Îmi permit o replică la declaratii-inadecvate-ref-relatiile-magistrati-servicii-de-informatiimele vizavi de declaraţiile ei pe care le-am considerat inadecvate pentru că nu au temei nici faptic, nici legal. Precizez de la bun început că nu am niciun obiectiv de a minimaliza o dezbatere publică. Din contra, iată că mă implic în această dezbatere care, din considererente care îmi scapă. nu s-a desfăşurat în locul şi la timpul stabilit de CSM la cererea asociaţiilor profesionale. Oricum faptul că d-na judecător are posibilitatea să iasă în spaţiul public pe acest subiect, de ceva vreme, neîmpiedicată de nimeni e dovada că libertatea ei de exprimare nu e stingherită de mine sau de altcineva. Dar tot aşa trebuie ca ea să accepte că şi eu am libertatea de exprimare. Spre deosebire de ea, eu însă aduc şi argumente, pe care le reiterez şi le întăresc:
- Au existat declaraţii ale fostului preşedintel al ţării cu privire la faptul că au existat - nu că există! - ofiţeri acoperiţi în justiţie şi chiar a indicat un nume al unui fost procuror dinainte de anul 2005. Doar asociaţiile au formulat acuzaţii indirecte
dacă există ofiţeri acoperiţi ar fi un lucru foarte grav. Eu spun că a fi ofiţer acoperit în justiţie este ceva nelegal şi am votat ca CSM să sesizeze CSAT pentru a face verificări (da, la carerea asociaţiilor). Făcând o paralelă, consider că ar fi neconform cu statutul meu să o bănuiesc pe doamna judecător Gârbovan că ea este ofiţer acoperit doar pentru faptul că CSAT nu a confirmat declaraţia pe care ea o dă anual de 10 ani de zile prin care neagă acest lucru. Tocmai de aceea consider astfel de afirmaţii publice, făcute la modul general de unii exponenţi ai asociaţiilor profesionale, ca fiind total inadecvate. Este nedrept să se îndoiască de corectitudinea celor 4700 de judecători şi 2900 de procurori. În plus, este de menţionat că eu am fost singurul magistrat care a solicitat verificarea tuturor judecătorilor, procurorilor şi grefierilor din România şi pentru perioada 1990-2004, opinie însă nesusţinută de asociaţii şi respinsă de restul membrilor CSM. - Art 7 alin. 4 din Legea nr. 182/2002, modificată prin art. 51 din Legea nr. 255/2013 intrată în vigoare la 1 febr. 2014 prevede accesul magistraţilor la informaţii ce constituie secret de stat sau de serviciu, fără nici un fel de aprobare sau verificare. E un mare câştig faţă de prevederile anterioare. Nici această lege, nici Regulamentul aprobat de CSM în aplicarea ei nu face distincţie între judecătorii din materie penală şi cei din alte materii, cum invocă d-na judecător Gârbovan. Legea prevede în mod clar proceduri de declasificare sau de acces la informaţii clasificate, dacă acestea sunt utilizate într-un proces civil sau penal. Oricum, judecătorul român este obligat de Constituţia României să asigure un proces echitabil părţilor din cauzele pe care le soluţionează, caracter prevăzut în CEDO şi care trebuie să aibă prioritate dacă ar contraveni cu dispoziţiile legale naţionale.
- Eu sunt cel care am iniţiat în CSM, în anul 2011, discuţiile pe marginea certificatului ORNIIS care se cerea magistraţilor în baza fostelor reglementări. Doi ani de zile au durat discuţiile cu magistraţii şi cu instituţiile implicate, pentru lămurirea tuturor aspectelor legate de accesul la informaţiile clasificate din cauzele judiciare. Dacă ar fi fost interesate, asociaţiile profesionale ar fi avut prosibilitatea să se implice în lucrări, rezultatul fiecărei discuţii fiind publicat pe site-ul CSM.
- Cât priveşte la justiţia ca şi
câmp tactical SRI, sunt de acord cu decizia CSM că nu există o problemă atâta timp cât această sintagmă se referă la modul de îndeplinire legală a obligaţiilor de către serviciul de informaţii. Este de remarcat că, deşi au provocat o amânare a dezbaterilor şi au ieşit cu declaraţii publice cu privire la acest subiect, asociaţiile profesionale nu au participat la respectiva şedinţă a CSM. Oricum, aş vrea să văd asociaţiile profesionale că luptă pentru prevenirea şi combaterea corupţiei judiciare, sau pentru creşterea profesionalismului unor colegi de ai noştri, ori pentru unificarea practicii judiciare Din păcate, nu prea am văzut aşa ceva.
În concluzie, tocmai pentru că lucrăm în justiţie, trebuie să fim extrem de siguri pe ce spunem atunci când ieşim în spaţiul public. În domeniul drepturilor omului şi funcţionării justiţiei nu e loc pentru supoziţii – iar eu consider că astfel de atitudini nu sunt potrivite, că suspiciunile aruncate asupra magistraţilor nu sunt corecte cu atât mai mult cu cât ele vin din interiorul sistemului şi că legea trebuie cunoscută şi aplicată întocmai în primul rând de către magistraţi, această obligaţie fiind una constituţională.