In ultima vreme se tot vorbeste de salarizarea magistratilor. Pentru o politica adecvata in acest domeniu si neignorand, desigur, in egala masura conditiile de responsabilitate si chiar raspundere a magistratilor, autoritatile decidente trebuie sa tina seama de urmatoarele principii deduse din reglementarile internationale:
O remunerare corespunzatoare a judecatorilor este importanta pe de o parte pentru a atrage persoane calificate in domeniu si, pe de alta parte, pentru a reduce tentatia judecatorilor de a ceda coruptiei si influentelor politice sau altor influente necuvenite.
Astfel, cu privire la importanta salarizarii magistratilor, Recomandarea nr. 94(12) privind independenta, eficienta si rolul judecatorului adoptata de Comitetului de Ministri al Consiliului Europei [1] indruma, pe de-o parte, ca puterea legislativa si executiva sa se asigure ca judecatorii sunt independenti si ca aceasta independenta nu le este afectata in niciun fel (Principiul I, pct. 2), si, pe de alta parte, indica ca remuneratia judecatorilor sa fie in concordanta cu demnitatea si statutul lor (Principiul III, pct. 1 lit. b). De asemenea, Principiile ONU de Baza ale Justitiei [2] prevad la pct.11 ca judecatorii sa dispuna de remunerare corespunzatoare, precum si de pensii adecvate. Iar Uniunea Internationala a Magistratilor [3] statueaza ca judecatorul trebuie sa primeasca o remuneratie suficienta pentru a i se asigura o reala independenta economica, remuneratie care nu poate depinde de rezultatele activitatii judecatorului.
La stabilirea remuneratiei trebuie sa se tina seama atat de importanta activitatii lor, cat si de faptul ca, de regula, judecatorilor le este interzisa exercitarea unor alte functii publice sau private. Prin Carta europeana privind statutul judecatorilor, Consiliul Europei subliniaza ca nivelul remuneratiei trebuie fixat in asa fel incat sa ii puna pe magistrati la adapost de presiunile care vizeaza sa le influenteze sensul deciziilor si in general comportamentul jurisdictional, alterandu-le astfel independenta si impartialitatea; Remuneratia poate sa varieze in functie de vechime, de natura atributiilor judecatorului care le exercita cu titlu profesional, sau in functie de importanta sarcinilor impuse, apreciate in conditii de transparenta; Statutul lor trebuie sa prevada asigurarea judecatorului de profesie impotriva riscurilor sociale legate de boala, maternitate, invaliditate, batranete si deces [4].
Si judecatorii care se pensioneaza au un regim financiar deosebit. Referindu-se la pensionarea judecatorilor, Carta Europeana privind Statutul Judecatorilor mentioneaza: 6.4. In mod special, statutul garanteaza judecatorului care a implinit varsta legala pentru incetarea din functie, dupa ce a exercitat-o ca profesie pe o perioada stabilita, plata unei pensii al carei nivel trebuie sa fie cat mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneratii primite pentru activitatea jurisdictionala. Tot astfel, art.13 alin.3 si 4 din Statutul Universal al Judecatorilor[5] prevede: „Judecatorului ii este permis sa iasa la pensie si sa primeasca o pensie corespunzatoare categoriei sale profesionale. Dupa pensionarea sa, judecatorului nu-i va fi interzisa exercitarea unei alte activitati profesionale in domeniul juridic pe considerentul detinerii, in trecut, de catre acesta, a functiei de judecator”.
Cat priveste modificarea salariilor, Standardele adoptate de IBA [6] prevad ca pensiile si salariile judiciare ar trebui sa fie modificate conform cresterii preturilor independent de controlul executive (pct. 14). In anumite tari, salariile judecatorilor sunt protejate impotriva scaderilor, desi maririle salariale pot depinde de puterea executiva si cea legislativa. IBA accepta ca salariile judiciare nu pot fi micsorate in timpul serviciului unui judecator decat ca o masura economica de interes public (art.15b).
Sub acest aspect, relevam o speta din jurisprudenta instantei supreme canadiene. Astfel, in cauza Manitoba Provincial Judges Assn. c. Manitoba (Ministerul Justitiei), Curtea Suprema Canadiana a trebuit sa stabileasca „daca si in ce mod garantia independentei judecatoresti prevazuta in sectiunea 11 litera (d) din Carta Canadiana a Drepturilor si Libertatilor limiteaza modalitatea si masura in care guvernele si organismele legislative provinciale pot reduce salariilor judecatorilor instantelor provinciale” [7]. Ca parte a planului sau de reducere a deficitului bugetar, provincia adoptase legea privind reducerea salariilor in sectorul public, prin care diminua salariile judecatorilor provinciali si ale altor categorii de judecatori platiti din bugetul public in provincie. In urma acestor reduceri salariale, numerosi acuzati au contestat constitutionalitatea procedurilor deschise impotriva acestora in fata Curtii Provinciale, pretinzand ca, in urma reducerilor salariale, instanta isi pierduse statutul de tribunal independent si impartial. Curtea Suprema a concluzionat ca reducerile salariale „ca parte a unei masuri economice publice globale erau in conformitate cu sectiunea 11 litera (d) din Carta”, deoarece „nu existau probe conform carora reducerile au fost introduse pentru a influenta sau manipula puterea judecatoreasca” [8]. Totusi ceea ce constituia o incalcare a independentei judecatoresti a fost refuzul guvernului din Manitoba de a semna o recomandare comuna catre Comitetul de remunerare a judecatorilor „daca judecatorii nu erau de acord sa renunte la contestarea juridica” a legii prin care era impusa reducerea salariala. Curtea a considerat ca, prin aceasta, guvernul „a impus presiuni economice asupra judecatorilor, astfel incat acestia sa accepte constitutionalitatea schimbarilor salariale propuse” [9]. In opinia sa, „componenta de siguranta financiara a independentei judiciare trebuie sa includa protejarea capacitatii judecatorilor de a contesta legislatia care se refera la propria independenta fara o perceptie plauzibila a unei posibile sanctiuni financiare din partea guvernului din acest motiv” [10].
In acelasi sens, pentru a tempera excesele si amenintarile puterii legislative si executive la adresa independentei puterii judecatoresti, in ce priveste controlul bugetului puterii judecatoresti, control ce in Romania se exercita nemijlocit atat in domeniul legislativ (Parlamentul adoptand anual legea bugetului de stat), cat si prin administrarea bugetului instantelor (Ministerul Justitiei avand calitatea de ordonator principal de credit), pct. 1.8 din Carta Europeana privind Statutul Judecatorilor prevede necesitatea consultarii judecatorilor, prin reprezentantii lor si prin organizatiile lor profesionale, in ce priveste deciziile care se iau de catre puterea executiva si legislativa cu privire la proiectele de modificare a statutului lor si la definirea conditiilor de remunerare si de asigurare a protectiei sociale.
*Note**:*
[1] Recomandarea a fost adoptata de Comitetul Ministrilor in 13 oct.1994, la a 518-a reuniune a delegatilor ministrilor.
[2] In 1985, al saptelea Congres al Organizatiei Natiunilor Unite asupra prevenirii criminalitatii si tratamentul faptuitorilor a adoptat Principiile de baza privind independenta justitiei, care au fost ulterior unanim avizate de Adunarea Generala prin rezolutiile 40/32 din 29 noiembrie 1985 si 40/146 din 13 decembrie 1985.
[3] Art. 13 din Statutul Universal al Judecatorilor, adoptat de Uniunea Internationala a Magistratilor in 1999, la Taipei.
[4] Pct.6.1 si 6.2 din Carta europeana privind statutul judecatorilor, adoptata sub egida Consiliului Europei, de catre participantii la reuniunea multilaterala consacrata statutului judecatorilor in Europa, organizata intre 8 si 10 iulie 1998 la Strasbourg.
[5] Statutul Universal al Judecatorilor a fost adoptat de Uniunea Internationala a Magistratilor in 1999, la Taipei.
[6] Standardele Minime de Independenta Judiciara, adoptate de International Bar Association in 1982, la New Delhi.
[7] (1997) N.C.S. 3 Manitoba Provincial Judges Assn. vs. Manitoba (Ministerul Justitiei) p.5, referinte la http://en.wikipedia.org/wiki/Provincial_Judges_Reference si pe larg la . http://scc.lexum.umontreal.ca/en/1997/1997rcs3-3/1997rcs3-3.html
[8] Ibid, p. 12.
[9] Ibid, loc. cit. Comitetul de remunerare a judecatorilor era un organism creat prin Provincial Court Act in scopul prezentarii de rapoarte privind salariile judecatorilor in fata puterii legislative.
[10] Ibid.