]In perioada 14 august – 3 septembrie ma aflu in SUA. E a doua oară când sunt în America, şi tot în concediu; prima dată am fost în august 2007, într-o vizită privată, şi am 2 atunci pe blog, zilnic, cele văzute şi petrecute timp de 11 zile, insistând pe aspectele sociale. Acum voi face la fel: voi descrie cele patru localităţi în care voi merge, instituţiile vizitate şi locurile văzute, insistând pe chestiunile politice şi administrative. Încerc să împărtăşesc această experienţă cu cei interesaţi.
Câteva cuvinte despre programul la care particip: Se numeşte International Visitor Leadership Program (IVLP), un program al SUA (dezvoltat de US Department of State – Bureau of Educational and Cultural Affairs) încă din anii `40. La un astfel de program nu se poate aplica, propunerile de participare venind din partea ambasadelor SUA din lume. Pentru acces în SUA mi s-a acordat o viză tip J-1. Anual participă peste 4500 de persoane din întreaga lume la program; din România participă mai multe persoane în fiecare an (de ex, eu pe justiţie – am aflat recent că în anii trecuţi au fost în acest program alţi 3 colegi pe care îi cunosc, dintre care unul e judecător şi ceilalţi doi procurori; mai sunt anul acesta trei români selectaţi pentru un program similar, dar cu obiect pe activitatea ONGurilor-uri, aflaţi chiar în această perioadă în SUA etc; peste 650 români au fost până acum în SUA prin acest program). Scopul său este ca străinii să cunoască şi să înţeleagă aspecte din cultura şi politica americană, deci programul este un mod de realizare a politicii externe a SUA. Administratorul programului este o organizaţie privată non profit (mai târziu voi vorbi despre parteneriatele public-private, instituţiile publice americane apelând des la organizaţii private pentru dezoltarea şi adminsitrarea a tot felul de programe şi iniţiative) numită Phelps Stokes, înfiinţată în 1911. Aceasta lucrează cu o reţea de peste 90 de ONG-uri afiliate la program care cuprinde voluntari dornici de a contribui la înţelegere din partea străinilor, astfel că facilitează accesul în şcoli, întreprinderi, agenţii guvernamentale sau organizaţii private pentru liderii din afara SUA.
Proiectul la care particip se numeşte „U.S. Judicial System” care începe pe 15 sept. Include mai multe întâlniri cu persoane şi reprezentanţi oficiali. Obiectivele sunt: examinarea sistemului juridic din SUA în cadrul modelului federalist şi separaţiei puterilor; promovarea regulii statului de drept şi a ideii de justiţie echitabilă, transparentă, accesibilă şi independentă în întreaga lume; observarea modalităţii de desfăşurare a unui proces în SUA, sistemele de court management, modalităţi alternative de soluţionare a litigiilor şi medierea, oportunităţile de formare profesională; observarea modului de soluţionare a cauzelor civile şi penale la nivel federal, statal şi municipal.
Localităţile în care vom merge sunt: Washington din DC, East Leasing din Michigan, Cleveland din Ohio (fac parte din grupul de participanţi care va merge în Cleveland, în timp ce alţii vor merge în Minneapolis din Minnesota, iar alţii în Pensacola din Florida), Austin din Texas.
În lista de participanţi sunt judecători, procurori, avocaţi, persoane din administraţia centrală din următoarele ţări: Armenia, Bulgaria, Etiopia, Fiji, Gambia, Ghana. Honduras, India, Israel, Liban, Macedonia, Malawi, Malaesia, Mauritius, Maroc, Nigeria, Filipine, România, Serbia, Sierra Leone, Uganda şi Zimbabwe.
Prima zi a fost azi, duminică 14 august, când ne-am cunoscut. Aşa am aflat lucruri interesante despre ţările care au reprezentanţi aici: Fiji are cea o nouă Constituţie, din 2008, iar Maroc de luna trecută; Macedonia are un sistem de drept apropiat de cel anglo-saxon; în Mauriţius (o ţară mică pe o insulă situată in estul Madagascarului din Africa şi la sud de Oceanul Indian) dreptul material este cel al lui Napoleon, în timp ce procedura este cea engleză, iar avocaţii sunt pregătiţi aproape toţi în Anglia; Zimbabwe are un sistem de drept romano-olandez; în Israel grefierul alcătuieşte proiecte de hotărâri pentru judecător şi poate fi în acelaşi timp dar în alte cauze şi mediator; }n Liban nu există procuror, ci cel care face urmărirea este un judecător numit în funcţie pentru aceasta, altul decât cel care va judeca cauza.
Evident, în prima zi nu am ratat un tur de oraş. Despre aceasta, în următoarea postare.