Se spune ca justitia e independenta - nu ma indoiesc ca asa trebuie sa fie.
Se spune ca judecatorii se bucura de libertatea de expresie si libertatea de asociere - nu ma indoiesc ca asa trebuie sa fie.
Se spune ca cei care conduc instante sau parchete stiu management, comunicare si resurse umane - nu ma indoiesc ca asa trebuie sa fie.
Se spune ca CSM ar trebui sa ne apere de orice presiuni si atacuri - nu ma indoiesc ca asa trebuie sa fie.
Se spune ca justitia trebuie sa fie aproape de cetatean - nu ma indoiesc ca asa trebuie sa fie.
Cine isi imagineaza ca sistemul judiciar functioneaza ca sistem...de fapt, cine spune asta? Ce functioneaza si ce nu functioneaza? Cine si cand a facut ultima evaluare de sistem? Dar ultima evaluare de instanta? Dar ultima evaluare de judecator?
Am primit in aceste zile o lectie de viata adevarata, pentru ca am indraznit sa ating subiecte sensibile, despre care nu se vorbeste prin traditie in justitia romaneasca. Nu voi dezvolta acum, ci la sfarsitul lunii viitoare, dupa ce se termina concursul in care sunt angrenat, pentru a nu se spune ca exprim frunstrari sau fac presiuni. Pana atunci, ma supun legii care e adoptata de qvasiunanimitatea colegilor mei: legea tacerii - Nu se vorbeste de neregulile de sistem, nu se vorbeste despre marile scapari organizatorice, de lipsa de aparare a magistratilor, de soarta si abandonarea personalului auxiliar, de rutina, de neperformanta. Nu se colaboreaza cu procurorii, cu avocati, cu Facultatile de Drept. Nu se intreaba publicul, nu se consulta ONG-urile.
Nici eu nu voi vorbi despre toate acestea, insa doar pentru o luna.