iccjlogo.gif]În România cariera magistraţilor este gestionată de CSM. Este competenţa constituţională şi exclusivă a acestui organism reprezentativ al judecătorilor şi procurorilor. Recent, CSM a elaborat un Ghid (hotărârea nr. 160/17.03.2011) în care se prevăd anumiţi paşi care trebuie urmaţi în vederea selectării magistraţilor care vor ajunge judecători la ICCJ. Acum citesc că ICCJ contestă acest Ghid.
În urmă cu un an am făcut o analiză detaliată a modului în care cum-poti-ajunge-judecator-suprem. Procedura legală e aceeaşi şi acum, şi e relativ simplă: candidaţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 52 alin. 1 din Legea 303/2004 îşi depun cererea şi documentele aferete la colegiul de conducere al ICCJ, care le analizează şi întocmeşte un raport consultativ, după care pe baza acestuia formulează recomandări şi care în final trimite cele trei categorii de înscrisuri la CSM. Secţia pentru judecători a CSM examinează recomandările, iar în Plenul CSM dispune asupra promovării.
Şi tot acum un an am făcut o analiză şi asupra modului în care cum-s-a-ajuns-judecator-suprem în perioada 2005-2010 şi concluzionam atunci: candidaţii au fost admişi sau respinşi prin hotărâri având, din păcate, aceeaşi motivare, iar ghidurile interne – necontestate în justţie de nimeni - nu au fost respectate nici măcar de membrii vechiului CSM. În plus, referindu-mă acum concret la candidaţii care la începutul anului 2011 au fost cu toţii respinşi de noul CSM, pot spune un lucru după ce, în calitate de membru al acestui organism, am văzut toate documentele: ICCJ nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a întocmi raportul consultativ în care să fie analizate fiecare candidatură, ci ceea ce ne-a trimis Colegiul de conducere al ICCJ au fost următoarele:
- un iccj-raport-consultativ.doc intitulat raport consultativ: acesta, după conţinut, pare a fi mai degrabă recomandarea de care vorbeşte art. 40 lit.c din Legea 317/2004, cu atât mai mult cu cât în conţinutul acestui document se foloseşte sintagma acord consultativ, neprevăzută de lege; cu siguranţă acest raport consultativ nu este unul motivat şi nu provine dintr-o analiză a candidaturilor, aşa cum impune art. 52 alin.4 din Legea nr. 303/2004 care se referă inclusiv la condiţia activitate profesională remarcabilă pe care trebuie să o îndeplinească candidaţii, condiţie care e de domeniul evidenţei că presupune o temeinică analiză a calităţilor profesionale a lor;
- un iccj-pvcandidaturi.doc din 14.12.2010 al Colegiului de conducere al ICCJ, care ar fi trebuit să facă acea analiză de care vorbeam mai sus. Că nu este aşa, rezultă în mod neechivoc chiar din conţinutul acestui înscris: singura activitate menţionată a fost „evaluarea datelor cu privire la aceste candidaturi aşa cum rezultă din documentele depuse, în vederea întocmirii raportului consultativ”. Dar nu se înţelege în ce constă această evaluare şi ce date s-au examinat. Mai mult, e evident că nu există vreun criteriu avut în vedere pentru formularea recomandărilor de la sfârşitul documentului şi care ar fi trebuit să arate clar de ce unii candidaţi au fost recomandaţi de Colegiul de conducere al ICCJ pentru a fi judecători supremi, iar alţii nu. Mai remarc, la fel cum am făcut-o şi mai sus, folosirea în mod impropriu a altor două alte sintagme, de data aceasta aviz consultativ şi acord în vederea promovării, de unde îmi apare şi mai evidentă confuzia făcută între categoriile de raport consultativ şi recomandare de care vorbeşte legea.
În plus, în practica CSM, am mai observat un lucru: secţia de judecători a CSM verifică îndeplinirea condiţiilor de legalitate a candidaţilor, iar în faţa Plenul CSM se susţinea un interviu. Or, aceasta distincţie/repartizare de atribuţii nu rezultă în mod clar din lege, ci apare doar in Ghidul din 2010.
Prin urmare, era nevoie de nişte linii directoare, un Ghid, care să lămurească toate aceste chestiuni. Eu, ca membru în noul CSM, nu îmi pot asuma nici măcar acuzaţii, darămite decizii privind cariera unui coleg marcate de un puternic subiectivism, aşa cum s-a petrecut până acum. Or, tocmai am arătat în standarde-privind-numirea-si-promovarea-magistratilor care sunt standardele internaţionale în materie de selectare şi de promovare a judecătorilor: MERITOCRAŢIA este cuvântul central. Iar aceste standarde sunt obligatoriu de implementat în legislaţia şi practicile instanţelor şi instituţiilor naţionale.
După cum îi spune şi numele, acest document este un GHID – adică o reglementare secundară care vine să stabilească nişte paşi concreţi în procedura ce trebuie de urmat (de exemplu, legea nu spune ce fel de întrebări se pot pune candidatului, dar un ghid o poate face etc). Nu e primul de acest fel, au mai fost Ghiduri şi în 2005, şi în 2010, criticate însă în mod repetat de cei peste 4000 de judecători din ţară. Atât timp cât Ghidul sau orice altă procedură aplicată în vederea selecţiei candidaţilor nu încalcă legea, acesta trebuie respectat de cei cărora li se adresează. În viziunea mea, ÎCCJ ar fi trebuit să îşi modifice propriul regulament prin care să stabilească norme interne care să dezvolte cum anume se ajunge la formularea raportului consultativ şi cum se întocmeşte recomandarea de care vorbeşte legea. Fiindcă nu a dorit, CSM nu a putut reglementa aceste aspecte, astfel că instanţa supremă rămâne ca şi până acum suverană să îşi îndeplinească obligaţiile legale cu privire la aceste două aspecte.
Mai departe însă, după ce documentaţia ajunge de la Colegiul de conducere al ICCJ la CSM, e atribuţia exclusivă a CSM să îşi organizeze modalitatea de examinarea a candidaţilor legea reglementând doar obligaţia ca secţia să examineze recomandările, iar Plenul să facă numirea. Ghidul din 2011 arată că Direcţia de resurse umane a CSM verifică îndeplinirea condiţiilor legale şi întocmeşte fişa profesională a candidatului, se constituie o comisie de evaluare profesională în faţa căreia se ţine şi un interviu finalizat cu un referat (numit "raport"), secţia CSM verifică îndeplinirea condiţiilor legale, iar în faţa Plenului CSM se va susţine candidatura, după care se va da o hotărâre motivată. Aşadar nimic nu contravine legii.
Eu susţin că atât legea, cât şi acest ghid trebuie întru totul respectate de CSM şi de ICCJ – celor două instituţii revenindu-le atribuţii concrete în legătură cu promovarea la cel mai înalt şi respectat for judiciar din ţară. Asta, dacă vrem cu adevărat – aşa cum vor mii de magistraţi şi aşa cum vrea societatea civilă – să promovăm cei mai buni din cei mai buni magistraţi la instanţa supremă. Care trebuie să fie supremă din toate punctele de vedere.
Succes candidaţilor!
ANTERIOR :