Sunt două tipuri de suspendări ale Președintelui Statului în Constituția României, una pentru încălcarea Codului penal și alta pentru încălcarea Constituției.
Astfel, 2/3 din numărul tuturor parlamentarilor poate să îl pună sub acuzare pentru înaltă trădare - art. 96 Constituție; sesizarea este trimisă la Parchetul de pe lângă ICCJ și se face o anchetă penală de către procurori, care poate duce la judecarea Președintelui la ICCJ. În toată această perioadă el este suspendat de drept și dacă este condamnat în final, este demis automat; dacă nu, își reia funcția. Înalta trădare înseamnă ca Președintele să fie dovedit că provoacă război, aservește țara unui alt stat, transmite secrete altui stat, folosește armata sau determină acțiuni violente pentru a schimba ordinea constituțională sau a afecta puterea în stat. În această procedură de suspendare poporul nu este implicat.
Cealaltă formă de suspendare este cea clasică, deja, pentru comiterea de fapte prin care încalcă Constituția - art. 95 Constituție: camerele reunite ale Parlamentului sesizeaza CCR; CCR emită o opinie consultativă, iar Președintele țării poate da explicații (art. 42-42 din Legea 47/1992); apoi 1/2 din numărul total al parlamentarilor poate decide suspendarea Președintelui țării. După suspendare, în termen de 30 de zile se organizează referendum prin care populația decide dacă îl demite sau nu pe Președinte. Dacă nu este demis, Președintele își reia funcția.
În timpul suspendării, interimatul funcției este asigurat de președintele Senatului; în lipsa acestuia, de președintele Camerei Deputaților.