Cred ca în Romania s-a ajuns în cel mai de jos stadiu al evoluţiei noastre ca ţară şi ca naţiune.
E plină ţara asta de absolvenţi de studii superioare care habar nu au unde e şcoala, darămite să fi deschis vreo carte. E plină ţara de facultăţi care sunt doar o afacere nefericită din care noi toţi vom pierde în final. Găseşti pe tarabe tot felul de ciudăţenii: cărţi de drept scoase de anonimi care nu sunt decât plagiate de joasă speţî, coduri copiate de pe internet şi vândute cu drepturi de autor, hotărâri judecătoreşti descărcate din Jurindex unde sunt gratuite şi care apoi sunt vândute editurilor.
Au dispărut ştirile, avem doar informaţii . Au dispărut comunicatele, acum avem doar mesaje. Au dispărut purtătorii de cuvânt, azi avem sursele. E plină lumea de cuvântători care îşi spun analişti - de fapt, doar o formă nouă de manipulare care nu te face decât să schimbi canalul TV din cauza demagogiei la care eşti silit să asişti.
Dacă ne laudă europenii, sigur vor ceva de la noi. Dacă ne critică, sigur careva din duşmanii patriei a intervenit în procedură. Dacă apare un raport negativ, e dat pe surse la presa ca atunci cand apare oficial lumea să nu îl mai citească.
Apropo de asta: eu încă mai sper ca cei interesaţi au citit recentul raport politic şi cel tehnic al Comisiei Europene, unde vor fi găsit o grămadă de critici, desi s-a încercat a se arăta altceva în ieşirile publice. Eu chiar am numărat nerealizările legislativului şi executivului şi am găsit mai multe decât cele ale justiţiei. Iar referitor la ieşirile publice: cred că este singurul raport de ţară când au existat luări de poziţie ale Preşedintelui ţării, Premierului, Preşedintelui CSM, Ministrului Justiţiei, Ministerului Public, DNA în legătură cu acest subiect - asta deşi în raport se spune clar că e nevoie de o colaborare între autorităţi.
Şi după aceste ieşiri....tăcere. Avem alte subiecte de presă, de acord. Dar puterile astea care nu au stat niciodată la aceeaşi masă, poate ar trebui să vadă dincolo de interesul propriu de a fi punctat bine în următorul raport şi să se pună să discute concret şi constructiv despre ce e de făcut ca lucrurile să meargă mai bine în România. Căci raportul nu vizează instituţii, autorităţi sau puteri individuale. Raportul vizează o ţară.
Aşadar, revin la întrebarea din titlu: oare ce ne dezbină?