] Lunea trecuta, Initiativa pentru o Justitie Curata a lansat, in cadrul unei dezbateri la care au luat parte magistrati, avocati, experti criminalisti si jurnalisti, studiul „Vulnerabilitati ale sistemului juridic din Romania”. Lucrarea a fost intocmita de subsemnatul, in calitate de presedinte al Societatii pentru Justitie (membru al IJC), si face parte dintr-o cercetare mai ampla a mea asupra coruptiei si anticoruptiei din sistemul juridic carese va finaliza luna viitoare odata cu lansarea monografiei „Coruptia si anticoruptia din sistemul juridic”.
In cadrul dezbaterilor din ultima vreme legate de functionarea justitiei, s-a adus in atentia publica statul de drept si cerintele acestuia. In acest context, separarea celor trei puteri – legislativa, executiva si judecatoreasca – este esentiala. Independenta justitiei este, astfel, conditia oricarei societati democratice, justitia fiind in acelasi timp putere si contra-putere, caci ea asigura respectarea legii nu doar de catre cetateni, ci si de catre orice alte autoritati.
Pentru a fi si legitima, justitia se bazeaza pe increderea publica. In ultimii ani, increderea populatiei in justitie se mentine intre 20-28%, dar mai putin este popularizat ca justitiabilii-au-incredere-in-justitie justitiabililor in justitie este intre 70-80%. Increderea este formata pe integritate judiciara si pe perceptia de integritate. Integritatea (adica lipsa coruptiei si respectarea deontologiei) este valoarea morala esentiala cerute celor care activeaza in sistemul juridic. Ea priveste nu doar judecatorii si procurorii, ci toate categoriile profesionale implicate in solutionarea diferendelor penale si civile: lucratori de politie judiciara, grefieri, avocati, executori judecatoresti, notari publici, mediatori, experti judiciari, consilieri de probatiune, lucratori in penitenciare.
Contrar perceptiei popularizate in mass-media cu privire la coruptia din justitie, experienta demonstreaza ca exista cazuri de coruptie in sistem, dar nu se poate vorbi despre un fenomen. De cele mai multe ori, cetatenii invoca in mod nefondat ca fiind coruptia cea care sta la baza solutiilor care ii nemultumesc sau a problemelor manageriale. Desigur, o mai mare transparenta a sistemului si o familiarizare a partilor cu procedurile derulate ar fi indicate.
La randul lor, profesionistii din justitie trebuie sa faca totul pentru a preveni si combate coruptia. Daca in ceea ce priveste combaterea coruptiei sistemul juridic are deja rezultate concrete (de exemplu, din 2005 pana in prezent au fost sanctionati disciplinar 54 de magistrati, din care 21 pentru exercitarea profesiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, iar alti 10 magistrati au fost condamnati pentru coruptie si exclusi din profesie; au fost sanctionati disciplinar 5000 de politisti si alti 180 au fost condamnati pentru coruptie), in domeniul prevenirii coruptiei eforturile sunt mai putin cunoscute.
Studiul meu identifica sectoarele vulnerabile la coruptie sau alte influente. Ele privesc atat deciziile luate in legatura cu solutionarea dosarelor, cat si cele in legatura cu cariera personalului. De exemplu, in cazul politistilor se poate da mita pentru ca acestia sa asigure protectia activitatii infractionale a unor persoane ori pentru a efectua cercetarile penale in mod partinitor, dupa cum chiar politistii pot da mita pentru a fi avansati in cariera. Procurorul poate fi influentat pentru a nu trimite in judecata un infractor, dar chiar el poate apela la cunostinte pentru a fi promovat in functii de conducere. Grefierului i se poate da o „atentie” pentru a sustrage probe de la dosare sau a directiona dosarul catre un anumit judecator, iar arhivarul poate fi mituit pentru a permite acces neautorizat la dosar. Avocatul poate da o suma de bani pentru a fi primit in profesie, iar ulterior intervine pe langa judecatori pentru a obtine o hotarare favorabila clientului sau. Expertul judiciar poate fi „stimulat” pentru a da o interpretare stiintifica eronata probelor de la dosar, determinand o solutie incorecta. Judecatorul poate fi supus mituirii in scopul de a pune in libertate un infractor periculos sau a scapa de pedeapsa un vinovat, iar la randul lui poate apela la relatii pentru a obtine un transfer, o detasare sau a fi promovat. Executorul judecatoresc poate fi mituit pentru a nu desfasura executarea in conditii legale si a intarzia astfel efectivitatea hotararii judecatoresti. Consilierul de probatiune poate fi tot astfel determinat sa nu verifice indeplinirea conditiilor care au stat la baza condamnarii unei persoane cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Independenta justitiei este esentiala, dar ea presupune responsabilitatea in egala masura. Meritul acestui studiu este ca el arata deschiderea corpului judiciar catre discutiile legate de responsabilizarea sistemului. Magistratii insisi isi doresc un sistem curat de justitie, care sa aiba va finalitate un act de justitie de un inalt profesionalism. Magistratii sunt constienti ca trebuie sa slujeasca interesului public, sa se supuna doar legii, sa promoveze responsabilitatea individuala si cultura organizationala intoleranta la lipsa de integritate. Studiul accentueaza ca trebuie promovat un sistem meritocratic, obiectiv si transparent de acces si promovare in profesiile juridice.
Preluari in presa: Realitatea1, Realitatea2, Ziare.com, Adevarul.