VedemJust - invata legea

CSM nu are ce face

Publicat pe data de 24.08.2008

csm.gif Cand toata lumea e in vacanta, CSM redacteaza comunicate de presa. In ultimele doua, CSM critica o emisiune de la un post TV, respectiv apreciaza politicienii care vor sa treaca la CSM atributia de numire a procurorilor inalti din sistem.Cat priveste primul comunicat, ne-am obisnuit ca CSM sa fie de fapt organ etic al presei. In loc sa se rezume la o prezentare a situatiei reale a magistratului criticat, CSM face afirmatii cu privire la competenta si incalcarea deontologiei de catre jurnalistii implicati. Dar nu le-ar conveni ca un organ al presei sa faca afirmatii asemanatoare despre un magistrat.

Al doilea comunicat mi-a atras atentia in mod special. Daca in primul nu este vorba decat de o incalcare a atributiilor CSM, in cel de al doilea CSM ne dovedeste ca nu cunoaste nici principiile de organizare judiciara, nici hotararile dispune de anumite organisme. Iata despre ce e vorba: in esenta, CSM-istii spun ca redarea puterii de numire a sefilor PG, DNA si DIICOT la ei este o revenire la ordinea constitutionala, ca propunerea ministrului justitiei cu privire la aceste functii este un amestec al puterii executive in puterea judecatoreasca si reaminteste ca nu a fost de acord cu modificarile legilsative in acest sens din 2005 pe motiv ca ele contraveneau Constitutiei si principiilor fundamentale de functionarea a justitiei potrivit normelor europene.

Este stupefiant cum CSM vorbeste de o incalcare a Constitutiei prin procedura de numire a sefului si adjunctilor PG, DNA si DIICOT (propunere din partea ministrului justitiei, aviz consultativ al sectiei de procurori a CSM, numire de catre Presedintele tarii) cat timp in actul fundamental nu se afla vreo dispozitie in acest sens. Mai mult, art 132 alin 1 din Constitutie prevede clar ca procurorii isi desfasoara activitatea sub autoritatea ministrului justitiei. Mai mult, CSM uita ca aceste dispozitii au facut obiectul unui control de constitutionalitate si prin Decizia nr 375/2005 (p.28 ) s-a stabilit ca procedura din lege corespunde Constitutiei.

Este regretabil ca ditamai institutia face confuzie intre puterea judecatoreasca, a carui scop este infaptuirea justitiei ce potrivit art. 126 alin.1 Constitutie se realizeaza prin instantele judecatoresti (deci se exercita in persoana judecatorului) si ministerul public, o autoritate de sine statatoare care reprezinta societatea si nu infaptuieste justitia. Mai mult, simpla propunere a ministrului, cat timp nu el este cel care decide, nu are cum sa constituie o incalcare a principiului separatiilor puterilor in stat.

La fel de frapant este cum CSM vorbeste de o incalcare a principiilor europene de functionare a justitiei, fara ca macar sa faca o trimitere la aceasta. Daca cineva din CSM ar fi participat la conferinta pe care UNJR, TI-Ro, KAS si FES au organizat-o anul trecut pe tema statutului procurorului in Europa, ar fi vazut solutiile adoptate de alte state. Iar daca ar fi citit Recomandarea (19) 2000 a CoE ori un studiu de drept comparat facut de MJ s-ar fi lamurit si mai mult. Ca regula, in timp ce judecatorul este independent administrativ si pe solutii, iar carierea sa e gestionata de CSM, procurorul este independent pe solutii dar subordonat administrativ, iar carierea sa este gestionata fie de ministrul justitiei, fie de un consiliu judiciar. In acest sens as aminti forma de organizare a ministerului public in Franta: procurorii sunt magistrati in acelasi corp judiciar cu judecatorii, dar sunt sub autoritatea ministrului justitiei si sunt movibili (art. 5 Ordonanta din 22.12.1958), ministrul le poate cere inceperea urmaririi penale, le poate da in scris instructiuni cu privire la solutionarea cauzelor (art 36 alin.1 Cpp francez), procurorii sunt obligati sa respecte directivele date de superiorii lor ierarhici, independenta justitiei este garantata de Presedintele Frantei asistat de CSM (art.64 Constitutia franceza), procurorii au un CSM distinct de al judecatorilor al carui presedinte este chiar Presedintele tarii, si al carui vicepresedinte este chiar ministrul justitiei, promovarea si transferul procurorilor se face de ministru cu avizul consultativ al CSM, numirea procurorilor generali al curtilor de apel si a procurorului general al curtii de casatie se face doar de Consiliul de Ministri, ministrul justitiei poate suspenda un procuror din functie la propunerea sefului acestuia. Iar in Franta - tara drepturilor omului - nimeni nu spune ca ministru comite imixtiuni in activitatea procurorilor si, in orice caz, nimeni nu acuza in gura mare ca procurorii fac dosare politice.

As fi apreciat daca CSM ar fi dat un comunicat de presa sau s-ar fi implicat in lobby pentru modificarea Constitutiei, in vederea unei lamuriri a statutului procurorilor. Sau daca si-ar fi exprimat opinia cu privire la necesitatea motivarii de catre ministrul justitiei a propunerilor pe care le face, dupa criterii transparente si obiective, iar nu dupa bunul plac ori interesele lui.