata o zi de lucru pentru un judecator roman?Va povestesc din experienta mea de la Cluj. In ziua de judecata ajung la 8 la instanta, la 8,30 intru in sala si incep sa solutionez cele 50 sau 70 sau chiar suta de dosare. Stiu cand intru, dar nu stiu cand ies… Nu am apa de baut in sala, nici eu, nici partile sau avocatii. Aerul este conditionat… de deschiderea geamurilor. O multime de dosare trebuie amanate. O mare parte le solutionez. Ies dupa ore bune, uneori seara, din sala si incep cu ultimele resurse fizice sa dau hotararile. Completez o gramada de registre. Teoretic ar trebui sa ma intorc in sala sa fac pronuntarea solutiilor. De regula insa, partile nu mai asteapta, este prea tarziu, asa ca le vor citi in condica sau pe Internet, a doua zi. In zilele urmatoare trebuie sa imi motivez dosarele solutionate, sa imi pregatesc urmatoarea sedinta, sa citesc noile legi, sa supraveghez activitatea vreunui compartiment administrativ al instantei. Daca am noroc, sunt trimis la vreun seminar de pregatire vreo doua-trei zile. Urmeaza week-end-ul, cand teoretic lumea e in odihna. Eu vin la instanta si ma intalnesc cu o multime de colegi, ne salutam, facem haz de necaz si ne intoarcem la dosare. Cine nu vine in week-end sta dupa-amiezele. Pentru penalisti e si mai rau, ei sunt chemati la arestari si noaptea. Cristian Ghinea: Cate dosare pe zi?La Tribunalul Cluj, am solutionat in medie 100-110 dosare pe saptamana. Asa am ajuns la performanta de a solutiona 1630 de dosare in 2008, in conditiile in care media pe tara e la jumatate. Iar anul acesta, doar in primele sase luni am solutionat 1200 de cauze! Tot ceea ce pare a conta e statistica: operativitatea trebuie sa fie cat mai mare, dar pe nimeni nu intereseaza efortul depus de judecatori pentru a solutiona aceste dosare. Si asa ajungem in cativa ani sa ne plingem de dureri acute de spate, de ulcer, de miopie, de diabet, multi ajung la divort sau, mai rau, sa nu fie niciodata casatoriti. Nu au timp… Cristian Ghinea: Deci, de fapt, este ca in filme. Dar ca in filmele pesimiste.In filme vedem chestii fainute: un judecator are o cauza intr-o zi, se face audierea preliminara, a doua zi se asculta martorii, a treia zi se da hotararea si gata. Noi nu ne „permitem“ lucrurile astea: nu avem sistem de solutionare alternativa a dosarelor (legea medierii, in vigoare de doi ani, nu e aplicata), nu avem judecatori intr-un numar suficient, nu avem sali de judecata suficiente. Si, in tot chinul asta de a munci, vine un parlamentar sau un ministru cu o idee trasnet: magistratii castiga prea mult, hai sa le luam sporurile! De ce?! Va spun eu: din 2005 magistratii sint independenti. Stiti ce inseamna asta? Pericol pentru politicieni. Pentru ca ani de-a randul, politicienii au influentat justitia si nu le vine a crede ca azi nu o mai pot face. De aceea vor sa ne tina altfel sub control. Nu este absolut fantastic ca suntem monitorizati pe justitie de trei ani si nu se dau bani acestui sistem?! Politicienii au castigat aderarea cu noi, acum vor sa scape de monitorizare prin noi, insa ei nu dau nimic: legi proaste pentru care suntem condamnati la CEDO, subfinantare cronica, conditii de lucru improprii. La care se adauga crucificarea noastra zilnica in presa si chiar trimiterea SRI prin instante. Chiar am devenit noi, magistratii, un pericol pentru tara?! Cristian Ghinea: Dar macar vi se spune respectuos „domnule judecator“? Se ridica lumea la intrare? Se mira ca sunteti un judecator cu plete?Chestiunea cu „domnule judecator!“ e variabila: unii spun „onorata instanta“ ca in filmele americane, altii spun „domnule presedinte“, ca la francezi. Au fost situatii cand justitiabilii prezenti in sala nu au stiut cum sa mi se adreseze. Asa ca au spus… „domnule procuror!“. Cand intru in sala lumea se ridica in picioare, e un moment solemn. Ulterior, in cursul sedintei de judecata, se pastreaza aceasta solemnitate, dar la mine in sala incerc sa inlatur sentimentul de frica. Caci multi vin la judecatori nu cu incredere, ci cu frica: ca nu stie ce i se va intampla, ca nu stie care e mersul procedurii, ca nu stie daca judecatorul a citit dosarul sau daca nu cumva partea cealalta a incercat sa „ajunga“ la judecator. Cristian Ghinea: S-a incercat sa se ajunga la dvs.?Am o cariera destul de lunga – 11 ani, din care noua in sala si doi la minister. Da, s-a incercat sa se ajunga la mine si cand eram la minister, pentru a facilita admiterea unor fii de judecatori in functia de notar, si cat am fost judecator pentru a da solutii intr-un anumit fel. Cristian Ghinea: Cum se refuza o spaga?Daca judecatorul dovedeste caracter ferm in cursul timpului, nu va incerca nimeni sa il corupa. Daca totusi se intampla sa existe presiuni, santaj sau sugestii, trebuie refuzat din prima. Un compromis facut o data te duce intr-un lant vicios din care greu poti iesi. Si pentru ca tot ati pomenit de plete, am purtat plete multi ani, niciodata nimeni nu mi-a reprosat nimic. Si chiar sunt tributar vorbei cantecului „nu conteaza cat de lung am parul, important e cat si cum gandesc“.