Opinia consultativă nr. 118 a Comitetului privind Codurile de Conduită: Considerații etice privind discursul public și implicarea civică a judecătorilor
traducere: Cristi Danileț
Având în vedere că rolul puterii judiciare federale în cadrul sistemului american de guvernare este adesea un subiect de discuție și dezbatere publică, judecătorii sunt, pe bună dreptate, preocupați de limitele etice adecvate care trebuie respectate atunci când sunt chemați sau doresc să se exprime ori să se implice public într-o gamă largă de chestiuni.
Prezenta opinie consultativă sintetizează principiile Codului de conduită care oferă orientări privind implicarea civică a judecătorilor. În mod necesar, fiecare situație depinde de context, iar chestiunea dacă participarea la o discuție publică sau la o altă formă de implicare civică este adecvată trebuie decisă de judecătorul conștiincios, exercitând o judecată sănătoasă. Totuși, Codul de conduită, Comentariul acestuia și mai multe opinii consultative oferă judecătorilor principii orientative utile.
Canonul 4 prevede, în linii generale, că „un judecător poate desfășura activități extrajudiciare, inclusiv activități legate de drept și activități civice, caritabile, educaționale, religioase, sociale, financiare, fiduciare și guvernamentale, și poate vorbi, scrie, susține prelegeri și preda atât în domenii juridice, cât și non-juridice”. În ceea ce privește în special activitățile legate de drept, Comentariul la Canonul 4 explică faptul că, „în calitate de funcționar judiciar și persoană cu o pregătire specializată în drept, un judecător se află într-o poziție unică pentru a contribui la drept, la sistemul juridic și la administrarea justiției, inclusiv prin revizuirea dreptului material și procedural și prin îmbunătățirea justiției penale și juvenile”. Comentariul încurajează atât activitățile extrajudiciare juridice, cât și pe cele non-juridice, „în măsura în care timpul judecătorului permite și imparțialitatea nu este compromisă”, subliniind că „separarea completă a unui judecător de activitățile extrajudiciare nu este nici posibilă, nici înțeleaptă”.
Nu rezultă însă că orice activitate care implică dreptul sau sistemul juridic este considerată permisibilă. Interpretând aceste dispoziții ale Codului, Opiniile consultative nr. 50 („Apariția în fața unui organism sau oficial legislativ ori executiv”) și nr. 93 („Activități extrajudiciare legate de drept”) oferă îndrumări importante privind implicarea civică și discursul judiciar acceptabile din punct de vedere etic. În Opinia consultativă nr. 93, Comitetul a explicat că, pentru a fi calificată drept activitate juridică acceptabilă, activitatea trebuie să fie orientată către obiectivul îmbunătățirii dreptului sau al îmbunătățirii sistemului juridic ori a administrării justiției, și nu doar să utilizeze dreptul sau sistemul juridic ca mijloc pentru atingerea unui obiectiv social, politic sau civic subiacent. Din aceasta rezultă concluzia Comitetului că „activitățile juridice permisibile sunt limitate la tipurile de chestiuni pe care un judecător, prin virtutea experienței sale judiciare, este în mod unic calificat să le abordeze” și că acestea fie „servesc interesele generale ale celor care utilizează sistemul juridic”, fie „sporesc prestigiul, eficiența sau funcționarea sistemului juridic în sine”. În plus față de activitățile care vizează procesul juridic, activitățile juridice permisibile pot include și cele „orientate către chestiuni juridice de fond, atunci când scopul este de a aduce beneficii dreptului și sistemului juridic în ansamblu, mai degrabă decât unei cauze sau unui grup particular”. Opinia consultativă nr. 93 observă că „dacă o activitate aduce beneficii unei circumscripții specifice sau sistemului juridic ca întreg poate constitui, uneori, o chestiune de graniță”.
Un factor relevant este „cât de strâns este legat conținutul activității de misiunea fundamentală a instanței de a furniza o justiție imparțială și eficientă pentru toți”.
În Opinia consultativă nr. 50, Comitetul a interpretat Canonul 4A(2), care prevede că „un judecător poate oferi consultanță … unui organism sau unui oficial executiv ori legislativ … în măsura în care ar fi, în general, perceput că experiența judiciară a judecătorului oferă expertiză în domeniul respectiv”. Comitetul a explicat că „un judecător poate apărea în mod corespunzător în fața unui organism sau oficial legislativ ori executiv … în legătură cu chestiuni privind administrarea justiției. Exemple ar fi aspecte referitoare la personalul instanțelor, buget, echipamente, locuințe și proceduri”. Aceste chestiuni sunt toate vitale pentru funcțiile administrative ale puterii judiciare și pentru buna funcționare generală a actului de justiție. Totuși, Comitetul a avertizat că „un judecător poate apărea la o audiere publică sau poate consulta un organism sau oficial executiv doar în legătură cu chestiuni care nu țin de administrarea justiției, numai în măsura în care ar fi, în general, perceput că experiența judiciară a judecătorului oferă expertiză specială în domeniul respectiv”. Opinia consultativă nr. 50 recomandă ca, atunci când o chestiune „se află aproape de linia de demarcație dintre categoriile permisibile și cele nepermise pentru consultarea cu organisme publice”, judecătorul să ia în considerare „scopul și intenția de bază ale canonului, precum și probabilitatea ca litigii legate de respectiva chestiune să ajungă în fața judecătorului”.
Codul și opiniile consultative conexe confirmă că judecătorii pot vorbi despre istoria și rolul instanțelor federale în societate, despre funcționarea și guvernanța acestora, despre importanța serviciului de jurat, despre sugestii de îmbunătățire a sistemului juridic și despre subiecte conexe. Aceasta include, de exemplu, declarații publice privind necesitatea securității judiciare și a finanțării suficiente pentru ca instanțele să își poată îndeplini responsabilitățile. Astfel de comunicări sunt, prin natura lor, „compatibile cu obligațiile funcției judiciare” în sensul Canonului 4. Aceste principii etice permit, de asemenea, judecătorilor să vorbească sau să scrie despre independența justiției ori să susțină statul de drept în general, inclusiv de ce ambele valori sunt cruciale pentru sistemul nostru de guvernare.
În plus, Comentariul la Canonul 4 prevede că, „în limitele legii aplicabile … un judecător poate exprima opoziție față de persecutarea avocaților și judecătorilor oriunde în lume, dacă judecătorul a constatat, după o cercetare rezonabilă, că persecutarea este determinată de conflictul dintre responsabilitățile profesionale ale judecătorului sau avocatului persecutat și politicile sau practicile guvernului relevant”. Deși acest Comentariu abordează în mod specific persecutarea, Comitetul consideră că Codul și opiniile consultative anterioare lasă loc, cel puțin în anumite circumstanțe, pentru apărarea colegilor din justiție împotriva formelor nelegitime de critică și atac care riscă să submineze independența justiției sau statul de drept, indiferent dacă acestea ating sau nu nivelul persecutării. A se vedea, de exemplu, Raportul de sfârșit de an 2024 al Președintelui Curții Supreme a SUA, p. 5, care identifică „patru domenii de activitate nelegitimă care amenință independența judecătorilor și de care depinde statul de drept: (1) violența, (2) intimidarea, (3) dezinformarea și (4) amenințările de a nu respecta hotărâri pronunțate legal”.
Codul și îndrumările conexe ale Comitetului sugerează, de asemenea, o serie de limite prudente pe care judecătorii ar trebui să le aibă în vedere în ceea ce privește implicarea civică și activitățile extrajudiciare. Canonul 4, de exemplu, avertizează judecătorii să evite activitățile care „diminuează demnitatea funcției judiciare, interferează cu îndeplinirea atribuțiilor oficiale ale judecătorului, reflectă negativ asupra imparțialității judecătorului sau conduc la recuzări frecvente”. Canonul 2A prevede că „un judecător trebuie să acționeze în orice moment într-o manieră care să promoveze încrederea publicului în imparțialitatea puterii judiciare”. Canonul 3A(6) prevede că judecătorii trebuie să evite „comentariile publice cu privire la fondul unei cauze aflate pe rol sau care urmează să fie soluționată de orice instanță”. Canonul 5 interzice o gamă de activități politice specifice, inclusiv susținerea de discursuri pentru organizații sau candidați politici, susținerea publică sau opoziția față de candidați la funcții politice ori efectuarea de contribuții politice.
Aceste avertismente generale din Cod nu se pretează la definiții precise și chiar limitele aparent clare permit o varietate de excepții. De exemplu, restricțiile privind „comentariul public” nu împiedică judecătorii să explice procesul juridic în general, să promoveze îmbunătățiri ale dreptului, să discute proceduri judiciare sau să susțină prezentări academice realizate în scopul educației juridice. A se vedea Canonul 3A(6). De asemenea, activitățile extrajudiciare permise în temeiul Canonului 4 nu sunt considerate „activitate politică” în sensul Canonului 5. A se vedea Canonul 5C. Totuși, în Opinia consultativă nr. 93, Comitetul a avertizat că, „din cauza riscurilor etice asociate oricărei activități cu orientare politică, interpretăm activitățile permise de Canonul 4 în acest context într-o manieră restrictivă, limitată la acele activități cel mai direct legate de drept și de procesul juridic”.
Opiniile anterioare ale Comitetului privind subiecte conexe sugerează, de asemenea, că tonul, contextul și forma trebuie să informeze evaluarea judecătorului cu privire la caracterul adecvat al implicării civice și al discursului judiciar în general – inclusiv discursuri care nu sunt atribuite public judecătorului. Așa cum s-a menționat mai sus, Codul sugerează necesitatea unei prudențe și discreții sporite atunci când judecătorii aleg să vorbească sau să scrie public despre subiecte mai îndepărtate de dezvoltarea dreptului sau de funcțiile centrale ale puterii judiciare.
În ceea ce privește tonul scrierilor extrajudiciare, de exemplu, Comitetul a recomandat ca judecătorii „să evite senzaționalismul și comentariile care pot genera confuzie sau neînțelegere a funcției judiciare ori pot diminua demnitatea funcției”. A se vedea Opinia consultativă nr. 55 („Scrieri și publicații extrajudiciare”). Rezultă că, atunci când abordează chestiuni de controversă publică sau exprimă comentarii critice asupra unei probleme juridice, judecătorul ar trebui să favorizeze un discurs rezonat și un limbaj respectuos, în detrimentul retoricii denigratoare sau al criticilor acide care ar putea „diminua demnitatea funcției judiciare”. În plus, pledoaria unui judecător orientată către persoane care nu sunt judecători poate risca să confere prestigiul funcției judiciare unei cauze particulare a judecătorului și poate conduce la îndoieli privind imparțialitatea.
În ceea ce privește contextul implicării civice, Opinia consultativă nr. 93 recomandă că necesitatea protejării imparțialității „poate exclude participarea unui judecător la activități sau organizații juridice care privesc subiecte extrem de controversate”. Comitetul a recomandat, de exemplu, ca un judecător să poată scrie o scrisoare către redacția unui ziar, dar să evite subiectele care ar putea ridica îndoieli cu privire la imparțialitate în cauze ce ar putea ajunge în fața judecătorului. În mod similar, alegerea de a vorbi la un eveniment sponsorizat de un grup clar asociat cu o parte a unei chestiuni controversate riscă să genereze întrebări privind imparțialitatea. Aceste preocupări pot fi amplificate atunci când declarațiile publice ale unui judecător urmăresc, de asemenea, să influențeze conduita unor părți private. Având în vedere puterea și statutul judecătorilor federali, comunicările care solicită altora să adopte opiniile judecătorului sau să acționeze într-un mod aprobat de judecător pot implica Canonul 2B, care prevede că judecătorul nu trebuie să „împrumute prestigiul funcției judiciare pentru a promova interesele private ale judecătorului”.
Judecătorii ar trebui să ia în considerare și dacă forma sau metoda aleasă pentru implicarea civică poate conduce la percepția publică potrivit căreia poziția judiciară este exploatată pentru a promova interesele private ale judecătorului sau ale altora. În contextul scrierilor judiciare, de exemplu, Comitetul a recomandat ca judecătorii „să mențină un anumit control” asupra promovării scrierilor lor pentru a evita exploatarea poziției judiciare în scop de câștig privat. În general, activitatea de implicare civică asupra căreia judecătorul își păstrează un control sporit prezintă riscuri etice mai mici decât scrierile sau declarațiile publice solicitate de alții, în scopurile sau utilizările acestora. În ceea ce privește anumite subiecte deosebit de controversate, judecătorii trebuie să fie conștienți că simpla abordare a unor astfel de teme poate fi percepută ca adoptarea unei poziții partizane sau ca reflectând o lipsă de imparțialitate.
În concluzie, Codul de conduită și opiniile consultative relevante ale Comitetului confirmă că judecătorii pot alege să se implice într-o gamă largă de activități de implicare civică, inclusiv să vorbească și să scrie despre chestiuni centrale ale puterii judiciare, precum susținerea statului de drept și a independenței justiției. În același timp, judecătorii trebuie să exercite întotdeauna prudență atunci când își exprimă opiniile personale, pentru a păstra integritatea puterii judiciare și a promova încrederea publicului în instanțe. Principiul fundamental care unifică aceste orientări este, astfel cum se prevede în Canonul 1, obligația judecătorilor de a „menține integritatea și independența justiției” în toate activitățile lor, atât în sala de judecată, cât și în afara acesteia.
Februarie 2026
SUA: Committee on Codes of Conduct – Advisory Opinion No. 118: Ethics Considerations Related to Public Speech and Civic Engagement by Judges (Guide to Judiciary Policy, Vol. 2B, Ch. 2, pp. 253–256).