csm.gifPe 16 iulie 2007, CSM a publicat o initiativa de proiect pentru modificarea legilor justitiei. In ce priveste bugetul instantelor, pct. 138 din modificarile propuse la Legea nr. 304/2004 prevede ca atributiile de gestionare a bugetului curtilor de apel, tribunalelor si judecatoriilor vor fi preluate de la MJ incepand cu 1 ian 2008 de catre CSM. In forma din 2004 a legii se prevede ca aceste atributii revin MJ. La presiunea AMR, Macovei a acceptat ca bugetul instantelor sa treaca din 1.o1.2008 la ICCJ (ca reprezentant al puterii judecatoresti), modificare introdusa prin Legea nr. 247 din 2005. Acum, CSM il vrea el, dar nu argumenteaza in vreun fel aceasta propunere.Pe 26 iulie 2007, la o intalnire cu UNJR, ministrul justitiei a afirmat ca se opune cedarii de catre MJ a bugetului instantelor.Si eu sunt ferm pentru a nu fi preluat bugetul de catre CSM. Astfel, potrivit Constituţiei, CSM ar trebui să se ocupe doar de două chestiuni: gestionarea carierei magistraţilor (recrutare, promovare, transfer, sancţionare) şi apărarea independenţei justiţiei (pentru care nu au fost create încă mecanisme efective, dupa cum reiese dintr-un studiu SoJust). Toate atribuţiile administrative legate de sistem revin Ministerului Public şi Ministerului Justiţiei. Aceste din urmă instituţii au responsabilitatea bugetului parchetelor, respectiv instanţelor. Excludem de aici gestionarea bugetului apartinand ICCJ si CSM, care apartine celor doua institutii.În combaterea propunerii CSM, aduc următoarele argumente:
a) considerente de ordin constituţional: - bugetul ţine de administrarea justiţiei, ceea ce nu intră în aria de competenţă a CSM; bugetul instanţelor priveşte nu doar salariile judecătorilor (cel mult pentru acestea am putea spune că CSM ar putea avea competenţe), ci şi ale funcţionarilor şi personalului auxiliar al curţilor (cu care CSM nu are nici o legătură constituţională). Deci, sub actuala Constituţie, modificarea care se prefigurează va fi neconstituţională; - stupefiant, deşi procurorii au şi se pare că îşi vor păstra administrarea propriului buget, judecătorilor li se va crea o poziţie de inferioritate; mai mult, asupra bugetului instanţelor vor decide şi procurorii membri în CSM, ceea ce ar fi inadmisibil cât timp constitutţional ei sunt sub autoritatea ministrului; - dacă tot se doreşte o administrare independentă a bugetelor din sistemul judiciar, este de neînţeles de ce argumentele care ar exista pentru preluarea bugetului instanţelor de către CSM nu ar fi aplicabile şi pentru preluarea bugetului parchetelor de către această instituţie.
b) considerente de ordin practic: - CSM nu are capacitatea administrativă de a gestiona rapid bugetul instanţelor: nu are de unde lua peste noapte vreo 60-100 de funcţionari care să se ocupe de acesta; - după cum lucrează CSM care până şi la o plecare în străinătate a cuiva din staff-ul său tehnic ia decizia (în mod evident neconstituţional) în Plen, deduc că deciziile cu privire la buget se vor lua tot în Plen. Chiar şi dacă s-ar lua în secţie, tot va fi dificil: decizii administrative bugetare trebuie luate zilnic, de la ordine legate de salariile judecătorilor, până la deplasări ale acestora sau investiţii la instanţe. Astfel de decizii, în orice tip de instituţie administrativă, se iau în mod eficient de o singură persoană - şeful instituţiei sau înlocuitorul acestuia. Cât timp membrii CSM nu au activitate permanentă, iar şedinţele se ţin o dată pe săptămână, blocajele birocratice îşi vor face repede simţită prezenţa;- atât timp cât în CSM nu sunt reprezentate toate curţile de apel (un sistem de alegere a membrilor din rândul tuturor instanţelor de pe raza fiecărei curţi de apel ar fi cel mai indicat pentru o reprezentare geografică echitabilă), este evident că membrii săi vor susţine cu precădere interesele financiare ale propriilor instanţe.
c) considerente de drept comparat: - dintr-un studiu intocmit de CCJE la inceputul acestui an, rezultă că în Europa, dintre 46 de state, un număr de 16 nu au CSM: acolo se ocupă de buget Ministerul Justiţiei sau Servicii descentralizate de administrare a curţilor. Dintre restul care au CSM, doar în 3 această instituţie are responsabilitatea totală a bugetului (toate sunt nordice, sistem mult diferit de al nostru). În restul statelor, CSM este sau nu consultat la construirea bugetului. Or, legislaţia noastră este avansată în raport cu multe alte state, fiindcă bugetul se construieşte de jos in sus, de la curţi, cu avizul conform al CSM. - este de atenţionat că în Bulgaria şi Portugalia, după ce bugetul a fost dat recent la CSM, s-au înregistrat scăderi ale bugetului acordat de legislativ. Cazul Portugaliei de anul trecut e chiar dureros, căci bugetul e la jumătate decât atunci când responsabilitatea revenea ministerului.
Teoretic, poate că se intenţionează o eliminare a problemelor administrative bugetare. Dar e greşit să se creadă că, mutând ordonatorul principal dintr-o parte în alta, se rezolvă problemele justiţiei româneşti: cât timp sunt în funcţie şefi ale căror cunoştinţe de management sunt insuficiente, cât timp CSM refuză sistematic să importe practicile occidentale unde administrarea instanţelor a trecut de la preşedinţi la managerii de instanţe, cât timp relaţiile administrative dintre ordonatorii secundari (preşedinţii curţilor de apel), cei terţiari (preşedinţii tribunalelor) şi preşedinţii judecătoriilor sunt nefuncţionale, să nu ne facem speranţe prea mari. Iar CSM, organism colegial prin natura sa, nici măcar nu va putea fi tras la răspundere pentru sincopele ce se vor naşte. In concluzie, propunerea avansata de CSM nu vine nicidecum dupa o analiză adecvată a consecinţelor preluării bugetului, ci este o chestiune politică manifestată doar în dorinţa de a concentra în mâinile sale toate puterile asupra sistemului judiciar. Practic, această instituţie va deveni, dacă nu a şi făcut-o, un al doilea Minister al Justiţiei, ceea ce va fi o greşeală poate chiar iremediabilă.