În Romania e o problema majora cu distinctia disciplinar-etica. Am sa fac cateva referiri cu privire la magistrati. Pe scurt, noi trebuie sa avem o anumita conduita in exercitarea functiei si chiar privata. Aceasta e prescrisa prin diverse norme legate de atributii, incompatibilitati si interdictii. Ele sunt edictate de sus in jos, de la autoritate catre destinatari. Cele mai grave incalcari sunt sanctionate disciplinar tot de catre o autoritate superioara. Organul disciplinar este in Romania CSM.
Restul conduitei trebuie reglata intern, de jos in sus: insusi corpul magistratilor trebuie sa edicteze norme de conduita (reguli etice) careia i se supune. Aceste reguli trebuie sa fie scrise in majoritate si publice. Desigur, nimic nu impiedica legiuitorul sa transforme incalcarea unei conduite f.grave intr-o abatere disciplinara (de ex, si in prezent in codul actual deontologic se interzice comportamentul nedemn al magistratilor fata de colegi, ceea ce constituie si abatere disciplinara in lege; la fel reglementarea cu interdictia de a participa la jocurile piramidale, folosirea informatiilor confidentiale etc).
Cand un magistrat se va confrunta cu o situatie nereglementata de codul de conduita, el trebuie sa aiba un organism pe care sa il intrebe daca are voie sau nu sa faca un anumit lucru (ex: sa cante jazz in club, sa vina cu blue geans la serviciu) sau daca este sau nu recomandabil sa solutioneze o cauza intr-o anumita conjunctura (ex. sa solutioneze cauza vecinului sau a colegului de asociatie). Acest organism este comisia de etica, care edicteaza ca raspuns la acele intrebari norme ad-hoc si care emite opinii ce pot fi avute in vedere si de alti colegi aflati in situatii asemanatoare (de ex, poate canta jazz daca nu o face curent pe bani; poate solutiona cauza vecinului, daca nu sunt prieteni notorii si nu se viziteaza des; poate solutiona cauza colegului de asociatie daca aceasta are sute de membri, nu si daca are doar 3 membri si mai sunt si colegi de birou). In prezent, art 5 alin 2 din Legea 303/2004 da aceasta putere colegiului de conducere al instantei, dar numai in caz de conflict de interese in solutionarea unei cauze (nu si comportamentul extra-dosar).
De aceea, CSM nu poate fi si organism de etica, asa cum si-a arogat singur prin Regulamentul intern: cel care sfatuieste un magistrat in legatura cu comportamentul de adoptat nu poate fi acelasi organism cu cel care care sanctioneaza disciplinar. AMR a propus, de altfel, infiintarea unor comisii de onoare la nivelul curtilor si parchetelor aferente, alcatuite din 5 membri alesi pe 3 ani, a scos si o carte (AMR. Codul deontologic al magistratilor. Ghid de aplicare). Inca nu a fost implementat nimic.
Eu fac o propunere mai indrazneata: exista in tara asta magistrati formatori in domeniul eticii si deontologiei magistratilor, pregatiti de cativa ani prin fonduri Phare (si care acum stau, la fel ca alti formatori in alte domenii in care s-au investiti o gramada de bani). Lor ar trebui sa li se recunoasca rolul de a coordona acest proiect: ei pot forma o retea la nivel national, sub patronajul CSM in parteneriat cu AMR, UNJR si AMP, pot initia alcatuirea comisiilor de etica locale din care neaparat sa faca parte magistratii deja formati in acest domeniu, pot monitoriza functionarea comisiilor si da sfatul final acolo unde este nevoie, asigurand cumva si o jurisprudenta unitara a comisiilor de etica regionale. Odata instaurat sistemul, totul va functiona autonom, distinct de CSM. Pentru anumite situatii in care magistratul ajunge in CSM, el poate fi aparat chiar de membrii retelei.
Oricum ,esential e ca acest organism sa exercite un rol preventiv: magistratilor trebuie sa li se arate cum este recomandabil sa se comporte in anumite situatii pentru a contribui la mentinerea prestigiului lor si imbunatatirea imaginii justitiei, pot fi organizate mese rotunde, dezbateri, schimburi de experienta etc. Numai dupa aceea putem vorbi de sanctionare.